TRADIŢIE ŞI MODERNISM ÎN SECOLUL XXI

TRADIŢIE ŞI MODERNISM ÎN SECOLUL XXI

PROF.CĂLIN IONELA
ŞCOALA GIMN.”ION PREOTU”TROIANUL

JUD.TELEORMEN

“A pãstra o tradiţie nu este o chestiune
sentimentalã; este o chestiune de viaţã şi de moarte“( Eugenia
Leon)

Obiceiurile şi tradiţiile suferã modificãri odatã cu
trecerea timpului, ca şi rezultat al noilor experienţe şi
cunoştinţe ale societaţii, din cauza necesitaţii adaptarii
permanente în societate şi datoritã influenţelor grupurilor
sociale cu care intrãm in contact.Obiceiurile şi tradiţiile pierd
din intensitate când individul işi schimbã modul în care percepe
lumea înconjurãtoare,atunci când îşi procurã noi credinţe şi
practici, care cu timpul vor duce la formarea de noi obiceiuri si
traditii. Unele persoane sunt deschise noilor schimbãri care
intervin în viaţa cotidianã, iar altele se împotrivesc total
acestora.
momentul oportun de consolidare a valorilor culturale populare,
pentru cã generaţiile care încã conservã aceste valori
culturale, lingvistice şi tradiţionale vor dispãrea în curând,
luând cu ele pentru totdeauna nişte valori, credinţe, o formã de
a înţelege viaţa,lumea şi relaţiile umane, care de-a lungul a
multor generaţii au servit ca exemplu pentru a trãi în armonie.
Un popor ce îşi pãstreazã tradiţiile şi cultura
este un popor înţelept,îşi poate privi trecutul în faţã ,se
poate identifica.În societatea multiculturalã de azi, un rol
deosebit de important îl are recuperarea, conservarea tradiţiilor
şi cunoaşterea diverselor culturi ce se aflã prezente pe
teritoriul nostru.Efectul globalizãrii pune în umbrã cultura şi
tradiţiile unei ţãri pentru a impune o altã culturã. E ca şi
cum ai cuceri un teritoriu fãrã a folosi arme; efectul
globalizãrii este foarte puternic şi mai ales ştie cum sã ne
atragã.
În funcţie de modul în care ştim sã ne pãstrãm identitatea
naţionalã globalizarea poate să ne absoarbă sau nu. Un exemplu
foarte simplu este “adoptarea” sãrbãtorii de “Valentine’s
Day” care a luat un avânt foarte mare în ultimii ani,chiar dacă
exista deja o sãrbãtoare autohtonã dedicatã iubirii, Dragobetele
sãrbãtoritã pe 24 februarie.
A conserva tradiţiile semnificã practicarea
obiceiurilor, a modului de a fi şi de a se comporta a strãmoşilor
noştri.Tradiţiile se pot conserva începând cu procesul
instructiv-educativ din grãdiniţe şi şcoli şi terminând cu
persoanele adulte în instituţii publice, case de culturã, etc.
Scoala are rolul important de a consolida bazele unei
convieţuiri armonioase a diferitelor comunitaţi culturale, fãrã
a afecta negativ formarea şi dezvoltarea identitaţii copilului ca
membru al unui grup cultural.
Grãdiniţa (şcoala) trebuie sã permitã contactul şi
comunicarea, interacţiunea, stimulând respectul reciproc şi
valorificarea pozitivã a diferenţelor culturale.Obstacolul care
apare la deschiderea spectrului amplu al istoriei şi al
identitaţii naţionale este impunerea pe care textele şcolare o
fac referitoare la unele aspecte istorice.
Este foarte importantã studierea istoriei şi a tradiţiilor
în grãdiniţe, şcoli, atunci când se acordã o sporitã atenţie
multiplelor şi diverselor interpretãri istorice şi
manifestãrilor tradiţionale.Nu toţi trebuie sã ne supunem
rational şi emoţional unei singure tradiţii , pentru cã suntem
diferiţi şi şcoala trebuie sã respecte aceastã condiţie pentru
a putea crea subiecţi capabili de a-şi dezvolta sentimentul
respectului,capabili de a apãra ceea ce îi defineşte ca indivizi,
pregatiţi pentru a alege între conservare şi schimbare.
Dintre sãrbãtorile de primãvarã se evidenţiazã
Floriile (Duminica Floriilor), adicã ultima duminicã din Postul
mare; Sãptãmâna întunecatã şi ( sãrbãtoare prezentã aproape
în toate culturile doar cã se sãrbãtoreşte în date
calendaristice diferite).
Cea mai mare, şi cea mai însemnatã, mai sfântã şi mai
îmbucurãtoare sãrbãtoare de peste an, este sãrbãtoarea
Paştelui sau Învierea Domnului, deoarece în aceastã zi
“Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte cãlcând şi
celor din morminte viaţã dãruindu-le”, iar pe cei vii
rãscumpãrându-i de sub jugul pãcatului strãmoşesc şi
împãcându-i cu Dumnezeu.Obiceiurile practicate în preajma
sãrbãtorilor de Paşti este vopsirea sau încondeierea ouãlor.
Pe lângã sãrbãtorile religioase, folclorul
tradiţional este presãrat de dansuri populare, muzicã şi artã
popularã, de meşteşuguri şi de arhitecturã tradiţionalã,
acestea constituind o atracţie pentru turiştii sosiţi pe
meleagurile noastre.
Aceştia sunt fascinaţi de dansurile populare românesti precum
"cãluşarii" sau "hora" (dansuri ce combinã mişcãrile elegante
şi versurile satirice cu ritmurile ameţitoare ale dansului),iar
costumele populare sunt o încântare pentru cei care le privesc
datoritã modului în care acestea îmbinã broderii complicate şi
culori vii.
Arhitectura tradiţionalã se pãstreazã cu predilecţie în mediul
rural, dar şi în muzeele de etnografie. Meşteşuguri precum
olãritul şi sculptura în lemn, pictatul icoanelor pe sticla, şi
confecţionarea mãştilor folclorice, instrumentele muzicale,
broderiile sunt minuni nãscute dintr-o mânã priceputã,
moştenite din generaţie în generaţie timp de secole. În unele
gospodãrii din mediul rural covoarele sunt ţesute la rãzboi şi
broderiile sunt încã lucrate manual ,acestea fiind foarte
apreciate pentru calitatea, modelele şi culorile lor.
Una dintre cele mai bune metode de transmitere şi
pãstrare a tradiţiilor noastre strãmoşeşti sunt atelierele în
care se pot pune în practicã diferite meşteşuguri.
Atelierele sunt activitaţi ideale de realizat împreunã cu copiii,
insuflându-le astfel dragostea pentru artã, pentru frumos şi
pentru tradiţie, fiind în acelaşi timp o activitate distractivã
şi îndrãgitã de cei mici.
Cineva spunea odatã „Seamãnã o sãmânţã bunã
pentru ca şi recolta ta sã fie la fel de bunã”. De aceea
trebuie sã „semãnãm” în sufletele delicate ale copiilor
sãmânţa dragostei pentru strãmoşii noştri, pentru obiceiurile
şi tradiţiile pe care aceştia ni le-au lãsat moştenire.
Dacã începem prin a semãna buna culturã în casa
noastrã, fiecare dintre membrii casei, la rândul lor, vor semãna
propria lor sãmânţã şi atunci vom vedea cum opera noastrã
înfloreşte.

“Nu începe cu lumea care te înconjoarã, începe cu propria ta
casã! “

Bibliografie:

Cobianu-Bãcanu,Maria,Inovaţie şi tradiţie în dezvoltarea
culturalã,Ed.Ştiinţificã şi

Enciclopedicã,1988
Ghinoiu, Ion, Mica enciclopedie de tradiţii românesti ,Agora, 2008
Giurescu,Constantin, Din trecut, Ed. Compania, 2010
Nemoianu,Virgil,Tradiţie şi libertate, Ed.Curtea Veche, 2001