Tratarea diferențiată a elevilor la orele de limba și literatura română în ciclul gimnazial

Experiența acumulată până acum demonstrează că, hotărâtoare în asigurarea reușitei la învățătură este munca diferențiată cu elevii în funcție de particularitățile lor de vârstă, de ritmul propriu de învățare, de dezvoltarea psihică, pentru a asigura fiecăruia posibilitatea de a se dezvolta și pregăti la nivelul capacităților sale.
Instruirea diferențiată vizează adaptarea activităților de învățare- îndeosebi sub raportul conținutului, al formelor de organizare și al metodologiei didactice- la posibilitățile diferite ale elevilor, la capacitatea de înțelegere și ritmul de lucru propriu unor grupuri de elevi sau chiar fiecărui elev în parte.
Cea mai gravă greșeală pe care o facem adesea în instruirea diferențiată este aceea că uităm să considerăm conținutul învățământului comun și obligatoriu pentru toți elevii clasei și să diferențiem doar modalitățile și formele de predare ale acestuia, astfel încât să poată fi asimilat de fiecare elev la un nivel corespunzător posibilităților sale.
În cadrul orelor de limba și literatura română tratarea diferențiată a elevilor este o condiție esențială a reușitei acestora și a eliminării eșecului școlar.
Pe baza observației de-a lungul activității mele didactice, am desprins câteva concluzii în ceea ce privește organizarea și desfășurarea unor activități diferențiate cu elevii:
- activitatea diferențiată trebuie să- i cuprindă pe toți elevii: pe cei care întâmpină dificultăți să-i ajutăm prin metode și procedee adecvate să le învingă și să se ridice la nivelul celor buni, iar pe ei buni să-i stimulăm pentru a obține rezultate superioare;
- menținerea copilului în condiții de subsolicitare în comparație cu potențialul său intelectual, constituie la fel ca și solicitarea peste măsură o frână a dezvoltării lui;
- eliminarea concepției, frecvent întâlnite, că elevului slab trebuie să i se dea numai sarcini ușoare, cele grele fiindu-i inaccesibile;
- diferențierea activității nu exclude munca frontală, ci doar îi modifică ponderea în raport cu munca pe grupe și cea individuală;
- diferențierea activității poate fi introdusă în orice moment al lecției;
- succesul activităților diferențiate depind în mare măsură de folosirea unor metode și procedee care antrenează în cel mai înalt grad capacitățile intelectuale, trezesc și mențin interesul față de învățătură, trezesc curiozitatea, stimulează atitudinea creatoare, solicită efort propriu, asigură o învățare activă și eficientă;
- diferențierea și individualizarea procedeelor de lucru se fac nu pentru a scădea exigența față de elevii slabi, ci pentru a obține randamentul maxim din partea fiecărui elev;
- diferențierea activității didactice presupune sporirea muncii independente spre a-l pune pe elev în situația de a se descurca singur în rezolvarea sarcinilor ce-i sunt propuse.
Măsuri și exemple de abordare diferențiată a elevilor slabi la învățătură
 Elevilor slabi la învățătură să li se adreseze întrebări mai frecvente, având ca scop elucidarea gradului de însușire a materialului de învățat; să fie atrași în discuție.
Exemplu:
Formularea definiției pronumelui nehotărât:
Se dă următorul enunț: La concurs va participa altul.
Elevii vor formula răspunsuri la următoarele întrebări:
Î: Cum se numește partea de vorbire care înlocuiește un substantiv?
R: Pronume.
Î: În enunțul dat există un pronume?
R:Da.
Î: Care este acel cuvânt?
R: Altul.
Î: Dacă altul este un pronume înseamnă că substituie un substantiv. Care credeți că este acest substantiv? Dați exemple.
R: Un băiat, un sportiv, un concurent, etc.
Î: Putem identifica exact substantivul pe care îl înlocuiește?
R: Nu, nu știm exact la cine se referă.
Î: Acest tip de pronume se numesc pronume nehotărâte. Să încercăm să definim aceste pronume!
R: Pronumele care ține locul unui substantiv fără să dea vreo indicație precisă asupra obiectului se numește pronume nehotărât.
 Să li se ofere planuri model, să li se permită ca în timpul răspunsului să utilizeze materiale intuitive, scheme, panouri;
Exemplu:
Compunerea narativă
Sarcina de lucru: Scrie o compunere de 10- 15 rânduri în care să povestești o întâmplare petrecută la școală
Elevii primesc un set de imagini pe care le urmăresc cu atenție. Profesorul le explică că vor povesti o întâmplare având ca suport imaginile primite și câteva întrebări ajutătoare, cum ar fi: Când și unde se petrece întâmplarea? Cine participă la acțiune?...., Ce fac personajele?,…..Ce crezi că s-a întâmplat mai departe?,….Cum s-a încheiat totul? etc.
 Temele să fie împărțite în subteme, să fie rezolvate pe etape; activitatea elevilor să fie urmărită cu atenție, subliniindu-se meritele pozitive din munca lor;
Exemplu:
Pronumele și adjectivul pronominal interogativ
Metoda mozaicului: Se formează 5 grupuri de câte 4 elevi(grupuri baștină), se constituie grupurile de experți (prin numărare de la 1 la 4, astfel: elevii cu numărul 1 formează grupul numărul 1, cei cu numărul 2 formează al doilea grup etc.). Profesorul împarte fișe de lucru fiecărui grup de experți. Acestea conțin sarcini de învățare prin care elevii, dirijați de profesor, vor descoperi fiecare aspect legat de pronumele și adjectivul pronominal interogativ: grupul1- formele pronumelui interogativ, grupul 2- adjectivul pronominal interogativ, grupul 3- cazuri și funcții sintactice, grupul 4- acordul adjectivului pronominal interogativ în cazul genitiv.
După realizarea sarcinilor de lucru elevii revin la grupurile de baștină și predau, pe rând, conținuturile în care sunt „experți”. La final, fiecare elev trebuie să demonstreze ce a învățat, adresându-i-se o întrebare la care trebuie să răspundă cu ajutorul echipei.
Cu ajutorul profesorului se trag concluziile și se realizează schema lecției.
Metoda stimulează încrederea în sine a elevilor, încurajându-i și motivându-i și pe cei mai slabi la învățătură, dezvoltă răspunderea individuală și de grup, optimizează învățarea prin predarea achizițiilor altcuiva și implică participarea fiecărui elev în parte la întreg procesul de învățare.
 Elevilor mai slabi să li se ofere mai mult timp pentru rezolvarea sarcinilor de lucru.
Exemplu:
Se împarte clasa în patru grupe în funcție de nivelul de performanță astfel: grupa I- foarte bun, grupa a II-a -bun, grupa a III-a - mediocru, grupa a IV-slab.
Se dă următoarea sarcină de lucru: Identifică 4 figuri de stil (diferite) și două imagini artistice(diferite) din poezia ,,O, rămâi” de Mihai Eminescu. Grupa I are la dispoziție 4 minute, grupa a II-a- 6 minute, grupa a III-a -8 minute, iar grupa a IV-a- 10 minute.
 Să li se dea sarcina de a repeta materialul necesar pentru însușirea temei noi.
Exemplu:
Fabula- clasa a VI-a
Alcătuiește o fișă pentru portofoliu cu definiția și trăsăturile fabulei. Realizează alături și un desen potrivit.
În concluzie, diferențierea instruirii constituie una dintre soluțiile importante pentru prevenirea și combaterea eșecului școlar. Pornind de la ideea că suntem ,,diferiți și totuși egali”, consider că profesorul de limba și literatura română trebuie să aibă la îndemână metode și mijloace diferite pentru ca fiecare elev să-și însușească conținuturile comune și obligatorii prevăzute în programa școlară.

Bibliografie:
1. Antonov, Mariana: Prevenirea eșecului școlar prin tratarea diferențiată a elevilor, în: Tribuna învățământului nr. 587, 23-29 aprilie 2001.
2. Radu, I.,T., Învățământul diferențiat, Editura Didactică și Pedagogică, București 1978.
3. *** Curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu; Cadru de referinţă M.E.N..