UN NOU MOD DE ORGANIZARE A ÎNVĂŢĂRII -ABORDAREA INTERDISCIPLINARĂ

UN NOU MOD DE ORGANIZARE A ÎNVĂŢĂRII -ABORDAREA INTERDISCIPLINARĂ
Profir Adrian, Școala gimnaziala “Episcop Iacov Antonovici” Bârlad
Educatorul şcolii active este un cercetător continuu al sufletelor elevilor săi şi continuu preocupat de mijloacele cele mai potrivite pentru a-i perfecţiona.(I. C. Petrescu, Şcoala activă)
Școala românească a reflectat întotdeauna dorința poporului nostru de a păși spre evoluție și de a se îndrepta spre cunoașterea desăvârșită a tuturor conceptelor avansate ale oricărui domeniul aflat în plină dezvoltare.
Învăţământul românesc cunoaşte o continuă transformare şi renovare, în mod deosebit sub aspectul conţinutului metodologiei şi a strategiei de lucru. În orice domeniu de activitate este necesară cunoaşterea resurselor materiale cu care se lucrează pentru a utiliza tehnologia adecavată. Cu atât mai mult în domeniul educaţiei se impune aceasta cunoaştere ca o cerință logică de modelare a materialului uman, pentru că nici o perioadă a dezvoltării psihice umane nu are carateristici atât de numeroase, explozive ca perioada școlară. Spiritul interdisciplinar în școală poate fi socotit un indice al procesului de modernizare. El înseamnă viziune globală şi spirit de echipă. Conceptul de interdisciplinaritate poate fi explicat şi precizat ca posibilitatea de intersecţie a informaţiilor din două sau mai multe domenii. Conceptul de interdisciplinaritate în sensul stabilit de A. Becleanu Iancu în dicţionarul de filozofie este “ un proces de coordonare, unificare și codificare unitară a disciplinelor știintifice contemporane, caracteristice actualei etape de dezvoltare a cunoaşterii în care disciplina păstrează autonomia, specialitatea şi interdependenţa relativă şi în acelaşi timp se integrează în sistemul global de cunoştinţe.
Într-o lume dinamică, schimbarea, progresul se manifestă în plan ştiinţific, metodologic, instrumental, la nivelul tehnicilor şi tehnologiilor, dar şi la nivelul mentalităţilor, atitudinilor şi comportamentelor. Ca urmare, procesul învăţării moderne nu poate face abstracţie de aceste schimbări. Devine necesară promovarea învăţării în grup, a metodelor şi strategiilor care să asigure continutul învăţării. Utilizarea şi aplicarea metodelor educaţionale alternative presupune automat şi utilizarea unor metode alternative de evaluare. Astfel în practica şcolară s-au îmbunătăţit metodele şi tehnicile de evaluare în scopul realizării unor corelaţii eficiente între predare-învăţare-evaluare şi pentru a atinge dezideratele propuse pentru formarea personalităţii autonome, libere şi creatoare.
Reacţia şcolii, ca instituţie de educaţie, formare şi orientare, la mobilitatea socială şi economică, trebuie să fie de adaptare a conţinutului, structurii şi funcţiilor sale, de creare de premise favorabile pentru elevi, care să le permită integrarea socială rapidă, flexibilitatea, iniţiativa şi rezolvarea de probleme, diminuarea imprevizibilului.
Predarea interdisciplinară se realizează pe două coordonate strâns legate între ele:
1.Intrasistemic: prin integrarea sau reluarea pe plan superior a cunoştintelor de aceeaşi natură, dar însuşite în funcţie de particularităţile de vârstă ale copiilor.
2.Intersistemic: când se realizează sinteze de cunoştinţe din domenii diferite ale cunoaşterii. In vederea predării interdisciplinare trebuie stabilite anumite obiective:
• Depistarea dificultăţilor pe care le întâmpină copiii în asimilarea informaţiei ştiinţifice;
• Stabilirea metodelor de instruire apte să dezvolte copiilor gândirea structural sistematică, în vederea caracterului interdisciplinar;
• Înzestrarea copiilor cu operaţii intelectuale fundamentale care favorizează abordarea interdisciplinară: analiza și sinteza, clasificarea, sistematizarea şi ierarhizarea.
Aşadar, “interdisciplinaritatea va deveni din ce în ce mai mult, nu doar un nou mod de abordare a conţinuturilor, ci un nou mod de organizare a învăţării”.
În viziunea unui învăţământ interdisciplinar, copiii ar putea să dobândească o privire de ansamblu asupra vieţii şi universului, să asimileze mai temeinic valorile fundamentale şi să distingă mai uşor scopurile de mijloace.
A preda în acest fel înseamnă a îmbunătăţi elemenetele învăţate anterior, pe de o parte, şi pe de altă parte, a completa progresiv tema încât să nu devină o repetare monotonă a sarcinilor propuse în cadrul jocurilor şi activităţilor frontale.
Pentru a realiza strategiile didactice propuse trebuie să dispunem de o bază materială corespunzătoare ce constă în: jocuri, jucării, materiale de construcție, cărți și reviste pentru copii, mulaje, aparate pentru gimnastica, materiale din natură, instrumenete muzicale, aparatură audio-vizuală.
În întocmirea planificărilor calendaristice învățătoarea trebuie să prevadă metodele folosite, materialul didactic adecvat în vederea realizării obiectivelor fiecărei activităţi, a corelaţiei judicioase a acestora. Corelarea dintre activităţi este posibilă deoarece obiectivele stabilite pentru fiecare tip de activitate în parte nu constituie un impediment întrucât există obiective comune mai multor categorii de activităţi.
În realizarea corelării dintre mai multe lecții am plecat de la ipoteza că punerea în evidenţă, în cadrul procesului instructiv-educativ a elementelor pregătitoare, a premiselor comune mai multor activităţi şi a conexiunilor dintre aceste activităţi va conduce la o sporire a eficienţei învăţării, la o creştere a capacităţii de aplicare a cunoştinţelor şi la o amplificare a transferurilor de idei şi de metode de învăţare.
Pentru realizarea interdisciplinarităţii am avut în vedere realitatea psihologică a elevului în dezvoltare urmărind sa-mi abordez cerinţele nivelului lui de înţelegere, să mă adaptez individualităţii fiecărui copil, pentru a-l ajuta în vederea unei dezvoltări corespunzătoare.
Cele mai eficiente mijloace de realizare a unei teme cu caracter interdisciplinar sunt: convorbirile, plimbările, vizitele, excursiile şi nu în ultimul rând serbările organizate în cinstea unui eveniment.
Cunoştinţele, priceperile şi deprinderile dobândite în cadrul lecțiilor sunt implicate şi în celelalte categorii de activităţi.
Prin activităţile desfășuratela fizică transmitem copiilor cunoştinţe de a folosi un limbaj adecvat. Desfăşurând activităţile în mod interdisciplinar se realizeaza:
- o viziune de ansamblu a copilului asupra unor probleme, aspecte ale realităţii;
- se reactualizează cunoştinţele anterioare, asigurând în felul acesta funcţionalitatea informaţiei.
Nu este suficient ca şcolarul să-şi îmbogăţească vocabularul, ci să-l utilizeze în activităţile desfăşurate;
Rezultatele obţinute la probele de evaluare dovedesc că maniera de lucru adoptată cultivă mobilitatea gândiri, păstrează reţinerea cunoştinţelor timp mai îndelungat. Aşadar împreună, interdisciplinaritatea, ca mod de realizare a lecțiilor ne este de un real sprijin.
Indiferent de metodele și strategiile alese, care vor trebui adaptate contextelor mereu în schimbare, rolul cadrului didactic este crucial, el acționând ca un moderator și un facilitator de idei, astfel încât să stimuleze motivația și creativitatea elevilor săi.

Bibliografie:
1.Cercetarea interdisciplinara a invatamantului –Colocviul national de pedagogie Bucuresti dec. 1970.
2.Demersuri creative in predare si invatare, Ionescu M, Presa Universala Clujeana,Cluj2000
3.Psihologia vârstelor, Şchiopu U.,Verza E., E.D.P.,Bucuresti,1997
4.Modelul Nuffield în organizarea interdisciplinară a conţinutului învăţământului, Vlăsceanu I.,Niculescu V ,1983