Utilizarea resurselor educaționale deschise în activitatea la clasă

Ca profesor de limba română, îmi centrez demersul didactic pe
dezvoltarea competențelor-cheie și, evident, ale celor prevăzute
în programă gradual, în raport cu particularitățile de vârstă
și individuale ale elevilor.
Astfel, în contextul actual, al globalizării informațiilor și al
tehnologiilor avansate, ora de limba și literatura română nu mai
poate fi gândită fără să se apeleze la competențele digitale
de utilizare a tehnologiei informației, ca instrument de
învățare și cunoaștere, la abilitățile de navigare și
căutare a informațiilor pe internet, această disciplină oferind
șansa dezvoltării unui spirit inventiv, creativ, a abilităților
de comunicare, a gândirii algoritmice, a puterii de convingere prin
susținerea unei prezentări folosind mijloacele multimedia.
Consider că, în vremurile pe care le trăim (și în care
profesăm), este oportună integrarea RED în activitatea
didactică. Argumentele, în opinia mea, nu pot fi decât favorabile
utilizării la clasă a tehnologiei informației, în general, a
RED, în special, cu câteva precizări, zic eu, importante.
În primul rând, deviza noastră, a cadrelor didactice, ar trebui
să fie „ Nu mult, ci doar cât trebuie”. Cu alte cuvinte, deși
înțelegem și acceptăm ca pe un lucru firesc faptul că procesul
educațional post2020 nu se mai poate întoarce la ceea ce a fost
înainte de pandemie, fiecare dintre noi adaptându-se mai ușor sau
mai greu noilor realități, devenind peste noapte autodidacți și
specialiști IT, iar astăzi, ca o consecință firească,
dependenți la clasă de tehnologie, cred că este foarte important
să știm ce și câte ingrediente folosim (uneori amestecăm?)
pentru a ne reuși o lecție – nu neapărat perfectă, dar cât
mai aproape de ceea ce ne-am dorit să obținem / să atingem. Ca
atare, cred că profesorul bun al zilelor noastre este acela care,
asemenea unui alchimist, știe să dozeze, să realizeze un
echilibru subtil, dar stabil între – să zicem – strategii și
mijloace de învățământ, iar rezultatul să fie unul predictibil
și, obligatoriu, favorabil elevului. Întrebarea acesta despre
„cât” și „cum” folosim RED îmi amintește de o situație
similară, de pe la mijlocul anilor 2000 și perpetuată mai bine de
un deceniu, când existau tot felul de teorii / opinii despre
folosirea/utilitatea/importanța metodelor tradiționale vs. metode
moderne, interactive. Da, timpul trece, alte probleme apar...
În al doilea rând, ca o continuare a ideii enunțate mai sus, sunt
convinsă că cei mai mulți dintre noi am devenit dependenți de
tehnologie și de utilizarea RED la clasă. Eu, de pildă, folosesc
din ce în ce mai puține auxiliare (anul acesta folosesc doar la
clasele a VI-a, unde manualul lasă mult de dorit), însă nu îmi
pot imagina lecțiile fără un videoproiector, fără un material
proiectat, fie el lecție sau resursă (cât de multe cred că aș
putea face cu o tablă interactivă...) – interesant este că
manualul a devenit desuet, cel digital fiind, în schimb, foarte
agreat. Firească este și reacția elevilor care așteaptă în
fiecare zi o nouă provocare – fie în calitate de participanți,
fie în cea de creatori. Iar asta nu mă miră deloc: pandemia e
trecut și peste ei. Cu urme. Și rele, și bune. Cu dependență
– și în cazul lor, dar și în cazul nostru, al adulților (și
nu mă refer la împătimiții rețelelor de socializare, ci la noi,
profesorii avizi să cunoaștem mai mult și mai bine, la noi, cei
care află în fiecare zi că, având pretenția că știm multe,
descoperim cât de puține știm, de fapt). Cu tendința de a plagia
– din păcate. Dar cele mai multe sunt efecte bune: elevii noștri
au devenit mai curioși, m-aș hazarda să spun chiar – creativi
(din păcate, nu mă refer la creativitatea literară), mai
independenți – dacă le ofer posibilitatea să parcurgă (sau să
aprofundeze) o lecție în ritm propriu, mai empatici – pentru că
au descoperit că lucrul în echipă este la fel de eficient și
online dacă este proiectat și monitorizat cu responsabilitate, mai
îndrăzneți și mai determinați – nu neapărat să învețe
(cel puțin elevii mei), ci doar să-și lărgească orizontul.
M-am gândit să întreb și CHAT GPT dacă, în vremurile actuale,
este favorabilă integrarea resurselor digitale , iar răspunsul
primit este, cel puțin, unul rezonabil:
Da, cred că este foarte importantă integrarea resurselor digitale
în activitatea didactică de la clasă în vremurile actuale. Cu
tehnologia digitală care avansează rapid și cu tot mai mulți
elevi care sunt conectați la internet, este important să integrăm
aceste instrumente în procesul educațional pentru a spori
eficiența și calitatea acestuia.
Există multe beneficii ale integrării resurselor digitale în
activitatea didactică. Prin utilizarea tehnologiei, elevii pot
accesa informații la un nivel mai avansat și mai interactiv decât
prin metodele tradiționale. Aceasta poate fi folosită pentru a
îmbunătăți colaborarea, creativitatea și comunicarea între
elevi și profesori, precum și pentru a personaliza instruirea în
funcție de nevoile individuale ale elevilor.
De asemenea, integrarea resurselor digitale poate oferi elevilor
posibilitatea de a se implica mai mult în procesul de învățare,
ceea ce poate crește nivelul de motivație și angajament. Aceasta
poate fi folosită pentru a crea experiențe de învățare mai
interesante și interactive, care să stimuleze interesul și
pasiunea elevilor pentru subiecte precum matematica, știința,
istoria sau literatura.
În plus, în contextul pandemiei de COVID-19 și a trecerii la
învățarea online, integrarea resurselor digitale în activitatea
didactică a devenit mai importantă ca niciodată. Aceasta oferă o
alternativă mai sigură și mai flexibilă pentru învățare, care
poate fi accesată de oriunde și în orice moment.
În concluzie, integrarea resurselor digitale în activitatea
didactică poate fi un element-cheie pentru îmbunătățirea
procesului de învățare și pregătirea elevilor pentru lumea
digitală în continuă evoluție.