,,VALENŢELE ŞTIINŢIFICE ALE PEDAGOGIEI MUZEALE”

Educaţia în muzeu este un subiect tot mai discutat, atât în
mediul muzeal, cât şi în învăţământ. Viziunea cu privire la
aceasta diferă atât de mult, în funcţie de perspectiva
adoptată: a muzeografului, a profesorului, a elevului, a
părintelui, a adultului. Multe persoane consideră că educaţia
în cadrul muzeului şi prin muzeu este o alternativă viabilă şi
necesară la sistemul de educaţie formală. Alte persoane
consideră că educaţia prin intermediul muzeului este incompletă
şi superficială, iar pentru ca procesul educativ să fie
suficient, muzeul trebuie să fie o resursă complementară şcolii,
care îmbogăţeşte procesul educativ formal, dar care nu este
suficient de sine stătător. În general, însă, se consideră că
educaţie prin muzeu poate completa cunoştinţele obţinute la
şcoală şi poate conduce la dezvoltarea unor abilităţi din cele
mai diverse, de la cele artistice (pictură, modelarea lutului
etc.), la cele mentale (capacitatea de sinteză, de analiză,
cunoaşterea şi înţelegerea unor teorii şi tematici
ştiinţifice etc.). În acest context, rolul pe care un educator de
muzeu îl are devine unul esenţial în dezvoltarea ulterioară sau
în paralel, a educaţiei unui copil sau chiar a unui adult .
Ce reprezintă pedagogia muzeală?
Pedagogia muzeală are ca obiect de interogaţie identificare şi
validarea unor strategii care să ducă la dezvoltarea virtuţilor
formative ale spaţiului muzeal, iar ca scop îşi propune să
stimuleze interacţiunea pe linie educaţională dintre muzeu şi
şcoală, să pregătească specialişti dar şi categorii de public
pentru valorificarea potenţialului educativ adus de acest mediu
cultural. Pedagogia muzeală trebuie să propună obiective,
strategii, teme, idei, valori, ce pot fi transmise în spaţiul
muzeal pentru a întări feedback-ul cu diferitele categorii de
public .
Obiectivele pedagogiei muzeale
Plecând de la faptul că una din funcţiile majore ale muzeului
este cea educativă, de prezentare, promovare şi receptare a
valorilor concrete într-un anumit domeniu de manifestare –
pictură, sculptură, literatură, pedagogia muzeală trebuie să
realizeze legătura dintre informaţie şi formare. Muzeul nu
trebuie să transmită doar informaţie către publicul larg, el
trebuie să îndeplinească şi rolul de formator, să dezvolte
capacitatea de trăire emoţională, în prezenţa unui obiect de
muzeu (atitudini şi trăiri). Pedagogia muzeală are rolul de a
descoperi legătura dintre obiecte, imagini şi relaţiile vizuale
dintre ele. Rolul educatorului de muzeu este să transmită diverse
valori privind la şi pornind de la patrimoniul deţinut de muzeu.
El trebuie să valorifice patrimoniul într-un mod creativ şi viu,
pe direcţia educării publicului. Educatorul de muzeu trebuie să
creeze contexte noi de învăţare prin menirea de a ,,traduce”
obiectele şi contextele lor, de a le da un sens educativ, de a le
transpune din obiecte cu valoare materială în obiecte vii, care
pot ,,povesti”. Totodată el trebuie să fie extrem de flexibil ca
să poată colabora cu diverse categorii de persoane, de la copii la
persoane în vârstă, cu nevoi, dorinţe, cunoştinţe şi
experienţe din cele mai diverse .
Pedagogia muzeală trebuie să valorifice experienţa
specialiştilor de muzeu şi să o integreze într-un sistem coerent
prin eficientizarea activităţii practice de influenţare pe linie
cultural-educativă a instituţiei muzeale. Muzeul trebuie să
apeleze la specialişti în ştiinţele educaţiei pentru
transmiterea unor experienţe educaţionale către publicul şcolar
prin intermediul unor lecţii ,,pe viu” pe probleme din cele mai
diverse de la tehnica culorilor sau a scrisului şi până la
evocări de istoria sau teoria artei.
Educaţia muzeală îşi propune, printre altele, să deschidă
muzeul pentru toţi educabilii. Muzeul dezvoltă şi formează
percepţii şi trăiri emoţionale faţă de timp şi temporalitate,
îi responsabilizează pe tineri faţă de o anumită tradiţie,
contribuind la conturarea identităţilor individuale şi colective
prin respect şi auto-disciplină. Pedagogia muzeală îşi propune
să faciliteze descoperirea de către copil a unor lumi diferite,
îndepărtate în timp şi spaţiu. Bogăţia unui muzeu în astfel
de urme culturale conduce la o îmbogăţire umană a celor care
intră în el, prin discutarea unor comportamente care s-au editat
cândva. Pe lângă scopurile culturale sau educaţionale, se pot
activa şi scopuri colaterale, precum recuperarea sau re-integrarea
socială, asigurarea unor terapii complementare, evitarea
marginalizării, petrecerea timpului într-n sens pozitiv .
Concluzii:
În concluzie, muzeul poate facilita cunoaşterea trecutului şi
prezentului nostru şi al altora şi poate sta la baza dezvoltării
comportamentelor interculturale. El este interfaţa dintre două
lumi, devenind ,,un spaţiu de întălnire dintre nespecialişti şi
profesionişti/artişti/oameni de ştiinţă. Muzeele sunt cele care
traduc ,,discursul” academic, şi-l fac accesibil pentru un public
mai larg. El este nu numai depozitar de bunuri culturale, ci şi de
semnificaţii. Elevii sau studenţii, prin experienţe colaterale
şcolii, pot extinde înţelegerea domeniului cunoaşterii şi al
valorilor dincolo de graniţele inerente unor discipline predate în
şcoală. Obiectele de muzeu pot fi înţelese cu ajutorul
informaţiilor factuale sau pot fi investite cu o semnificaţie
emoţională. Ele au propria istorie care transmite atât
cunoştinţe cât şi multă emoţie.
Muzeul poate dobândi noi faţete şi dimensiuni în societatea
informaţională de astăzi care îl pot face mult mai atractiv în
faţa publicului larg. Avantajul folosirii lumii virtuale în
apropierea de muzeu nu poate fi neglijat în era internetului şi a
reţelelor de socializare. Costul poate fi ridicat la început, dar
eficienţa şi impactul asupra publicului merită efortul.
În final putem spune că în literatura psihopedagogică
românească, tematizarea educaţiei muzeale este la început de
drum. Pentru ca relaţia scoală – muzeu să fie una puternică
şi eficientă este nevoie de un efort colaborativ, sumativ şi
creativ.

Bibliografie:

I. LUCRĂRI GENERALE:
Allard, Michel; Boucher, Suzanne; Forest, Lina, 1994, The Museum and
the School, McGill Journal of Education, Vol. 29, No.2 (Spring).
Allard, Michel; Larouche, Marie-Claude; Lefebvre, Bernard; Meunier,
Anik; Vadeboncoeur, Guy, 1996, La visite au Musee, în Réseau,
volume 27, n° 4, décembre 1995-janvier 1996, p.14-19, în
http://www.unites.uqam.ca/grem/
Andrei, Raluca, 2005, Pedagogia muzeală – programe și strategii,
în Revista Muzeelor, nr. 3,
înhttp://www.revistamuzeelor.ro/arhpdf/2005_03_23.pdf
Ansart, Pierre, 1991, Sur les finalités de l’utilisation
pédagogique des musées, Revue canadienne de l’éducation, 16:3.
Carnall, Mark; CookBeth, Beth, 2010, The Virtual Museum, în Cook,
Rebecca Reynolds, Catherine Speight, Museums and design education:
looking to learn, learning to see, Centre for Excellence in Teaching
and Learning through Design (CETLD), University of Brighton and the
Victoria & Albert Museum, UK, Ashgate Publishing Limited.
Cojocariu, Venera; Barabaș, Neculai; Mitocaru, Victor, 1998,
Pedagogie muzeală, Ministerul Culturii, Centrul de Perfecționare
și Formare a Personalului din Instituțiile de Cultură,
București.
Deborah, L. Smith-Shanc, 1995, Semiotic pedagogy and art education,
în Studies in Art Education, Volume 36, Issue 4, înSpiral Art
Education
http://www.uic.edu/classes/ad/ad382/sites/AEA/AEA_06/AEA_06a.html
Hooper-Greenhill, Eilean, 2001, L’éducation et le musée en
perpétuelle métamorphose, în Allard, Michel et Lefebvre,
Bernard (sous la direction), La formation en muséologie et en
éducation muséale à travers le monde, Editions Multimondes,
Montréal.
Hooper-Greenhill, Eilean, 2007, Museums and Education. Purpose,
Pedagogy, Performance, Routledge, New York.
Jacobi, Daniel; Odile, Coppey, 1995, Introduction – Musée et
éducation : au-delà du consensus, la recherche du partenariat, în
Publics et Musées, N°7, în
http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/pumus_1164-5385_1995_num_7_1_1053
Zbuchea Alexandra, Educaţia formală şi informală în muzee, în
Revista Muzeelor, nr. 1, în
http://www.revistamuzeelor.ro/arhpdf/2006_01_05.pdf. p.5.

II. RESURSE ELECTRONICE:
http://www.constantincucos.ro/2013/11/pedagogia-muzeala-statut-obiective-valente-practice.
http://www.tribunainvatamantului.ro/educatia-muzeala-scop-si-valente-formative.
http://www.constantincucos.ro/2013/11/pedagogia-muzeala-statut-obiective-valente-practice.