Valorificarea activităţilor extracurriculare în ciclul primar

Prof. înv. primar Onaci Ana-Mariana
Liceul de Artă “Ioan Sima” Zalău

Valorificarea activităţilor extracurriculare în ciclul primar

Ca parte integrantă a procesului instructiv-educativ,
învăţământul primar asigură însuşirea elementelor
fundamentale ale cunoaşterii, îndeplinind un rol decisiv în
procesul formării personalităţii umane.
Ţinând cont de preocuparea constantă pentru creşterea
eficienţei actului educaţional şi de accentul care se pune pe
asimilarea valorilor şi transpunerea lor în acte de conduită, pe
participarea, dezvoltarea şi schimbarea care să asigure afirmarea
capacităţii de adaptare rapidă la cerinţele societăţii, putem
vorbi despre importanţa educaţiei extracurriculare.
Funcţia principală a învăţământului primar a fost
dintotdeauna funcţia instrumentală, aceea de a dota copiii cu
"instrumentele elementare de muncă intelectuală": citit, scris,
socotit. Cu timpul, la acestea s-au adăugat şi alte capacităţi:
de a observa, de a analiza, de a sesiza esenţialul, etc. Toate
acestea se realizează prin activităţile la clasă, prin
curriculum obligatoriu. În sprijinul acestor activităţi, vin
însă activităţile extracurriculare, acele activităţi în afara
orelor de clasă, care, dacă sunt bine organizate şi îndrumate,
susţin, întregesc, leagă de practică activităţile de la
clasă. De ce vin cu plăcere elevii la activităţile din afara
clasei? Ele se desfăşoară fără catalog, fără calificative, nu
este obligatorie participarea, relaţia dascăl- elev este mai
degajată, dispare teama, monotonia, manifestările copiilor pot fi
naturale.
Educaţia extracurriculară îndeplineşte anumite funcţii
specifice: funcţia de loisir (de petrecere plăcută a timpului
liber), funcţia social-integrativă (prin relaţiile interpersonale
şi de grup cu care le prilejuieşte cultivând solidaritatea şi
cooperarea), funcţia formativă (interiorizarea valorilor morale,
estetice şi spirituale), funcţia vocaţională (face posibilă
relevarea şi dezvoltarea aptitudinilor personale ale elevilor).
Iată câteva forme şi activităţi extracurriculare:
1). Virtuţile serbărilor şcolare - vocaţia de învăţător, de
dascăl în general, presupune aptitudini şi capacităţi
intelectuale, dar şi un foc sacru venit să contopească aceste
calităţi în folosul celor încredinţaţi spre formare. Dascălii
au fost şi au rămas veritabili misionari ai neamului, trimişi în
toate colţurile ţării să semene lumina. Ei continuă şi
tradiţia de a organiza serbări şcolare care vor rămâne, peste
vremuri, momente de bucurie sufletească, prilej de manifestare
inedită şi nestingherită a valenţelor native ale copiilor în
faţa părinţilor, admiratori emoţionaţi. O serbare face şi
celelalte activităţi de la clasă mai productive pentru că
într-o serbare se împletesc fructuos cunoştintele de la diferite
obiecte şcolare, ce îmbogăţesc şi nuanţează viaţa lor
afectivă, stimulează apariţia unor sentimente neîncercate sau le
dezvoltă pe cele mai slab manifestate anterior. Experienţa a peste
20 ani de activitate în mijlocul copiilor mi-a întărit
convingerea că serbările şcolare au un caracter stimulator atât
pentru micii artişti, cât şi pentru părinţii lor. Am explicat
în momente oportune cu tact şi cu răbdare motivul şi sensul
serbării, am antrenat părinţii în pregatirea acestor
manifestări deosebite (ex. confecţionarea de costume, măşti),
iar copiii au fost stimulaţi să participe activ fiecare primind
rolul potrivit preferinţelor şi talentului său.
Cu fiecare generaţie am căutat să descopăr şi să cultiv
talentele copiilor, ritmul, graţia, armonia, mişcarea, găsind
pentru fiecare un rol, locul într-o anumită formaţie (dans
modern, grup vocal, dramatizări).
Orice serbare şcolară presupune din partea dascălului un efort
suplimentar pentru ca trebuie îndrumat fiecare pas, trebuie
urmărită fiecare mişcare, trebuie suficiente repetiţii unde să
domnească buna înţelegere, dar şi disciplina şi rigurozitatea
necesară.
În şcoala noastră , există tradiţia organizării serbărilor
la sfârşit de an şcolar, la sfârşit de ciclu, a unor evenimente
istorice sau a unor sărbători religioase: "Serbarea abecedarului",
"Bun rămas, învăţătoare dragă", "Un ghiocel pentru mama", "Hai
să dăm mână cu mână" , "Colindăm, colindăm", etc..
Conducerea şcolii acordă sprijinul necesar acestor manifestări,
încurajează şi stimulează micii artişti. Mergând cu copiii pe
scenă, am remarcat că acel contact cu publicul trezeşte în
sufletul copiilor dorinţa de a învinge dificultăţile, de a-şi
stăpâni timiditatea, de a trăi bucuria reuşitei. Renunţarea la
serbări înseamnă sărăcirea vieţii sufleteşti a copiilor,
privarea lor de sentimente şi emoţii estetice de neînlocuit.
2). Excursiile şi drumeţiile creează posibilitatea adâncirii,
completării şi sistematizării cunoştintelor însuşite la orele
de curs. Confruntarea cunoştinţelor teoretice cu realitatea vie
aflată în natură creează posibilităţi multiple de a forma
reprezentări reale asupra fenomenelor studiate la ştiinţe,
istorie, geografie. Cu ocazia excursiilor, participarea activă,
personală a elevilor la observarea fenomenelor naturii are o
valoare deosebită pentru motivaţia pozitivă a învăţării prin
bucuria descoperirii personale ce o încearcă ei în procesul
cunoaşterii fenomenelor studiate. Drumeţiile şi excursiile
trebuie să se desfăşoare cu deosebită grijă pentru a determina
copilul să intre în natură ca într-un templu, evitând orice
profanare formându-le astfel deprinderi de a preveni poluarea de
orice fel, murdărirea izvoarelor, a pajiştilor cu resturi
menajere, distrugerea comorilor din peşteri, deteriorarea
rezervaţiilor.
În excursiile făcute la Gradina Botanică Jibou, Gradina
Botanică Cluj-Napoca, Gradina Zoologică Baia Mare, Peştera
Urşilor, la Praid, la Muzeul de Mineralogie Baia Mare, la casele
memoriale George Coşbuc, Ion Creangă, la muzeele istorice, etc.,
copiii noştri au putut aprofunda cunostinţele despre tainele
vieţii, şi-au putut forma şi cultiva sentimente de respect şi
preţuire pentru: flora, fauna, minerale, stalactite şi stalagmite
şi alte aspecte interesante din natură. Tot cu ocazia drumeţiilor
am sensibilizat copiii asupra grijii ce trebuie să o aibă pentru
protejarea pădurilor împotriva incendiilor. Nu sunt lipsite de
importanţă nici înregistrarea unor date din natură, a unor
obiceiuri din viata păsărilor şi a altor animale, ele contribuind
la dezvoltarea conduitei ecologice
3) Lectura în afara clasei - mijloc de educaţie pentru copii
Orice lectură este în mod fundamental un proces de învăţare.
Orice lectură, orice carte citită conţine în ea un mod complex
constituit din trei tipuri de elemente specifice: de cunoaştere, de
apreciere şi practice - prin toate trei realizându-se
învăţarea. Aşadar, a citi înseamnă a cunoaşte mai mult, a
învăţa mai bine, a putea mai târziu să te autoinstruieşti.
De-a lungul timpului am căutat mereu răspuns la întrebări care
framântă un dascăl, ca deschizător de drumuri spre cunoaştere:
a) Insistăm suficient, folosim metode adecvate astfel încât
elevii noştri să-şi însuşească corect limba română?
b) Urmărim şi corectam sistematic, zi de zi, oră de oră
exprimarea şi scrierea elevilor noştri?
c) Sădim în sufletul lor dragostea pentru limba română?
d) Îi stimulăm atunci când realizează progrese remarcabile?
e) Reuşim să-i învăţăm pe elevi cum sa înveţe, cum să
folosească manualul, cum să se autoverifice, în vederea
preîntâmpinării eşecului şcolar?
Un rol deosebit l-a avut înfiinţarea bibliotecii clasei, care s-a
îmbogăţit prin cărţile aduse de elevi, iar rolul de bibliotecar
a fost îndeplinit, pe rând, de elevii care au obţinut rezultate
foarte bune la citit, la povestit, la recitat.
Gustul pentru citit se formează de-a lungul anilor. Odată
consolidat, devine o necesitate pe viaţă. Important este ca
dascălii să orienteze, să îndrume şi să selecteze lectura
suplimentară. Alegerea unei lecturi potrivite capătă, în cazul
cititorului copil, o importanţă vitală. De aceea, am afişat în
clasă lectura suplimentară ce poate fi citită pe parcursul anului
sau în vacanţe.
Organizarea unor activităţi în biblioteca şcolii (diafilme,
diapozitive) au condus elevii înspre carte, înspre lectură,
înspre un mediu intelectual în defavoarea plictiselii, în
defavoarea străzii, în defavoarea unor emisiuni la T.V. care nu au
nimic în comun cu procesul instructiv-educativ.
Azi, când ne aflăm într-o luptă continuă cu adversari foarte
puternici (filme, publicaţii de toate "tipurile"), şcoala trebuie
să vină cu activităţi extrastraşcolare multiple care să umple
timpul elevilor din afara şcolii.

BIBLIOGRAFIE

1. Calota R. şi colab. 1995, Ghid pentru activitatea educativă,
EDP, Bucureşti
2. Călugăru D. coord. 2004, Dirigenţia şi consilierea. Ghid
metodologic Editura "Gheorghe Alexandru", Craiova
3. Creţu C. 1998, Curriculum diferenţiat şi personalizat,
Editura Polirom Iaşi
4. Ionescu M. Radu I. coord. 2001, Didactica Modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca
5. Jinga I. 1999, Învăţarea eficientă, Ed Aladin, Bucureşti
6. MarcuV., Orţan F. 2003, Managementul activităţilor
extracuriculare, Editura Universităţii din Oradea
7. Stuparu A. 1992, În ajutorul diriginţilor şi
învăţătorilor, Editura Eurobit, Bucureşti