Sunt pregătit pentru a fi formator? Prof. Maxim Elisabeta, Şc. cu cls. I-VIII Nr. 2 Botoşani

Profesorii experimentaţi îşi pun deseori întrebarea “Sunt pregătit pentru a fi formator?”. De obicei ei îşi pun această întrebare în urma cererii vreunui superior de a conduce un atelier de lucru, în urma unui anunţ de angajare sau ca răspuns la propria lor dorinţă de dezvoltare şi trecere la un alt nivel în carieră.

Fiecare persoană are nevoie să-şi răspundă la această întrebare. Câteva chestiuni ar trebui luate în considerare atunci când întrebarea începe să ne persiste în minte. Acestea sunt:

• De ce avem nevoie pentru a fi profesori?
• E nevoie de ceva mai mult pentru a instrui, a educa sau a fi mentor altor profesori?
• Cum îmi pot da seama dacă sunt pregătit pentru a fi mentor?

De ce avem nevoie pentru a deveni profesori?

Pentru orice fel de predare, fie că predăm limbi străine sau fotbal sau fizică, avem nevoie de următoarele:

• vigoare fizică şi mentală
• abilităţi de management
• capacitatea de a-i face pe ceilalţi să se implice, capacităţi de relaţionare şi de a lucra în echipă
• o bună înţelegere a materialelor de predat şi abilitatea de a transpune acest material în a) mesaje clare şi succinte şi b) practică prin alegerea de sarcini adecvate.
• tact pedagogic, observabil în: abilitatea de a capta atenţia, de a-i face pe alţii să-şi pună întrebări, răbdare, capacitatea de a face intervenţii oportune şi de calitate, de a explica, demonstra, abilităţi de a negocia materialul de învăţat relevant pentru elevi, de a monitoriza activităţi pe grupe şi de a sintetiza tot ce are de oferit fiecare.
• abilităţi de comunicare.

De asemenea, este indicat ca un profesor să fie mereu la curent cu literatura de specialitate ce oferă noutăţi relevante referitoare la teoria şi practica din domeniul respectiv, să-şi conştientizeze rolul pe care îl au în formarea elevilor şi să aibă o preocupare permanentă pentru propria dezvoltare. Desigur, dacă instruim profesori, toate cele de mai sus rămân valabile.

E nevoie de ceva mai mult pentru a instrui, a educa sau a fi mentor altor profesori?

Educarea adulţilor
Dacă în mod normal predăm copiilor sau adolescenţilor, atunci prima preocupare ar fi să ne dezvoltăm îndemânarea de a lucra cu adulţii. Adulţii pot fi diferiţi de tineri în diferite feluri: au o capacitate de concentrare mai mare, au un simţ al umorului constructiv, doresc să facă uz de experienţa lor de viaţă, sunt mai motivaţi şi doresc să ştie mereu de ce li se cere să ducă la îndeplinire o anumită sarcină sau alta.

Acumularea experienţei
Pentru a fi de folos altor profesori, e nevoie să avem o experienţă cât mai bogată cu clase de mărimi diferite, niveluri diferite, elevi din medii cât mai variate, diferite tipuri de cursuri, contexte diferite şi altele.

Lărgeşte-ţi orizonturile
Deja nu mai este de ajuns doar să fim capabili să predăm. Acum trebuie să dovedim o bună înţelegere a ceea ce putem face în clasă, cu cine sau cui, când, cum şi de ce. Cu alte cuvinte, trebuie să privim asupra a tot ceea ce facem din punct de vedere profesional astfel încât să putem discuta obiectiv despre asta şi să oferim căi mai uşoare altora.

Îndatoriri principale
Mulţi metodişti / mentori / formatori, indiferent cât de diferite sunt situaţiile în care îşi exercită meseria, sunt toţi implicaţi în activităţi cum ar fi: să-i ajute pe ceilalţi profesori în proiectarea lecţiilor; să-i observe pe aceştia la locul de muncă; să ofere feedback pentru activităţile observate; să-i ajute în procesarea noilor informaţii, în încorporarea noilor informaţii în ansamblul celor vechi şi în conturarea propriilor concluzii. Există câteva asemănări între activităţile celor ce se ocupă de instruirea profesorilor şi profesorii obişnuiţi. Astfel, se poate spune că a oferi feedback în urma unei activităţi observate este similară feedback-ului pe care îl oferim unui elev în urma unei prezentări orale făcute în clasă. Tactul pedagogic, sprijinul şi comentariile argumentate sunt chestiuni care pot fi transferate de la predarea la clasă la instruirea profesorilor. Cu toate acestea, sarcinile principale în predarea la clasă sunt destul de diferite, iar conţinutul şi procesul trebuie învăţate şi exersate.

Devenind coordonatorul unui grup de lucru, susţinător de conferinţe, metodist sau orice alt fel de formator în formarea cadrelor didactice ne îndepărtăm oarecum, nu doar de elevi, dar şi de colegi, profesori care au ales să nu fie formatori. Acest lucru va avea implicaţii care depind de nivelul şi contextul în care ne desfăşurăm activitatea.

Cum îmi pot da seama dacă sunt pregătit pentru a fi mentor?

Chiar şi cineva care are mai puţine cunoştinţe sau mai puţină experienţă poate fi de folos altui profesor pentru un timp. Chiar dacă predai doar de un an, poţi fi de folos unui coleg sosit de pe băncile şcolii. Putem astfel să ne gândim la un mentor ca fiind cineva care ajută un coleg cu o idee pentru următoarea lor lecţie sau cineva care-şi petrece timpul ascultând alt coleg după o experienţă la clasă nu foarte reuşită. În acest fel, dacă începem prin a ne ajuta colegii, dacă începem de la nivel mic, atunci majoritatea suntem în parte şi mentori şi formatori.

Să fii formator în formarea cadrelor didactice n-ar trebui să însemne renunţarea la predare. Dacă nu mai predăm luni de zile în şir, atunci cum putem să ne păstrăm obiectivitatea şi să fim de ajutor celor care sunt în mijlocul problemei? Deci, pentru a ne răspunde la întrebare… Dacă stăpânim toate calităţile de mai sus, dacă e o plăcere pentru noi să predăm, dacă mereu se apelează la noi pentru a ajuta şi a oferi susţinere, dacă suntem dispuşi să ne asumăm şi alte responsabilităţi atunci probabil că suntem pregătiţi.

Profesor Maxim Elisabeta
Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 2 Botoşani

Bibliografie:
Woodward, T. - Ways of Working with Teachers, Tessa Woodward Publications, 2005
Buckley, R., Caple, J. - The Theory and Practice of Training, London, Cogan Page, 2000
Curteanu, D., Chivu, I., Popa, I. - Ghidul trainerului, Bucureşti, Ed. Irecson, 2005