Formarea unei citiri corecte, conştiente şi expresive, obiectiv prioritar în învăţământul primar, Instit. Grecu Niculina, Şc. cu cls. I-IV Murgileşti, Jud. Gorj

Cititul reprezintă procesul primar prin care elevii învaţă ştiinţific şi sistematic, îndrumaţi de învăţători, să perceapă sensul real sau potenţial al unor mesaje scrise şi să raporteze acest sens la o structură cognitivă şi socioafectivă, care fac posibilă înţelegerea şi comunicarea a ceea ce s-a înţeles.

Citirea trebuie să aibă următoarele calităţi: corectă, fluentă, conştientă şi expresivă.

Citirea corectă implică aspectele: citirea şi rostirea clară, fără omisiuni sau adăugiri de sunete sau silabe, fără repetări de silabe sau inversiuni de silabe, o citire cu accentuarea corectă a cuvintelor şi respectarea intonaţiei impusă de semnele de punctuaţie.

Procedeele de realizare a citirii corecte sunt:

• se aleg cuvintele grele din text;
• se analizează fonetic, se face sinteza fonetică;
• se explică sensul lor;
• elevii vor compune cuvintele din literele alfabetului decupat;
• pronunţarea cu glas tare, cu articulare clară a fiecărui cuvânt mai greu de pronunţat;
• citirea în cor a unei părţi de text, alese de învăţător;
• controlul permanent asupra elevilor şi corectarea imediată;
• citirea în ritm potrivit, marcând prin intonaţie semnificaţia semnelor de intonaţie;
• citirea unui text de mână, pe tablă, pe caiete sau pe fişe.

Citirea demonstrativă a învăţătorului este o acţiune care poate fi făcută fie înainte de citirea elevilor în cazul unui text mai lung, fie după citirea elevilor pentru a se evita citirea mecanică.

Buna înţelegere a unui text se face printr-o citire conştientă. Aceasta însumează corectitudinea citirii şi înţelegerea sensului cuvintelor, propoziţiilor, textului, simultan cu actul citirii. Prin citirea conştientă se realizează o citire activă în care sunt angajate operaţiile de gândire şi procesele afective ale elevului, contribuind astfel la o nuanţată şi sensibilă înţelegere a textului.

Elevii vor înţelege sensul şi mesajul textului numai dacă înţeleg sensul cuvintelor care îl compun. Explicitarea şi înţelegerea sensului cuvintelor se vor realiza prin unul sau mai multe din următoarele moduri:

• se arată elevilor obiectul sau un desen al obiectului;
• gesturile pot sugera o acţiune;
• mimica poate sugera stări afective (uimire);
• se pot explica prin sinonime, perifraze sau prin definiţie;
• prin analiza noţiunii generale; exemplu: unelte- topor, ferăstrău, ciocan etc; publicaţii- ziare, reviste ;
• prin generalizarea noţiunii; exemplu: urs - animal, porumbel - pasăre, trandafir - floare;
• prin analiza lexicală sau gramaticală;
• prin descrierea obiectului - formă, culoare, funcţie.

Metodologia lecţiilor de citire urmăreşte atât formarea deprinderilor de citire corectă şi conştientă cât şi formarea capacităţii de citire expresivă. Citirea expresivă contribuie la înţelegerea nuanţată a sensului şi a mesajului textului, dezvoltă imaginaţia, emoţiile şi simţul estetic al elevului. Citind conştient şi expresiv, elevul înţelege şi trăieşte afectiv mesajul transmis de text, contribuind de asemenea  la formarea capacităţii de comunicare corectă, fluentă şi expresivă.

Însuşirea şi consolidarea tehnicii citirii se realizează prin diferite exerciţii de citire.

Citirea în ştafetă: un elev citeşte până învăţătorul îl opreşte. Cel care a citit trebuie să numească cât mai repede un coleg care să citească mai departe. Prin acest procedeu se fac exerciţii de concentrare a atenţiei voluntare.

Citirea în perechi: se citeşte pe bănci sau pe perechi după preferinţa elevilor, în aşa fel încât să participe un elev care citeşte bine sau foarte bine cu unul care are un ritm mai lent sau care citeşte mai puţin bine. Se urmăreşte reglarea ritmului citirii, apropiind pe fiecare copil de ritmul clasei.

Citirea în lanţ: fiecare elev va citi câte 1-2 propoziţii în funcţie de lungimea textului. Se stabileşte sensul citirii pe bănci, pe şiruri în adâncime sau pe linii laterale. Se urmăreşte exersarea actului citirii de către întreaga clasă, concentrarea atenţiei, corectitudinea în citire.

Ştafeta greşelilor: un elev citeşte până când face prima greşeală, fiind oprit de ceilalţi elevi. Continuă următorul până când face prima greşeală şi aşa mai departe. Se urmăreşte concentrarea atenţiei, reglarea ritmului de citire.

Citirea alternativă: se citeşte o propoziţie cu voce tare, următoarele în şoaptă şi aşa mai departe. Se urmăreşte concentrarea atenţiei, corectitudinea în citire.

Citirea în ecou: un elev care citeşte bine va citi cu voce tare câte o propoziţie, iar alt elev cu dificultăţi la citit va citi aceeaşi propoziţie în şoaptă. Se urmăreşte întărirea încrederii în forţele proprii, citirea curentă, corectă, dezvoltarea spiritului umanist de întrajutorare.

Citirea întârziată: un elev începe să citească, un alt elev începe să citească după el cu o întârziere de câteva minute până la o propoziţie căutând să-l ajungă. Se urmăreşte formarea deprinderii de citire corectă, accelerarea ritmului citirii.

Citirea selectivă: se cere elevilor să citească sau să nu citească anumite cuvinte sau propoziţii. Se urmăreşte conştientizarea actului citirii, puterea de selecţionare şi concentrarea atenţiei.

Citirea creatoare: se foloseşte către sfârşitul perioadei abecedare şi începutul perioadei postabecedare. Se cere elevilor să urmărească în manual textul, dar să folosească cât mai multe cuvinte proprii. Prin această citire se urmăreşte întrebuinţarea capacităţii de povestire, conştientizarea actului citirii, posibilitatea de adaptare în situaţii concrete.

Citirea pe roluri: atunci când textul permite. Se urmăreşte întărirea atenţiei voluntare, expresivitatea actului citirii.

Citirea prin şablon: se foloseşte în special în prima parte a perioadei abecedare la primele texte. Învăţătorul alege dintr-o lecţie litere, silabe, cuvinte, propoziţii. Dintr-un carton se confecţionează un şablon cu decupaje în dreptul celor alese. Se acoperă pagina cu şablonul şi li se cere elevilor să citească. Prin acest procedeu se verifică citirea logică depistând la timp citirea mecanică sau memorarea textului.

Limba română ca limbă maternă şi ca obiect de studiu, ocupă locul central în ansamblul general de pregătire a elevilor, fiind principalul mijloc de comunicare şi de informare.

Institutor Grecu Niculina
Şcoala cu clasele I-IV Murgileşti
Judeţul Gorj

BIBLIOGRAFIE

Nuţă, S., Metodica predării limbii române în ciclul primar, Editura Aramis, Bucureşti, 2000
Barbu, M., Metodica predării limbii şi literaturii române, Editura Gh.Alexandru, Craiova, 2002