Jocul didactic - o modalitate de învăţare pentru copii cu CES, Înv. Olaru Mioara, Şc. cu cls. I-VIII Nr. 1, Gura Văii, jud. Bacău

Orice cadru didactic pasionat încearcă să răspundă la multiplele întrebări ivite în activitatea zilnică la catedră. De ce nu progresează toţi elevii în acelaşi fel? Cum poate să-şi structureze demersul didactic pentru ca toţi elevii să înţeleagă? Cum poate să-i ajute pe cei care asimilează mai greu.

Un prim răspuns ar fi că trebuie să accepte existenţa diversităţii dintr-o clasă. Este cunoscut faptul că fiecare elev are propriile sale capacităţi intelectuale, diferite de cele ale altor colegi, că fiecare are stilul său propriu de a învăţa şi fiecare are nevoile sale în privinţa asimilării de informaţii.

Pentru cadrul didactic, unul dintre cele mai importante aspecte ar fi nevoia sa de adaptare la necesităţile copiilor, oricare ar fi acele necesităţi şi oricare ar fi copiii, fie că sunt copii cu CES, fie că pur şi simplu sunt copii cu un ritm mai lent de învăţare.

Cel mai important aspect avut în vedere ar fi ca predarea în cadrul diversităţii să implice predarea pentru fiecare individ în parte. Este necesar să ţinem cont de interesele fiecărui elev, de experienţele şi ţelurile lui. Respectarea acestei necesităţi reprezintă un pas important în educaţia elevilor şi integrarea lor în societate, după terminarea studiilor.

Mai mult, putem spune că diferenţele dintre indivizi sunt mult mai pregnante decât cele dintre grupuri. Din acest punct de vedere, poate una dintre cele mai mari provocări căreia trebuie să-i facă faţă un cadru didactic este adaptarea stilului de predare astfel încât să corespundă necesităţilor fiecărui elev în parte.

Predarea la elevii cu nevoi speciale solicită aceleaşi strategii şi practici ca şi predarea la orice alt tip de clasă. Cu alte cuvinte, o bună metodă de predare în general va fi o bună metodă de predare şi pentru elevii cu nevoi speciale. Toţi elevii au dreptul să aştepte de la învăţământ cele mai bune şi eficiente metode, iar elevii cu CES nu trebuie să fie exceptaţi. Pentru aceştia din urmă, elaborăm P.I.P.

Planurile de Intervenţie Personalizate se elaborează conform cerinţelor educative speciale ale elevilor. Se bazează pe o strategie de învăţare în paşi mici cu obiectivele cât mai precise, măsurabile, realiste, temporal delimitate şi aprobate de părinte, şcoală şi elev.

Pentru transmiterea cunoştinţelor am utilizat multe modalităţi, cea mai convenabilă fiind jocul. S-a dovedit o metodă eficientă şi antrenantă. Mişcarea, întrecerea, surpriza, regulile, sarcinile jocului le-au creat stări emoţionale, le-au întreţinut interesul pe tot parcursul activităţii. Am aplicat această modalitate la majoritatea obiectelor de învăţământ.

La Abecedar, pentru învăţarea literelor alfabetului, jocurile didactice i-au ajutat atât la fixare, cât şi la etalarea cunoştinţelor dobândite etapă cu etapă. Notez câteva nume de jocuri didactice utilizate: „La magazinul de litere”, ,,Trenul literelor’’, ,,Trenul silabelor’’, ,,Jocul silabelor duble’’, „ Ce lipseşte”.

Îm primul joc, „La magazinul de litere”, i-am pus pe copii în situaţia de a „cumpăra” litere şi a forma cuvinte. Fiecare elev poate efectua cumpărături pentru două cuvinte, în funcţie de jetoanele primite. Vânzătorul, ,,elevul expert în litere”, reţine pe cele care nu se potrivesc. Încurajează o altă căutare. Elevul cumpărător se corectează şi alege alte litere, cele potrivite. Este felicitat şi invitat să mai vină ,,la cumpărături ”. Compune apoi pe banca lui cuvântul dat orientându-se după jetonul pe care îl are. Este încurajat cu aplauze.

La Matematică, jucându-se cu cifrele, copilul cu CES a participat vioi la cerinţe însuşindu-şi corect atât numeraţia, cât şi cunoaşterea cifrelor în concentrul 0–5. Exemple de jocuri didactice folosite: „Uneşte cifrele şi spune ce obţii!”, „Calculăm şi colorăm!”, „Cel mai bun matematician”, „Trăistuţa fermecată”, „Spune-mi ce-ai greşit?”, „Ghici, ghici!”, „Stop!”, „Numără şi desenează”, „Câţi porumbei?”. Detaliem jocul „Stop!”.

Sarcina didactică: să recunoască cifrele în limitele 0–5;

Desfăşurarea jocului: învăţătorul are mai multe jetoane cu cifre. Ele sunt date din mână în mână. Când învăţătorul spune „stop”, elevul care deţine jetonul trebuie să recunoască cifra arătând clasei cartonaşul. Copiii aprobă sau nu răspunsul.

La Consiliere şi orientare, prin joc am urmărit integrarea copiilor în colectiv. Exemplificăm cu jocul „Plicul cu fapte bune”. Ca obiective am urmărit: valorizarea faptelor prosociale, creşterea încrederii în sine, evidenţierea calităţilor personale.

Desfăşurarea jocului: elevii sunt îndemnaţi să se gândească la o faptă bună pe care au făcut-o în ultima vreme. Li se cere: să o prezinte oral, să realizeze un desen, în care vor schiţa fapta bună pe care au povestit-o. După efectuarea sarcinilor de lucru, fiecare elev va primi câte un plic personalizat. Li se va indica să reprezinte grafic orice faptă bună, ce va fi săvârşită într-un interval de timp în afara orelor de clasă. Va fi precizată data evaluării activităţii. La clasele a III-a–a IV-a le voi cere ca desenele să fie însoţite de scurte compuneri.

Cunoaşterea mediului, ca obiect, place copiilor. Pentru asimilarea, fixarea şi verificarea cunoştinţelor, am folosit metode tradiţionale şi moderne, atractive. Cele mai captivante, pentru elevi, au fost tot jocurile didactice. În cadrul lecţiei „Anotimpurile” am folosit jocul didactic „Când se întâmplă?” pe care îl detaliez.

Sarcina didactică: să recunoască fenomenele naturii prezentate pe jetonul cu imagini, să motiveze acţiunea şi să alcătuiască ghicitori.

Desfăşurarea jocului: elevii sunt împărţiţi în patru grupe, fiecare având un căpitan care va fi schimbat dacă nu îşi ajută colegii de echipă. Copiii din fiecare grupă vor extrage din coşuleţ pe rând câte un jeton, pe care îl vor aşeza la unul din cele patru panouri care au imaginea celor patru anotimpuri, motivând acţiunea. Câştigă echipa care a aşezat corect jetoanele, a dat cele mai frumoase răspunsuri şi a compus ghicitori. Ca recompensă, copiii au fost notaţi cu calificative şi au primit ecusoane.

Folosind jocurile şi exerciţiile am urmărit captarea atenţiei, exersarea memoriei, buna relaţionare, exprimarea liberă a sentimentelor cu o mimică şi gestică adecvate, cunoaşterea, autocunoaşterea, corectarea ieşirilor negative şi observarea percepţiei sociale a copiilor.

Această formă de activitate dezvoltă capacităţile de comunicare şi de colaborare, spiritul de iniţiativă şi de emulaţie. Fiecărui membru al grupei i se oferă posibilitatea de a-şi expune liber părerea, câştigând astfel încrederea în sine, devenind util grupului.

Elevul cu CES îşi formează anumite deprinderi de comportament, se formează pentru viaţă. Colectivul de elevi se sudează, prind contur unele sentimente pozitive: respect, ajutorare, sacrificiu, dăruire, împlinire.

Astfel, elevii cu deficienţe, învaţă să accepte părerile colegilor, să contribuie personal la succesul grupului, să se bucure de reuşita grupei, să depăşească dificultăţile întâlnite, să-şi asume responsabilitatea, să se integreze colectivului de elevi din care face parte.

Învăţător Olaru Mioara
Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 1
Gura Văii, judeţul Bacău