O metodă de lucru eficientă în cadrul orelor de geografie, Inst. Alina Daniela Coarcă, Şcoala „Duiliu Zamfirescu”, Focşani, Judeţul Vrancea

Primul contact al elevului cu geografia României este în clasa a IV-a. Învăţătorul va trebui să apeleze la tehnologii didactice adecvate pentru accesibilizarea conţinutului noii discipline, deoarece personalitatea copilului la această vârstă, potrivit lui J. Piaget, este cantonată încă în etapa operaţiilor concrete. Prin orizontul local elevii intră în contact cu lumea reală şi-şi însuşesc fondul corect de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice despre lumea înconjurătoare. Aici se accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă şi invers. În aceste momente misiunea cadrului didactic nu este deloc uşoară. Printr-un limbaj numai de el ştiut, învăţătorul „traduce” cunoştinţele ştiinţifice făcându-le accesibile micului şcolar, ajutându-l să înţeleagă obiectele şi fenomenele geografice. Pentru aceasta trebuie să utilizeze metode şi procedee active, mijloace şi materiale de mare eficienţă.

O cale de a trezi interesul asupra caracteristicilor esenţiale ale obiectului sau fenomenului despre care se vorbeşte, de a explica anumite fenomene sau conţinutul unor noţiuni o constituie lectura geografică. Însoţită de diapozitive şi alte ilustraţii, ea are un caracter atractiv, stimulând dezvoltarea gândirii independente, lărgind orizontul intelectual al elevilor, cunoştinţele despre realităţile înconjurătoare, trezindu-le interesul şi dragostea pentru cunoaşterea patriei.

Lectura geografică – „descrierea estetică” a naturii - nu suplineşte explicaţiile învăţătorului, ci completează şi întăreşte adevărul ştiinţific. Ea, prin conţinutul artistic al lucrărilor selectate şi prin forma accesibilă vârstei elevilor, exprimă realitatea geografică prin imagini vii, ajută la formarea reprezentărilor şi noţiunilor geografice, trezeşte stări emoţionale şi dezvoltă sentimentul de admiraţie. Din punct de vedere instructiv–educativ, lectura geografică asigură dezvoltarea gândirii independente, lărgeşte orizontul intelectual, leagă cunoştinţele de realitatea înconjurătoare, de actualitate şi cultivă dragostea pentru frumuseţile ţării.

Calitatea lecturii geografice este aceea de a stârni elevilor curiozitatea cunoaşterii şi cercetării naturii înconjurătoare. Pentru o eficienţă sporită în orele de geografie şi pentru a atinge scopul urmărit, lectura geografică trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Accesibilitatea ei, raportată la vârsta elevilor cărora li se adresează, este prima condiţie ce trebuie avută în vedere în situaţia în care învăţătorul îşi propune să apeleze la lectura geografică în timpul orei, indiferent de momentul din lecţie ales pentru folosirea ei. Astfel, pentru a contura noţiunea de munte, geneza şi modalităţile lui de formare, putem folosi un fragment din „Munţii” de Ilie Mircea: „Povestea munţilor începe pe vremea când nu existau nici munţi, nici oameni care să le scrie… Munţii nu s-au format toţi odată şi nici în acelaşi chip. Unii au ieşit din apa mărilor, prin strângerea şi încreţirea stratelor depuse pe fundul marin, alţii au rezultat din ridicarea unor panouri înalte, iar alţii prin aducerea la suprafaţă pe coşul vulcanilor a materialelor noi, din interiorul Pământului.”

Iar dacă vrem să vorbim despre geneza dealului şi dorim dezvoltarea noţiunii de deal, apelăm la „Descrieri geografice” ale geografului George Vâslan: „Dealurile sunt nişte copii ai munţilor. Apele rod înălţimile şi duc pietrişurile, nisipurile şi mâlul la margine, fie în mări sau locuri vecine. Când aceste depozite se îngrămădesc în cantităţi enorme, când seacă mările şi lacurile, apele curgătoare rod şi aceste depozite, pe care, cu timpul, le despică şi le prefac în dealuri. Aşa s-a întâmplat cu cea mai mare parte a ţinuturilor noastre de dealuri.”

Efectul lecturii este hotărâtor când ea este îmbinată cu ilustraţii, albume, hărţi, prezentări power-point. Astfel, în cadrul lecţiei despre munţii de la noi din ţară, mai precis când se vorbeşte despre frumuseţile lor şi se prezintă peşterile Ialomiţei, Scărişoara, Comarnic, se poate citi fragmentul lui Ilie Mircea: „Intrând într-o peşteră, observăm atârnând pe tavan o minunată bogăţie de ciucuri mari de piatră numite stalactite, născute prin depunerea calcarului cules de picăturile de apă... pe podeaua peşterii se formează stalagmitele…” În final, imaginea pe care elevul şi-a format-o despre peşteri, va fi completă când lectura va fi îmbinată cu diapozitivele, imaginile sau prezentările acestor peşteri. Tot acum elevul îşi „cântăreşte” şi măsoară propria imaginaţie – cum şi-a închipuit peştera în timpul lecturii, şi cum arată ea în realitate, în imaginile prezentate.

Pentru a arăta specificul unei peşteri dar şi a forma o imagine reală despre un fenomen, respectiv peştera Scărişoara, şi de astă dată lectura vine în sprijinul învăţătorului: „După ce cobori cu multă grijă şi chiar teamă într-un fel de puţ umed şi răcoros, adânc de 50 m şi cam tot atât de lung, pătrunzi în deschiderea înaltă a peşterii. Frigul îţi pătrunde în oase. Liniştea şi întunericul te înfioară. Cu uimire bagi de seamă, la lumina slabă a torţelor, că pardoseala e de gheaţă.”

Mai sunt şi alte lecturi care pot fi îmbinate cu proiecţii, concomitent cu citirea textului sau după citirea lui. În acest caz, elevii povestesc după imaginile prezentate, folosind expresiile emoţionale din lectura fragmentului. De exemplu, atunci când se va vorbi despre cele mai joase şi mai tinere forme de relief de la noi din ţară – Delta Dunării, pentru intuirea vegetaţiei şi faunei, învăţătorul se va folosi de un fragment a lui George Vâslan din „Descrieri geografice” şi de proiectarea unor imagini : „Toată delta e un ţinut pe care nu-l poţi numi nici uscat nici apă… Suprafaţa grindurilor e mult mai mică decât a apelor… şi totuşi când o străbaţi nu vezi atât de multă apă. Vezi întinderi nesfârşite de trestie, păpurişuri, pipirig şi rogoz, formând un fel de păduri scunde, toate de înălţime uniformă, ca şi tunse. În mijlocul lor se desfac ochiuri de apă dar de cele mai multe ori acoperite cu foi rotunde de nufăr, lipite de faţa apei…”

Tot în lecţia „Luncile şi Delta Dunării”, lectura poate fi utilizată în timpul predării lecţiei pentru a confirma cele spuse de învăţător. Cadrul didactic, ajutat şi de hartă, va introduce noţiunea de „Delta Dunării” prin următorul fragment a lui Fănuş Neagu: „După ce străbate Câmpia Română, cu care se întrece în frumuseţe şi măreţie, Dunărea galbenă de mâl, se despleteşte istovită, în apropiere de oraşul Tulcea, aşezat sub horă de coline, în trei mari braţe – Chilia, Sulina şi Sfântul Gheorghe – prin care se rostogoleşte în Marea Neagră, cea veşnic bântuită de furtuni. Între cele trei braţe pe care le-am numit, se cuprinde un ţinut unic în Europa prin bogăţie şi pitoresc: Delta Dunării. Este tărâmul basmelor şi al viselor de cleştar în care vraja povestirilor depănate de bunica în nopţile de iarnă din copilărie capătă întrupare aievea. Aici e împărăţia stufului, a păsărilor şi a peştelui.” După ce s-a trezit interesul pentru lecţie cu acest fragment şi a introdus noţiunea dorită, învăţătorul continuă ora de geografie cu explicaţia, povestirea, ilustraţii şi, de ce nu, din nou cu lectura.

Lectura se poate folosi cu acelaşi succes şi în fixarea lecţiei sau chiar la lecţiile de recapitulare. Aici, ea va avea ca rol, ca prin conţinutul ei artistic să contribuie la o însuşire temeinică a cunoştinţelor. Apelând la aceeaşi lucrare a lui Fănuş Neagu, la fixarea cunoştinţelor, învăţătorul, sau un elev cu citire expresivă, poate citi fragmentul: „Marea avuţie a deltei, descoperită târziu, o formează stuful ce creşte în zone compacte pe o suprafaţă de aproape 300 000 ha. De la început şi până în anii noştri el a folosit numai ca ascunziş păsărilor şi animalelor de pradă. Pe alocuri, era tăiat pentru învelitul caselor. Primăvara, spre a-i înlesni creşterea, pescarii îi dădeau foc. Văpăile urcau sub zare ca un dans al sălbăticiei.”

De altfel, lectura poate fi folosită cu maximă eficienţă în oricare din treptele fiecărui tip de lecţie. Am utilizat-o când am introdus o noţiune nouă, în timpul predării pentru a întări cele spuse de învăţător, pentru a ilustra specificul unei noţiuni geografice, în timpul fixării cunoştinţelor, dar am apelat la conţinutul ei veridic şi pentru a forma elevului imagini reale şi pentru a le dezvolta imaginaţia. Prin stilul său colorat, viu şi atractiv, menit să dezvolte imaginaţia, lectura încearcă să-i transpună, pe elevi cu gândul în ţinuturile îndepărtate despre care s-a citit. Aşa că, lectura poate fi folosită şi în momentul pregătirii pentru trecerea la noua lecţie încercând să captăm interesul elevilor şi participarea afectivă a lor. Pentru a vorbi elevilor despre munţi şi a-i introduce în această temă, apelăm la experienţa celor ce au văzut munţii şi o completăm cu citirea unui fragment din „Măreţia munţilor” de Ilie Mircea.

Lectura poate face şi obiectul unei lecţii speciale, planificate în orele pe care învăţătorul şi le-a rezervat în acest scop, şi vor avea o structură specială. Astfel, lecţia de lectură începe cu o scurtă conversaţie introductivă despre cunoştinţele pe care dorim să le relevăm prin fragmentul, sau fragmentele, ce urmează a fi citite. Ora se încheie după ce elevii povestesc ce au reţinut – cu indicaţia de a folosi cât mai multe din expresiile artistice ale autorului. Lecturile geografice au caracter atractiv şi pot fi folosite şi în excursii organizate, sub formă de concurs. Se citeşte un fragment, iar elevii sunt puşi să recunoască obiectul sau fenomenul despre care este vorba, după care pot veni cu ghicitori geografice sau imagini despre ceea ce este pus în discuţie.

Pentru ca procesul informativ sa fie cât mai eficace şi formativ geografic, se impune o optimizare permanentă a metodologiei geografice, o adaptare a metodelor la specificul particularităţilor individuale şi de vârstă ale elevilor, respectiv perfecţionarea şi diversificarea metodelor didactice, fie ele clasice sau moderne. Aceasta presupune, în primul rând, apropierea metodologiei didactice de metodologia cercetării geografice.

Inst. Alina Daniela Coarcă
Şcoala „Duiliu Zamfirescu”, Focşani, Judeţul Vrancea

Bibliografie
Nicoară, Emanoil, Peneş, Marcela, (1998), Îndrumător pentru folosirea manualului Geografia României, Editura Aramis, Bucureşti
Mândruţ, Octavian, Bărgăuanu, Petru, (1979), Metodica predării geografiei, E.D.P., Bucureşti
Dăneţ, Onoriu, Enache, Maria, Olănescu, Ecaterina, (1984), Metodica predării geografiei, E.D.P., Bucureşti
MEC - Curriculum naţional – Programe şcolare pentru învăţământul primar