Învăţarea individuală în Suedia, Dir. adj. Dicu Sevastia Lizuca, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Băbeni

Învăţarea individuală în grupuri cu abilităţi mixte din Suedia

Capacitatea de învăţare individualizată se referă la faptul că educaţia este adaptată  elevilor în funcţie de situaţiile lor diferite. Dintr-o perspectivă istorică acesta este un nou mod de educaţie - înţelegere. În cele mai multe şcoli suedeze, majoritatea profesorilor nu consideră clasa ca un grup omogen. Elevii care nu  beneficiau de predare  puteau să ia un alt an sau chiar au fost obligaţi să părăsească şcoala.

Curriculumul  suedez descrie  cum educaţia trebuie să fie adaptată la fiecare nevoie specifică a copilului, pregătirii şi modului său de gândire.  Profesorul trebuie să organizeze munca la clasă  în aşa fel încât  fiecare elev  să aibă posibilitatea  să se dezvolte în funcţie de aptitudinile proprii.

Munca elevilor la clasă include de altfel şi întrebarea: Cum să se lucreze? – modalităţi de lucru la clasă. Punctul de plecare este acel copil cu experienţe diferite şi care preferă să înveţe lucruri diferite şi să facă lucruri diferite. Unora le place să audă poveşti, în timp ce unora le place să vorbească, să discute, să privească, să simtă, să miroasă şi să guste. Elevii preferă câteodată să lucreze singuri şi câteodată împreună cu alţii.

Învăţarea individuală înseamnă că: “copilul reflectă la anumite lucruri şi poate avea un dialog cu el însuşi”.

În viitor elevii trebuie să fie pregătiţi de a prelua responsabilităţi pentru dezvoltarea societăţii. Este important ca ei să crească lângă persoane cu diferite rădăcini şi cu alte idei, să fie flexibili. În şcoală va fi mai puţin important să fii doar un elev pasiv, cuminte şi ascultător.

Baza pe care o pun profesorii în şcoală  este marele respect  pentru fiecare copil. Respectul înseamnă  ca fiecare profesor să avizeze căi individuale ale învăţării  şi să ia în serios interesul  fiecărui  copil. Care este  concluzia? Câţiva cercetători suedezi  gândesc că educaţia  trebuie să fie individualizată. Un exemplu al acestui lucru  este faptul că timpul petrecut de elevi pentru rezolvarea de sarcini şi probleme  trebuie să fie flexibil. Trebuie să permitem fiecărui copil  să aleagă diferite căi  de a rezolva sarcini şi să aleagă conţinutul individual. Aceasta se aplică de altfel şi copiilor cu nevoi speciale.

Motivaţia din spatele ideii de a lăsa elevii să folosească timpul lor individual este aceea că  fiecare elev are experienţe diferite şi durate de timp diferite pentru a crea idei, pentru a rezolva probleme şi pentru a îndeplini sarcinile. Acest lucru conduce la faptul că profesorul trebuie să organizeze  munca la clasă într-un mod în care  trebuie să dea fiecărui copil timp şi posibilităţi. Elevii trebuie să dezvolte îndemânări în planificarea, realizarea, evaluarea, formularea scopurilor  alegând strategii  şi  cunoscând termenul de realizare. Profesorul şi elevul pot face înţelegeri  pentru perioade scurte de timp, precum zile şi săptămâni, dar şi pentru perioade lungi.
Există de asemenea o discuţie concentrată asupra  gradului de libertate oferit copiilor pentru a alege conţinutul.   Elevii au nevoi şi interese diferite şi pot fi motivaţi să aleagă individual conţinutul sau li se permite să lucreze  cu diferite aspecte  ale conţinutului. Ştim că elevii au diferite  experienţe  în ceea ce priveşte conţinutul. De altfel profesorul trebuie să le permită să lucreze cu diferite grade de dificultate.

Unul dintre cei mai importanţi factori care influenţează  învăţarea individuală din Suedia  este regula 51, prin care toţi copiii din scoală trebuie să aibă  un plan cu documentarea  şi dezvoltarea individuală. Fondul problemei se găseşte în documentaţiile de la guvern axate pe aptitudinile curriculumului naţional care spune că educaţia trebuie adaptată  la nevoile şi modul de gândire al fiecărui copil. De asemenea,  înseamnă că profesorul trebuie să organizeze munca la clasă în aşa fel încât  să dea posibilitatea fiecărui copil  să se dezvolte în funcţie de  propriile  competenţe. Înseamnă că elevii şi părinţii lor au dreptul să influenţeze munca la clasă. În documentele de la departamentul educaţie, un grup de experţi  spune că fiecare copil trebuie să aibă un plan individual de dezvoltare făcut în corespondenţă cu planurile echipei de profesori. Guvernul spune că autorităţile din şcolile locale au mult mai multe obligaţii de a informa părinţii şi copiii  continuu despre rezultatele copiilor din şcoală. În acest plan individual de dezvoltare înţelegerile dintre profesori, elevi şi părinţi trebuie să fie evidente.

Cum  văd profesorii  problema documentării şi planificării individuale

Timpul este factorul important. Profesorii găsesc că este greu sa urmărească munca elevilor  şi să-i supravegheze corespunzător. De altfel sunt obligaţi să folosească mult timp  cu înregistrarea activităţilor, ceea ce îngreunează munca şi reduce timpul alocat pentru învăţare (predare). Mai mulţi profesori cer timp prelungit  pentru pregătirea lecţiilor şi sporirea numărului de consultaţii cu colegii din echipă.

A doua problemă este în legătură cu documentarea şi planificarea individuală pentru copilul cu cu un simţ redus al responsabilităţii. Unii copii nu arată nicio iniţiativă, iar alţi copii au nevoie de mult sprijin în organizarea planului şi responsabilizarea pentru ceea ce fac.

Acest factor este inclus în cercetare  în diferite forme ale predării. Pentru aceşti copii  formele predării şi organizarea activităţii la clasă  precum şi descrierea grupului de muncă sunt vitale pentru încrederea şi stima de sine. Prea multă responsabilitate şi planificare  pare să fie un dezavantaj pentru aceşti copii. Anumiţi profesori subliniază ca accentul prea mare asupra eforturilor individuale poate fi problematic.

Şcolile trebuie să promoveze  dezvoltarea  îndemânărilor elevilor, cum ar fi abilitatea de a coopera chiar dacă sunt diferiţi. Elevul îşi va dezvolta cu siguranţă  abilităţile prin muncă individuală, dar şi prin lucrul împreună cu prietenii.

Curriculumul conţine doua secţiuni

Prima este o formă scrisă reflectând rezultatele dialogului dintre  elev, părinte şi profesor  şi care trebuie sa fie activă.  Formularul conţine titluri precum “visele şi dorinţele mele pentru viitor”, “scopuri sociale - provocările mele”, “stabilirea scopurilor – obiectivele mele şi rezultatele”.

În ceea ce priveşte scrierea curriculumului, între fiecare elev, părinte şi profesori există o înţelegere, evoluţia  elevilor în timpul şcolarizării  poate fi luat ca exemplu de evaluare.

A doua secţiune  conţine manualul profesorului. Planificarea individuală a dezvoltării este  folosită în concordanţă cu ordinea stabilită pe termen scurt. Sub titlul “visele şi dorinţele mele pentru viitor“, se notează rezultatul dialogului între elev, părinte şi profesor privind ambiţia vocaţională, interesele şi scopurile generale. Scopul social în planul educaţional se referă la munca în mediul înconjurător, atmosfera, interacţiunea cu ceilalţi, aptitudinile sociale, regulile respectate de ceilalţi, abilitatea de a însuşi responsabilităţi, de a-i asculta activ pe alţii şi a face confidenţe despre sine.

Efectul este acela că elevul trebuie să devină conştient  de conţinutul planificat al studiului său. 
Important de reţinut este Planificarea Dezvoltării Individuale, planificare care nu presupune  întotdeauna ca  predarea sa fie bazată pe sarcini şi metode individuale. Însă este axată întotdeauna pe evaluări individuale puse de acord împreună cu elevii şi părinţii.

Cei mai experimentaţi profesori ştiu că atunci când predarea se face în grup, rezultatele elevilor ies foarte diferit. Acest factor nu înseamnă că predarea trebuie planificată pe baze individuale, dar printr-un plan de acţiune individual, pe care elevul să-l înţeleagă şi să-l conştientizeze, i se acordă oportunitatea de  a dezvolta  acele abilităţi cu care a fost de acord în planificarea acţiunii.

În introducerea din planificarea dezvoltării individuale din Suedia următoarele oportunităţi au fost enumerate pentru elevi:

• Sunt capabili să urmărească propria dezvoltare;
• Sunt responsabili;
• Sunt capabili să-şi influenţeze situaţia proprie.

Pentru profesori acest lucru înseamnă:

• Crearea unei strategii pentru  a da responsabilităţi elevilor;
• Câştigul  în îndrumarea raţională;
• Dezvoltarea profesională;
• Abilitatea de a dezvolta şi evalua munca elevilor;
• Oportunitatea de a evalua realizările proprii.

Prin planificările de dezvoltare individuală părinţii câştigă cunoştinţe sporite şi multe posibilităţi de susţinere a elevului. De altfel conduce la sporirea responsabilităţilor asumate  şi la cooperarea cu şcolile.

Pentru municipalitate cel mai mare avantaj cu planificarea de dezvoltare individuală  este ca învăţarea poate fi asigurată calitativ. Profesorii devin mai puţin dependenţi de testele şi examenele naţionale de stat, ceea ce se numeşte descentralizarea educaţiei. În loc să te concentrezi pe documente scrise, accentul se pune pe asigurarea calităţii învăţării şi a rezultatelor ei.

Paradigma înlăturată din educaţia suedeză care poate fi previzionată prin introducerea planificărilor de dezvoltare individuală are următoarele consecinţe:

• Creşterea profesionalismului din partea profesorului
• Perspective lărgite pe scopuri sociale
• Prioritate axată pe scopurile centrale  faţă de conţinut
• Identificarea zonelor centrale  ale cunoaşterii 
• Identificarea ideilor principale prin educaţia oferită;
• Dezvoltarea criteriilor calitative ale realizărilor;
• Posibilitatea municipalităţii să evalueze în locul evaluării naţionale

Prin aceste măsuri Suedia pare să fie cu un pas înainte în educarea societăţii, prin care fiecare elev e responsabil pentru educaţia sa. 

Dir. adj. DICU SEVASTIA LIZUCA
Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Băbeni