Studiul textului literar pe baza metodei proiectului, Prof. Elena Alexa, Şc. cu cls. I-VIII Nr. 3 “C Parfene” Vaslui

Aplicaţie practică: Balada Mioriţa

CROSS CURRENTS IN EUROPEAN LITERATURE este numele unui  curs general ce reprezintă o bursă Comenius 2.2, finanţat de Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale, care s-a desfăşurat în perioada 8-12 oct 2007, în Cipru, Larnaca. Cursul a fost susţinut de St. Mary’s University College, Belfast, Irlanda.

Acest curs a adunat 13 participanţi din şapte ţări (Belgia, Danemarca, Italia, Norvegia, România, Spania, Suedia) printre care m-am numărat şi eu. . Prin intermediul limbii engleze ca principal mijloc de comunicare, încă din prima zi a stagiului de formare, am abordat tema de bază a cursului, cea care vizează textul scris, şi relaţia text - lector. Pornind de la dialogul între cei prezenţi la curs, reprezentanţi ai unor regiuni europene atât de diferite, am constat că relaţia text - lector presupune o transgresare a diverselor frontiere, de ordin politic, lingvistic, social, cultural, psihologic. De aceea,  pentru a descoperi textul şi sensurile sale, acesta trebuie citit în context, deci presupune o relaţionare cu societatea în care apare, dar şi cu celelalte arte. De-a lungul istoriei şi a graniţelor pe care le traversează, textul călătoreşte, suferă transformări şi se îmbogăţeşte cu specificul locului în care a fost recreat.

Consider că orice profesor, fie că predă literatură, fie arte, fie istorie, ar trebui să folosească textul în sine ca un simbol a tot ce se poate spune despre o naţiune, despre obiceiurile acesteia, despre pasiunile sau nevoile pe care le are. Pentru mine, din momentul participării la acest program, ora de literatură nu mai înseamnă deloc studiul textului, ci înseamnă studiul unei comunităţi, al unei regiuni, înseamnă descoperirea tuturor lucrurilor care, aşezate cap la cap definesc Omul, Textul, Creatorul. Este o încântare să-ţi vezi elevii citind, cercetând, analizând cuvintele şi comparând textele. Ba mai mult, comunicarea sinceră şi eliberată din chingile relaţiei rigide “profesor - elev”, îi ajută pe elevi să opineze şi de cele mai multe ori să gândească mesajul şi rolul textului în mod surprinzător faţă de cât/cum li se cere lor în mediul şcolar. Cu alte cuvinte, am învăţat să lucrez cu elevii altfel decât ţinând cont de rigorile diferitelor tipuri de examene. Învăţăm împreună diferite lecţii de viaţă, de demnitate umană. Îmi place să cred că îi ajut să se exprime atunci când le pun la dispoziţie textul literar şi îi rog să scoată la iveală tot ce pot dintr-însul. Îmi place să cred că îi ajut să devină cititori de literatură.

Plecând de la experienţa acestui curs, aşa cum am menţionat mai sus, mi-am propus să realizez întâi de toate o legătură adevărată între elevi şi text. Cel mai recent exemplu a fost studierea baladei Mioriţa la clasa a VIII-a în acest an şcolar. Le-am propus elevilor un proiect ca metodă de lucru. Am ales această metodă deoarece vizează învăţarea prin intermediul unor întrebări sau probleme autentice şi complexe, dar mai ales pentru că încurajează colaborarea şi cooperarea între elevi. Totodată îi responsabilizează faţă de sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească şi îi ajută în stabilirea de reale legături cu lucrurile pe care le-au descoperit.:

Titlul proiectului: Mioriţa. Tradiţiile şi credinţele poporului român
Obiectivul general: acceptarea identităţii culturale româneşti şi a diversităţii culturale europene
Clasa: a VIII-a B, Şc. Nr. 3 “C. Parfene” Vaslui
Timp: 2 săptămâni (10-21 mai)

Succesiunea activităţilor
În prima oră trecută în planificare am realizat lectura model a textului, am încercat să înţelegem conţinutul şi am discutat puţin despre existenţa unor semnificaţii adânci ale textului, în aşa fel încât să pot propune tema aceasta, ba mai mult, sub formă de proiect.
În a doua oră le-am dat sarcinile de lucru,  am stabilit grupele, le-am dat exemple de surse şi le-am explicat ce anume aştept de la ei ca produs final.
În următoarele trei ore la clasă am lucrat pe trăsăturile genurilor literare prezente în text, pe recunoaşterea şi comentarea unor figuri de stil şi imagini artistice. Însă la fiecare oră i-am întrebat cum se descurcă cu sarcinile primate şi unii dintre ei au mai pus întrebări referitoare la sursele de care se pot folosi.
Ultimele trei ore le-am dedicat prezentării produselor. Eu mă gândisem la două ore, dar am avut grupe care au spus că pot să-şi prezinte rezultatele mai devreme.

Anunţarea temei: Mioriţa. Tradiţiile şi credinţele poporului român

1. Stabilirea sarcinilor - trebuie ca elevii să lucreze la următoarele cerinţe:
   1. Relaţia omului cu natura, primele îndeletniciri  ale românilor, fenomenul transhumanţei; rolul bărbatului şi rolul femeii în familiile vechi
   2. Moartea văzută ca nuntă; credinţa poporului român despre ritualul de înmormântare a tinerilor necăsătoriţi
   3. Prietenii omului: mioara, câinele
   4. Căutarea fiului dispărut de către mama deznădăjduită
   5. Atitudinea ciobanului în faţa morţii; comparaţia cu personajul Vitoria Lipan din romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu; resemnare, destin sau ambiţie, victorie
   6. Căutarea unor texte din alte literaturi, reprezentative pentru specificul lor naţional
2. Surse: biblioteca, diferite variante ale baladei, bunicii, rudele în vârstă, martore ale tradiţiei şi specificului poporului român
3. Stabilirea grupelor: s-au realizat cinci grupe de câte cinci elevi pentru primele cinci sarcini şi o grupă de trei elevi pentru ultima sarcină
4. Prezentarea produsului final: informarea despre achiziţiile adunate la fiecare sarcină de lucru elevii trebuie să realizeze eseuri, referate care să cuprindă toate lucrurile pe care ei le-au descoperit în propria cercetare; informaţiile culese de grup sunt scrise de un elev din grup, iar altul citeşte; în timpul prezentării unei grupe, ceilalţi elevi iau notiţe şi la finalul prezentării referatului pun întrebări acolo unde au nelămuriri sau propun alte variante de abordare a temei respective împărtăşirea impresiilor, gândurilor pe care le-au avut în timpul cercetării lor, schimbul de opinii în legătură cu produsul final al fiecărei grupe, ascultarea baladei în interpretarea lui Tudor Gheorghe.
5. Evaluarea: se realizează de către profesor, de către colegi. Vizează implicarea membrilor grupului, calitatea prezentării produsului final, reflecţiile faţă de conţinutul produsului final.
   Nota bene: Am folosit  metoda proiectului (învăţarea bazată pe proiect) şi în predarea altor texte literare, dar la acest text am ales-o în mod deosebit pentru că le-am oferit posibilitatea elevilor să ia legătura cu oameni în vârstă, cu oameni care au trăit toată viaţa la ţară şi care nu au alterat nicio fărâmă din viaţa tradiţională românească. Astfel elevii iau contact direct cu valorile în care a crezut de-a lungul timpului poporul român. Şi poate glasurile încărcate de timp ale celor cu care discută îi fac să (re)cunoască elementele de bază ale naţiunii pe care o reprezentăm.

ANEXA 1:

Vreau să redau aici câteva dintre răspunsurile elevilor şi, de ce nu, reacţiile lor pe care le-am urmărit cu mare atenţie în momentul prezentării.

Prima sarcină de lucru
Elevii au prezentat ca îndeletniciri vechi păstoritul şi tăiatul lemnelor în pădure, munca câmpului, scoţând în relief hărnicia românilor, pe care o regăsim şi în personajul principal din Mioriţa. Au precizat că au avut ca surse romanul Baltagul de M Sadoveanu, volumul Amintiri din copilărie de I Creangă, romanul Moromeţii de M Preda. Grupa aceasta a fost întrebată cu ce se ocupă rudele lor care trăiesc la ţară. De asemenea copiii au fost întrebaţi de colegi dacă le-ar plăcea să facă una dintre aceste activităţi. Au răspuns că vor să se îmbrace în costum popular, să ia brâul bunicului, un fluier şi să hoinărească pe dealuri în căutarea legăturii permanente cu natura, cu frumosul.

A doua sarcină de lucru
Elevii păreau copleşiţi de cuvântul “moarte”. Ne-au povestit de ritualul de înmormântare văzut de ochii bunicilor lor: pentru tânărul mort se alege o fată, prietenă a acestuia, pentru a purta o floare în piept, tânărul este îmbrăcat în costum de mire - cu floare în piept. Este însoţit de muzică, fanfară. Şi toată lumea îl jeleşte pentru că nu a avut parte de o viaţă adevărată pe pământ şi pentru că a fost luat prea devreme.

A treia sarcină de lucru
Cei care s-au ocupat de a treia sarcină de lucru (Prietenii omului) au spus că au plecat de la romanul Baltagul, deja studiat, dar şi de la experienţele din viaţa de zi cu zi pe care le-au trăit. Au constatat că omul are prieteni în lumea animalelor şi că ciobanul moldovean este unul norocos datorită prezenţei mioarei năzdrăvane. Ei înşişi au recunoscut că au fost salvaţi de la greutăţi sau scoşi din tristeţe de glasul sau lăbuţele animalelor preferate.
Căutarea fiului dispărut de către mama deznădăjduită ca sarcină de lucru a fost pentru mine o lecţie de care aveam nevoie. De ce? Pentru că prin pierderea părinţilor mei m-am simţit orfană şi simt în continuare un dor nestăvilit de ei. Şi de atunci m-am gândit doar la mine şi la durerea mea. Iar aceşti elevi au început discursul spunând că “soţii care îşi pierd soţiile se numesc văduvi, copiii care rămân fără părinţi se numesc orfani, dar cum se numesc părinţii care rămân fără copiii cărora le-au dat naştere? Ei nu au un nume şi acesta este lucrul cel mai dureros”. Atunci mi-am dat seama că am fost egoistă, că încercam mereu să învăţ pe alţii să fie buni, iar eu mă gândeam doar la mine. Copiii s-au gândit că deznădejdea mamei era firească şi că nu avea leac, trăsătură specifică tuturor româncelor care sunt mame. Aceştia şi-au întrebat mamele ce ar simţi în această postură şi răspunsurile lor s-au reflectat în spusele copiilor.

A patra sarcină de lucru
Penultima sarcină a scos la iveală faptul că elevii cunosc atitudinea noastră în faţa vieţii şi a morţii, dar nu sunt de acord să se resemneze. Nu au înţeles de ce tânărul cioban nu reacţionează, de ce acceptă un dat care nu îl reprezintă. Îşi iubea meseria, iubea natura, viaţa. De ce să renunţe cu uşurinţă la ele? De ce s-a luptat Vitoria până în ultima clipă cu toată lumea pentru a-şi găsi soţul? De ce nu se lasă Vitoria copleşită de necazuri, unde găseşte putere? De ce nu are această putere şi ciobanul moldovean şi oricare dintre noi? De ce să spunem “aşa le-a fost dată”? Elevii au citit Moara cu noroc de I Slavici şi nu au vrut să accepte acest “aşa le-a fost dată”. Au precizat că vor să fie numiţi victorioşi, că nu vor “rău e cu rău, dar mai rău e fără rău”.

A cincea sarcină de lucru
Cât priveşte ultima cerinţă, elevii s-au gândit la texte mari, reprezentative în diferite literaturi. E drept că au strânsă legătură cu specificul naţional pe care îl reprezintă. S-au gândit la Boccaccio, Decameronul (au avut în lectura obligatorie de citit poveştile dintr-o zi), s-au gândit la Shakespeare, Hamlet (când am studiat Baltagul le-am cerut să citească pentru a face comparaţie între personajele principale Hamlet şi Vitoria Lipan). Nu am reuşit însă să discutăm şi aceste texte pe larg, dar cei mai mulţi elevi au înţeles că fiecare naţiune are rădăcinile ei şi că textele literare ne învaţă acest lucru.

ANEXA 2:

După prezentarea pe grupe, am făcut audiţie: balada Mioriţa în interpretarea lui Tudor Gheorghe. Copiii au fost fascinaţi pentru că această interpretare venea în sprijinul lucrurilor pe care ei le descoperiseră şi le învăţaseră despre acest text şi relaţia sa cu specificul poporului român.
I-am întrebat în final dacă am răspuns întrebărilor proiectului: Ce ştiu? Ce vreau să ştiu? Ce am învăţat? Mi-au răspuns că vor să mai ştie şi să mai înveţe alte lucruri despre noi.
M-am bucurat că s-au folosit în explicaţiile lor de texte pe care ei le-au citit în cei patru ani de gimnaziu, semn că lectura şi-a spus cuvântul.

Prof. Elena Alexa, Şcoala cu clasele I - VIII Nr. 3 “C Parfene” Vaslui