Ora de dirigenţie, model şi experienţă de viaţă, Prof. Ecaterina Sovejanu, Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Oneşti, jud. Bacău

“Capacităţile se dezvoltă şi se arată din ce în ce mai mult cu fiecare sarcină nou primită.”   Baltasar Gracian

Societatea în care omul îşi desfãsoarã activitatea îi oferã, sau mai bine zis, trebuie să-i ofere atât cadrul propice de manifestare a personalitãţii cât şi aprecierea muncii pe care o face, bineînţeles, într-un scop benefic. Prin educaţie se doreşte dezvoltarea conştientă a potenţialului biopsihic al omului şi formarea unui tip de personalitate solicitat de condiţiile prezente şi de perspectiva societăţii.

Educaţia are următoarele caracteristici: pune accent pe oameni, urmăreşte dezvoltarea unor calităţi umane şi explorarea orizonturilor, este orientată predominant spre pregătirea pentru viaţă; are în vedere, cu precădere, întrebări asupra existenţei, vizează cu precădere dezvoltarea unei stări sau a unei structuri atinse. Finalitatea în educaţie îmbină viziunea pe termen scurt cu cea pe termen lung. Activitatea educaţională este dinamică şi flexibilă în acelaşi timp, iar educaţia stimulează idealul fiinţei umane exprimat prin „a fi şi a deveni”.

Lumea în care trăim este importantã nu numai în ideea că este spaţiul în care trăim, ea trebuie să exprime dorinţa noastră de a progresa şi de a urca pe scara umanităţii. Cei ce vor asigura mai departe continuitatea efortului şi a gândirii umane sunt adolescenţii de azi, oamenii maturi de mâine.

Învăţământul liceal are un caracter modelator, pentru că asigură elevilor posibilitatea instruirii multilaterale: culturală, ştiinţifică şi tehnică, permiţându-le să întrevadă legătura interdisciplinară a obiectelor studiate. Caracterul modelator al învăţământului se poate materializa foarte bine în cadrul orelor de dirigenţie, unde elevii îşi pot forma şi dezvolta mult mai multe competenţe decât la alte ore.

În mileniul trei se poate pune întrebarea firească spre ce trebuie să se îndrepte priorităţile privind educaţia tinerilor pentru a le crea acestora baza necesară unei societăţi atât de diversificate. Sigur că acest aspect ţine de politicile educaţionale din fiecare ţară în parte, de instituţiile abilitate în acest sens. Cum va deveni tânărul conştient de ele  şi ce soluţii ipotetice de rezolvare va găsi la fiecare este o problemă pe care trebuie să şi-o pună în primul rând şcoala.

De ce în şcoală şi nu altundeva trebuie să se întâmple asta? De ce profesorii par cei mai potriviţi pentru a face aceste activităţi cu succes? Oricât de multe întrebări ne-am pune, răspunsul va fi acelaşi.

În şcoală sunt cei mai potriviţi oameni pentru a modela în mod conştient şi profesionist formarea unui tânăr. Începând cu problemele de mediu, de sănătate, de comportament, de cunoaştere a drepturilor omului, de democraţie, de alimentaţie, de mişcare, de dezvoltare a unor abilităţi, de creativitate, de colaborare, de aprofundare a unor cunoştinţe dobândite în şcoală şi terminând cu cele de dezvoltare personală în diverse direcţii.

Un loc aparte în această diversitate îl are ora de dirigenţie, iar dirigintele este un model pentru elevii săi. În cursul semestrului al II-lea din anul şcolar trecut, am realizat cu elevii clasei a XI-a B2 , filiera tehnologică, profilul economic, specializarea tehnician în activităţi economico-financiare, un „experiment” prin care profesorul diriginte va fi înlocuit de „o echipă” de doi elevi şi va fi asistent la oră, urmând ca la finalul acesteia să aprecieze atât activitatea echipei cât şi pe cea a clasei.

Primul pas a fost să propun acest demers şi să anunţ condiţiile de desfăşurare. Scenariul de desfăşurare al unei astfel de ore l-am stabilit cu elevii ca fiind următorul:

• Aspecte teoretice - echipa prezintă un material teoretic privind tematica (referat, prezentare PP, un fragment dintr-un film ) sau invită un specialist.
• Discuţii privind tematica - în acest moment al lecţiei elevii din clasă trebuie să fie organizaţi de „echipa diriginte” : fie pentru un dialog între elevii întregii clase, fie pe grupe cu teme de discuţii, fie primesc un test (care poate fi individual sau pe grupe). La finalul acestui moment, fiecare grupa  prezintă concluziile privind tema (printr-o prezentare în faţa clasei, sau pe flip–chart sau alte modalităţi).
• Momentul de bilanţ - echipa este caracterizată de elevii clasei privind următoarele aspecte:
  • conţinutul teoretic, modul de prezentare, accesibilitatea acestuia ;
  • modul de organizare a orei;
  • eficienţa comunicării(tact, claritate, calm, dicţie, etc), ţinuta vestimentară, originalitate.
• Momentul de bilanţ al echipei - cei doi elevi îşi vor prezenta părerea privind: colaborarea, dificultăţile întâmpinate, punctele tari şi cele slabe ale orei.
• Aprecierea profesorului diriginte - acesta se va referi atât la echipa care a realizat activitatea, cât şi la contribuţia celorlalţi elevi ai clasei pentru îndeplinirea obiectivelor lecţiei.

Fiecare echipă trebuie să prezinte profesorului diriginte materialul pentru oră (prin e-mail sau la şcoală) cu o săptămână înainte.
În 12 săptămâni din semestrul al II-lea am desfăşurat orele conform acestui scenariu după ce elevii şi-au format echipele şi au ales tematica (temele şi repartiţia lor se află în anexă). Implicarea elevilor a fost deosebită, fiecare s-a străduit să-şi prezinte tema cât mai interesant şi să aplice metodele de desfăşurare a orei aşa cum le realizasem eu până atunci. Modelele şi metodele oferite de profesorul diriginte au fost aplicate şi mare mi-a fost mulţumirea că elevii şi-au adus contribuţia personală, conform personalităţii lor, la reuşita acestor activităţi. Elevii mai slabi la învăţătură, cei mai timizi ca şi cei activi au recunoscut că aceste ore i-au obligat să-şi valorifice întreaga experienţă de elevi, cunoştinţele, abilităţile de comunicare şi manageriale, farmecul personal, grija privind ţinuta vestimentară, vocabularul. De asemenea au experimentat şi calitatea de a aprecia munca unor colegi conform unor criterii ştiute dinainte. Eu, ca spectator activ la aceste ore, consider că în orice moment am învăţat câte ceva de la elevii mei şi că au contribuit şi ei la formarea mea de bun diriginte.

Drept concluzie se poate considera că şi în mileniul trei educaţia din şcoală trebuie să ofere tinerilor alternativa de a se cunoaşte, de a se pune în valoare şi mai ales de a exersa şi aborda cât mai multe domenii ale existenţei umane, sub supravegherea atentă şi autorizată a unui cadru didactic. Demersul didactic se poate astfel asemăna cu un urcuş în care nu contează numai priveliştea oferită de înălţimi, ci mai ales drumul parcurs cu greutăţile şi cu provocările sale. Măiestria pedagogică este cu atât mai mare cu cât magistrul va reuşi să coordoneze cât mai discret paşii elevului său dându-i acestuia mereu iluzia că o face singur.

Bibliografie:
1. Sternberg , Robert I., Manual de creativitate, Editura Polirom Iaşi, 2005
Magdalena Balica şi alţii,
2. “ Pedagogie, ediţia a II-a revăzută şi adăugită ”, .C. Cucoş,, Editura Polirom Iaşi, 2002

Prof. Ecaterina Sovejanu, Colegiul Tehnic „ Gheorghe Asachi” Oneşti, jud. Bacău