Abordarea însuşirii citit-scrisului din perspectivă modernă - alternativa „2 PAŞI”

Învăţătorul care a condus paşii mai multor generaţii de elevi, credem că e de acord cu următoarea afirmaţie: la intrarea în clasa I, nivelul  cognitiv al şcolarului de azi este diferit de cel al şcolarului de acum 20 de ani. Majoritatea copiilor de acum, la intrarea în şcoală, cunosc literele de tipar parţial sau integral, mai ales majusculele, dovedesc abilităţi de comunicare şi manifestă o mare dorinţă de a vorbi, iar unii ştiu să citească / să scrie cu  majuscule de tipar.

În primul rând, acest fapt se datorează progresului din ultimii ani, schimbării condiţiilor din mediul în care trăieşte şi se dezvoltă copilul zilelor noastre. În mod involuntar/ voluntar acesta percepe literele aflate în câmpul lui vizual la tot pasul (în reclame/în  nume de firme/ pe maşini,/ pe clădiri,/ pe tastele calculatorului,/ la televizor etc.)

În al doilea rând, programa actuală a învăţământului preşcolar a adus schimbări privind pregătirea copilului pentru activitatea de învăţare a citit-scrisului. Multe dintre sarcinile care, odinioară, aparţineau perioadei prealfabetare, au fost transferate la grupa pregătitoare, mai puţin cele care vizează pregătirea pentru scrierea de mână. Programa învăţământului preşcolar de acum nu prevede activităţi de antrenament grafic, necesare scrierii de mână, aşa cum prevedea programa anterioară. În schimb, au fost introduse obiective şi conţinuturi noi care vizează pregătirea pentru învăţarea cititului : elemente de construcţie a comunicării orale (propoziţie, cuvânt, silabă, sunet) şi literele de tipar – conţinut al perioadei abecedare (!). Aşadar au fost transferate obiective şi conţinuturi de la clasa I la grădiniţă, dar cele specifice perioadei prealfabetare au rămas aceleaşi de acum 30-40 de ani.

Din cele prezentate până aici, dar mai ales din practica şcolară, se constată faptul că perioada prealfabetară care durează 5-6 săptămâni (în alternativa tradiţională) devine plictisitoare şi obositoare, în acelaşi timp, pentru majoritatea elevilor. Se ştie că scrierea semnelor grafice (scoasă din sarcina grădiniţei) este o activitate ce presupune un efort psihic şi mai ales fizic din parte elevului, activitate ce se cere a fi realizată într-o anumită unitate de timp (5-6 săptămâni). Totodată, sunt prea multe lecţiile de repetare a aceluiaşi element de construcţie a comunicării (propoziţie, cuvânt, silabă, sunet). Acestea devin la un moment dat monotone, neatractive, fiind mai sărace în conţinut decât cele de la grupa pregătitoare, în care copiii au fost familiarizaţi şi cu literele de tipar.

Abecedarul conceput pe baza alternativei „2PAŞI” ţine seama de schimbările arătate mai sus şi propune scurtarea perioadei prealfabetare, privind citirea la 3 săptămâni şi prelungirea la 10 săptămâni a perioadei de pregătire a elevilor pentru scrierea de mână. Se învaţă „minialfabetul” de tipar şi tehnica citirii mai devreme decât în alternativa tradiţională, ceea ce s-a dovedit a fi posibil, valorificând „zestrea bobocului” din clasa I pe care o deţine la intrarea în şcoală. Chiar şi copiii care nu frecventează grădiniţa reuşesc să înveţe cititul în cele 10 săptămâni, fiind „scutiţi” de învăţarea scrierii. Acest abecedar alternativ şi caietul auxiliar sunt potrivite atât pentru copiii cu potenţial ridicat, cât şi pentru cei cu posibilităţi mai scăzute. Deşi pare paradoxal acest fapt, este explicabil, după cum se va vedea în continuarea acestei argumentaţii. Una dintre explicaţii este următoarea constatare prilejuită de experienţa cu elevii: pentru însuşirea citirii nu e necesară o pregătire atât de complexă ca în cazul scrierii. Această afirmaţie mai poate fi susţinută de argumente teoretice dacă se iau în considerare, pe de o parte, implicarea psihică şi fizică a elevului care învaţă citit-scrisul, iar pe de altă parte componentele procesului de formare a deprinderii de citire, respectiv de scriere.

La începutul clasei I, după o perioadă de acomodare, fie ea şi prelungită, micul elev este „asaltat” de multiple conţinuturi noi – un însemnat număr de sunete/litere de tipar şi de mână, mari şi mici, desprinderea simultană a citirii şi a scrierii, numeraţia, adunarea şi scăderea. Toate acestea şi alte conţinuturi şi sarcini şcolare, pentru mulţi elevi devin copleşitoare pe la mijlocul semestrului I, determinând instalarea timpurie a oboselii. Dorinţa iniţială a copilului la intrarea în şcoală, de a învăţa să citească şi să scrie, se dovedeşte a fi insuficientă în acest moment pentru a putea depăşi dificultăţile întâmpinate. Astfel este posibilă compromiterea unui aşa-zis „început bun”, ca factor important, de ordin afectiv-motivator, în formarea unei atitudini pozitive faţă de învăţare, în general şi nu doar în clasa I.

„Nu-i place copilului să citească!” – este observaţia multor părinţi şi dascăli, nu numai acum, în „epoca televizorului şi a calculatorului”, când acestea ar putea fi cauza lipsei de interes pentru lectură. Poate că îi lipseşte copilului dorinţa de a citi tocmai pentru că lipseşte din amintirea sau din subconştientul lui acel început bun, când „dorinţa iniţială” a fost frântă de greutatea primilor paşi, de dificultatea debutului în învăţarea simultană a citirii şi a scrierii. Desfăşurarea în paralel a proceselor de formare a acestor deprinderi, îl angajează pe elev într-un susţinut efort intelectual şi fizic, iar insuccesul în învăţarea citirii, determină insuccesul şi în învăţarea scrierii. Această afirmaţie nu e doar o constatare de la catedră, ci poate fi argumentată printr-o analiză a corelaţiei care există între actul citirii şi cel al scrierii. Legătura dintre citire şi scriere este de condiţionare unilaterală, adică acţiunea de a citi nu depinde de faptul că ştii sau nu ştii scrie. În schimb, a scrie corect şi conştient (nu prin imitaţie) este cu neputinţă, dacă nu se stăpâneşte tehnica citirii. Aşa cum s-a mai arătat citirea de autocontrol este parte componentă a actului de scriere. Mai mult decât atât, în activităţile de transcriere/copiere rolul citirii este evident.

Iarăşi se impune să menţionăm oportunitatea alternativei „2 PAŞI” în ceea ce priveşte obţinerea succesului de către elevi, mai întâi la citit, apoi la scris. După 10 săptămâni de şcoală, micii şcolari au sentimentul reuşitei, încrederea şi satisfacţia că ştiu să citească, chiar dacă până la acel moment nu au scris nici o literă de mână ( numai semne grafice) şi cunosc doar jumătatea alfabetului. În etapa ce urmează are loc învăţarea scrierii – prilej de satisfacţie pentru şcolari, care devin nerăbdători să înceapă această activitate, poate tocmai din cauză că acest moment a fost întârziat prin prelungirea perioadei pregătitoare pentru scris. În această fază iniţială, a deprinderii de scriere, elevii au un start bun, fiind create condiţiile de bază ale reuşitei actului de scriere: auz fonematic, capacităţi motrice, coordonare vizual – motorie, însuşirea semnelor grafice, stăpânirea elementelor de construcţie a comunicării şi nu în ultimul rând tehnica citirii pe care o posedă.

Prin însuşirea succesivă a tehnicii citirii, respectiv a scrierii, în prima jumătate a perioadei alfabetare, printr-un parcurs didactic ponderat şi flexibil, efortul intelectual şi fizic al elevilor este echilibrat, pe măsura disponibilităţilor proprii. Elevii pot constata că cititul şi scrisul sunt „îndeletniciri” plăcute şi accesibile, fapt care le provoacă atitudini pozitive şi motivaţie pentru învăţare. La aceasta contribuie în bună măsură şi jocurile variate,  interesante, cu grade diferite de dificultate, cuprinse în Abecedar şi în caietul de scriere. „AMICU’” (mascota manualului şi caietului-litera a mic de tipar, umanizată) şi „A Mare Împărat” îi „invită” pe elevi să parcurgă împreună paginile frumos ilustrate, în care se găsesc la tot pasul secvenţe de învăţare ludică, ingenioase, antrenante şi atractive care stârnesc interesul elevilor.

Respectarea tuturor condiţiilor şi criteriilor arătate mai sus, pe  baza cărora este concepută alternativa „2 PAŞI”, pentru a înlesni formarea deprinderilor de citire şi de scriere, este posibilă datorită disocierii acţiunilor didactice specifice fiecărei deprinderi. Această alternativă face să crească randamentul elevilor în activitatea de învăţare a citit-scrisului – fapt verificat şi adeverit la multe clase de nivel diferit, din mediul urban şi rural, acolo unde învăţătorul a optat pentru acest abecedar alternativ, pe coperta căruia stă desenat un copil, muşchetarul ARAMIS împreună cu un AMIC (a mic de tipar), aşteptând să-i invite pe micii şcolari în împărăţia Literelor, unde îi va primi A – Mare – Împărat.

Învăţător, Mariana Rusu, Lic. Teoretic “Gh. Şincai”, Cluj-Napoca
Profesor Înv. Primar, Gabriela Popescu, Lic. Teoretic “Gh. Şincai”, Cluj-Napoca