Televizorul, computerul sau cartea în timpul liber? Înv. Brăgărea Mariana, Şc. cu cls. I -VIII, Nr. 3, „Nanu Muscel”, Câmpulung, Argeş

Există, oare, o legătură între vizionarea TV,  statul în faţa computerului şi declinul abilităţii de a citi? Un studiu făcut pe un grup de 500 de copii între 9 şi 10 ani, a indicat faptul că, toţi au declarat că preferă să se uite la televizor, sau să folosească computerul în scop recreativ decât să citească. Aceasta este, de fapt, situaţia generală la nivelul tuturor societăţilor occidentale, unde s-a generalizat ritualul zilnic al vizionării TV sau al activităţii în faţa monitorului computerului. Chiar şi în România este uşor de constatat că nici copiii şi nici tinerii crescuţi cu TV şi calculator nu mai citesc cărţi. Urmărirea emisiunilor TV şi navigarea pe  internet sunt mai provocatoare, mai relaxante,  nu pretind niciun efort, spun copiii, şi de aceea le preferă.

Cercetările şi anchetele asupra comportamentelor de consum de programe audio- vizuale ale elevilor, realizate prin  contract cu CNA de către CURS SA (coordonator principal prof. dr. Dorel Abraham), în cooperare cu Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare, Universitatea Bucuresti în 2005, precum şi un număr impresionant de studii efectuate în ultimii patruzeci de ani în mai multe ţări, converg spre concluzia că televiziunea reuşeşte să impună în scurgerea istorică a generaţiilor şi a tipologiilor culturale ale identităţii umane o nouă generaţie -cea a cărei formare este mediată în principal de televiziune  (de  semnele televiziunii şi mai puţin de semnele culturii scrise, a cărţii îndeosebi). Datele anchetelor relevă acest  fenomen  istoric  inedit: copiii  şi  adolescenţii  de   astăzi  au  devenit  şi în România prima generaţie care, fizic şi simbolic, creşte cu televizorul. Acesta s-a instalat de mai mult timp ca membru central al familiei ca furnizor de modele culturale şi stiluri de viaţă mai puternic decât şcoala, familia şi cultura cărtii. Televiziunea preia – ca rol  principal acela de  mediator cultural – şi exercită succesiv sau simultan rolul de tetină şi mamă, de doică, de părinte şi de învăţător sau profesor, de pedagog naţional.

Televiziunea, devenită atotputernică în zilele noastre, a ajuns a fi un incubator şi o pepinieră în care cresc la scară planetară exemplarele unei noi linii în evoluţia speciei umane - video-copiii, cum îi numeşte Sartori; un produs deviat de la modelul uman definit prin cultura scrisă şi vorbită şi transformat prin televiziune în homo videns. Multi gânditori acuză raritatea canalelor TV (în afara celor de desene animate) destinate în mod special copiilor de vârstă şcolară, adolescenţilor şi tinerilor, ceea ce are ca efect ca, in medie, 80% dintre emisiunile vizionate de copii sunt adresate, de fapt, adulţilor.

Majoritatea copiilor percep televiziunea ca pe un reper după care îşi orientează viaţa si chiar modul de a gândi lumea. Aproape două treimi dintre elevi apreciază că televiziunea este importantă sau foarte importantă pentru viaţa lor. Cercetările mai arată, de asemenea, că, în cazul în care o  primesc de la televizor, copiii procesează informaţia în mod diferit decât atunci când o lecturează: cei care au văzut povestea la televizor au descris efectele vizuale şi acţiunea personajelor,în timp ce grupul care a lecturat textul a descris mai mult dialogul povestirii şi a dat în mod semnificativ mai multe informaţii despre conţinutul textului şi despre personaje. Obişnuiţi cu televizorul, copiii aşteaptă ca lectura să le pună la dispoziţie (să aducă cu sine) şi imaginile, aşteaptă ca înţelesurile să fie primite de-a gata, ca cititul să fie comod, relaxant şi pasiv, ca ritmul în care se primesc informaţiile să fie rapid, căci, altfel, îşi pierd răbdarea. Dacă aşteptările le sunt înşelate, prin confruntarea cu o experienţă cu totul diferită, atunci se plictisesc, încep să se gândească la altceva sau pur şi simplu citesc alunecând peste litere şi cuvinte, fără să priceapă sensul.

De altfel, obişnuinţa de a citi a fost substituită cu vizionarea TV sau cu navigarea pe internet  şi pentru cei mai mulţi dintre adulţi. Diferenţa dintre copii şi adulţi este, însă, semnificativă. Cu toate că mulţi dintre adulţ se uită astăzi la televizor sau  stau în faţa calculatorului mai mult decât citesc cărţi, faţă de tinerii crescuţi în faţa micului ecran sau în faţa monitorului , au avantajul  că, atunci când  citesc o carte, înţeleg din conţinutul  acesteia cu mult mai mult decât pricep tinerii generaţiei TV/Internet ,parcurgând aceeaşi carte. Deci nu este vorba de o lipsă de maturizare ideatică, ci de incapacitatea de a înţelege sau a lega sensul cuvintelor în frază.

Cercetători din Olanda (Universitatea Leyden) au identificat principalele mecanisme  prin care televiziunea subminează lectura:

• televiziunea anulează satisfacţia pe care o produce  lectura înlocuind-o cu plăcerea facilă a micului ecran şi inhibă dezvoltarea abilităţilor necesare citirii;
• vizionarea solicită un efort mental inferior celui cerut de lectură, ceea ce-l face pe copil  să găsească cititul ca fiind prea dificil;
• dependenţa de televizor/calculator  micşorează timpul pe care copiii sunt dispuşi să-l petreacă spre a găsi răspunsul la problemele  pe care trebuie să le rezolve şi, ca atare, îngreunează sau descurajează desfăşurarea unei activităţi precum cititul, activitate ce necesită răgaz pentru reflecţie, răbdare şi tenacitate în decodarea semnificaţiilor;

Prin prisma celor prezentate anterior, se poate ajunge la concluzia că structura corticală a celor care au crescut cu  televizorul ca baby-sitter  va defavoriza în mod decisiv capacitatea de a citi. Aşadar, incapacitatea de a citi a copiilor de astăzi nu se datorează atât indispoziţiei pecare ei ar arăta-o faţă de această activitate care cere un efort mai mare decât o vizionare TV, cât mai cu seamă unei nedezvoltări normale a cortexului, fenomen care îngreunează înţelegerea şiînsuşirea semnificaţiei lucrurilor citite. Pentru copiii societăţii tehnologiei moderne, cartea se pare că este un lucru plicticos, fiindcă nu o mai poate citi, urmări şi înţelege.

Prin urmare, calculatorul, ca şi televizorul, indiferent de utilizarea sa,constituie un important factor de stres pentru creierul uman. În cazul computerului, însă, analiza trebuie particularizată în funcţie de modul în care este utilizat. De exemplu, nu acelaşi lucru este să citeşti un text pe ecran cu a uita de sine, lăsându-te absorbit în spaţiul virtual al jocurilor video. Impactul negativ are o intensitate mult mai mică atunci când calculatorul este folosit ca  instrument pentru informare şi cercetare sau pentru învăţare. De altfel, folosirea Internetului ca resursă pentru educaţie se bucură de un sprijin aproape universal din partea elevilor,studenţilor, părinţilor, profesorilor, instituţiilor.

Concluzionând, se poate afirma că, proporţional cu timpul acordat vizionării TV şi jocurilor pe calculator , scade capacitatea copiilor  de a mai adânci înţelesurile ascunse dincolo de rândurile parcurse prin citire , de a gândi, de a face conexiuni iar rezultatele şcolare şi performanţele lor intelectuale  sunt din în ce mai slabe. 

Adulţii,  părinţi şi profesori, principalii factori de îndrumare, consiliere şi educare ai copiilor, au sarcina de a   organiza şi  supraveghea  timpul  liber al acestora. Astfel, familia şi şcoala trebuie să selecteze activităţile recreativ-distractive  sănătoase şi utile pentru copii  şi să-i  orienteze spre ele,  pentru a  le asigura o dezvoltare  plenară şi armonioasă.

profesor înv. primar Brăgărea Mariana
Şcoala  cu  cls.I -VIII, Nr. 3, „Nanu Muscel”, Câmpulung, Argeş

BIBLIOGRAFIE:

1. Ausubel, D., Robinson, F.-Învăţarea în şcoală, Bucureşti, E.D.P., 1989;
2. Gheorghe V., Criveanu N., Drăgulinescu A., Efectele micului ecran asupra minţii copilului, Bucureşti, Editura Prodromos,  2007;
3. Kean Jhon, Mass-media şi modernitatea, Iaşi, Editura Polirom , 2000.