Dosarul cu pitici - cum am stimulat motivaţia pentru învăţare a elevilor mei, Înv. Anca Mica-Prundeanu, Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

De-a lungul ultimilor ani de experienţă didactică mi-am pus tot mai serios problema găsirii unor metode de stimulare a motivaţiei pentru învăţare la elevii de clasa I.  Observam un interes mai scăzut manifestat de părinţi pentru a le insufla copiilor, în cadrul familiei, interesul pentru activităţile de la şcoală, un grad mai scăzut al capacităţii de concentrare a atenţiei la copii la intrarea în şcoală, o preocupare mai scăzută din partea instituţiilor statului în crearea unei imagini reale a ceea ce şcoala oferă elevilor din toate timpurile, educaţie şi instrucţie, pentru o viaţă mai plină de împliniri, mai plăcută şi mai bogată spiritual.

Mai în glumă, mai în serios, fără să ştim în totalitate care vor fi reacţiile elevilor noştri la încercarea de a le atrage atenţia asupra activităţilor şcolare şi de a le trezi interesul pentru ele, am “instituit”, împreună cu o colegă învăţătoare de la o clasă paralelă, un “sistem”, poate pretenţios spus, de stimulare a motivaţiei pentru învăţare, bazat pe recompensarea acţiunilor pozitive ale copiilor, cu scopul întăririi acestora şi creării unui climat propice învăţării.

Preluând “din zbor” o idee şi adaptând-o la nevoile copilului de 6-7 ani, dar şi la nevoile cadrului didactic pus în faţa rezolvării problemelor numeroase care sunt specifice începutului şcolarităţii elevilor, am realizat pentru copiii noştri un dosar cu “pitici”, dosar care oglindea activitatea fiecărui copil în fiecare zi, în fiecare semestru. Am descoperit pe site-urile cu imagini pentru colorat imagini din filmul inspirat de povestea “Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici”, realizat de Walt Disney, am preluat câteva imagini reprezentative cu cei şapte pitici din poveste surprinşi în ipostaze reprezentative şi cât mai vesele, pentru a fi pe placul copiilor, am dat fiecărui model de pitic câte o denumire potrivită cu calităţile pe care voiam să le formăm la micii noştri elevi, şi am trecut la treabă...

Am imprimat fiecare model de pitic pe hârtie colorată diferit (la clasa mea) sau pe hârtie albă pentru a putea fi coloraţi de copii, după propriile gusturi (la clasa colegei mele), am decupat hârtia de format A4 în bucăţi ( pe o hârtie A4 încăpeau aproximativ nouă pitici de acelaşi fel) de mărimi egale şi am făcut “stocuri” de pitici ( “Piticul rapid”, “Piticul cuminte”, “Piticul bun coleg”, “Piticul matematician”, “Piticul conştiincios” etc. ). În cadrul activităţilor de zi cu zi, elevii primeau diferite feluri de pitici, în funcţie de rezultatele pe care le aveau,  în diferite momente ale lecţiilor, ca întărire pentru acţiunile pozitive. Piticii erau lipiţi zilnic pe hârtie de format A4, pe faţă şi pe verso, apoi hârtiile erau introduse în folii de plastic şi puse în “Dosarul cu pitici”.

Surprinzător pentru noi a fost felul în care elevii au primit acest mod de abordare a recompensării acţiunilor lor pozitive. Elevii de pe fiecare rând se străduiau să obţină titlul de “rândul cel mai rapid” pentru diferite mici acţiuni organizatorice, îi încurajau şi stimulau pe cei care aveau o viteză de lucru mai mică, se străduiau să facă parte din “rândul cel mai disciplinat” cand plecau acasă, erau mai atenţi la explicaţii, mai motivaţi să se străduiască în activităţile de la ore, şi... “colecţionau” plini de zel pitici.

Ca recompensă  pentru activitatea desfăşurată de-a lungul unui semestru, în urma numărării piticilor, s-a desemnat “Piticul campion” al fiecărui semestru, care a fost răsplătit cu o carte.

Ca urmare a felului pozitiv în care elevii au reacţionat la acest mic sistem de întărire pozitivă, am  continuat în clasa a II-a cu o modalitate asemănătoare de întărire pozitivă, dar fără imagini, doar cu mesaje scrise tot pe dreptunghiuri de diferite culori (fiecare culoare fiind specifică unui tip de mesaj), care se colecţionau în plicuri colorate, şi care cuprindeau enunţuri de tipul “Ţi-ai făcut toate temele pentru azi. Ai fost conştiincios. Bravo!”, sau “Ai acţionat rapid. Felicitări!” etc., analog cu mesajele transmise de pitici, adaptate noii vârste şi noilor conţinuturi prevăzute de curriculum. Similar, s-a văzut care a adunat mai multe “laude” de acest fel, la finalul fiecărui semestru, primind răsplata cuvenită cel care s-a făcut demn de ea.

În clasa a III-a, dat fiind faptul că materia care trebuia asimilată de elevi şi-a mărit dimensiunile şi elevii erau mai mari, deci înţelegeau mult mai repede cerinţele şi aveau deja formate nişte deprinderi, am trecut la o nouă etapă: fiecare acţiune pozitivă era recompensată cu un pătrăţel de hârtie albă pe care era desenat semnul “+”, adică atitudinea sau acţiunea  pozitivă era doar remarcată şi fixată, întărită, dar cădea acum în sarcina elevilor să reţină acţiunea sau atitudinea pentru care au fost apreciaţi, deoarece pe bilet nu mai scria care a fost motivul aprecierii lor.

În clasa a IV-a modalitatea de confirmare a comportamentului pozitiv a fost doar calificativul, elevii cunoscând deja sistemul de reguli al activităţilor şcolare şi avându-l deja însuşit. Începând din clasa a III-a, când paleta disciplinelor şcolare s-a lărgit, orizontul elevilor s-a mărit, conţinutul materiei devenind mai bogat şi mai interesant, iar motivaţia pentru învăţare a început să devină, încet-încet, intrinsecă, deoarece majoritatea elevilor găsesc o parte plăcută, care le stârneşte interesul, în cadrul materiilor studiate începând din clasa a III-a, continuând să găsească mai multe aspecte captivante în clasa a IV-a.

Ca şi părţi pozitive ale acestui mod de abordare a stimulării interesului pentru şcoală am văzut faptul că elevii au fost stimulaţi prin competiţie ( care are legătură cu partea de joc, specifică vârstei), părinţii au văzut acasă ce acţiuni pozitive au făcut copiii lor aproape zilnic, copiilor le-a plăcut, s-au putut autoaprecia în funcţie de “piticii” achiziţionaţi, s-au pus în vedere numai acţiunile pozitive, copiii canalizându-şi energia şi interesul spre ele, s-au putut cunoaşte mai bine între ei, având un subiect comun de discuţie în permanenţă.

Observând că ceea ce am încercat la seria trecută a funcţionat, la seria cu care am început activitatea în acest an am schimbat “imaginea”. Am încercat să imaginez un stup de albine, format din elevii noii mele clase,  în ideea de a încerca să le imprim calităţile unei albinuţe harnice şi serioase în munca pe care o depune. Pentru început am preluat imaginea albinuţei Maya, dintr-o serie de cărţi cu exerciţii pregătitoare pentru şcoală, am descărcat de pe Internet imagini sugestive reprezentând “Albinuţa cuminte”, “Albinuţa rapidă”, “Albinuţa atentă”, “Albinuţa bună colegă”, “Albinuţa politicoasă”, “Albinuţa harnică”, “personajul principal” fiind aceeaşi albinuţă Maya din seria de cărţi mai sus amintită. Am imprimat pe hârtie colorată diferitele tipuri de “albinuţe” şi am început o nouă “aventură” în lumea cunoaşterii, împreună cu micii şcolari. Şi, deoarece în clasă sunt şi copii care nu au împlinit încă 7 ani, am decis ca la finalul fiecărei săptămâni să facem o numărare a “albinuţelor”, iar cei mai silitori să fie răsplătiţi săptămânal cu “Albinuţa campioană” care, la numărătoarea semestrială, va valora cât zece albinuţe obişnuite. Desigur că cele mai harnice “albinuţe” din clasă vor fi recompensate la finalul fiecărui semestru.

Pentru a fi mai atractiv pentru elevi, am decorat clasa pentru prima săptămână de şcoală astfel încât elevii să se simtă ca într-o “grădină” în care ei sunt albinuţele harnice ( flori confecţionate din farfurii de plastic colorate lipite pe pereţii clasei, o mascotă a clasei –desigur, o albinuţă de pluş-, fluturi mari, confecţionaţi din hârtie colorată, prinşi de grinzile tavanului, flori şi fluturi mici cu care am decorat clasa). Pe un perete al clasei se poate vedea “Fagurele clasei I B”, obţinut din pahare de plastic portocalii prinse în formă de fagure, pe fiecare pahar fiind lipită fotografia unui elev al clasei.  

Elevii deja au început să colecţioneze “albinuţe”, făcând concurs între ei pentru a achiziţiona mai multe albinuţe.

Iată câteva imagini din sala pregătită pentru primirea “boboceilor”: