Metode active pentru îmbunătăţirea motivaţiei şi calităţii în situaţiile de învăţare, Instit. Oana Boroş, Grăd. cu P.P. nr. 14 Târgovişte, Dâmboviţa

De curând am participat  la  stagiul de formare continuă cu titlul “Action methods improving motivation and quality  in the learning situations” prin Programul Sectorial Comenius - Mobilităţi Individuale. Cursul  a fost organizat de European Bridges Consulting în colaborare cu  Kokkola University Consortium Chydenius  Finlanda, s-a desfăşurat în oraşul Kalajoki din Finlanda şi a reunit 30 cadre didactice din 13 ţări.

M-am gândit să împărtăşesc  această experienţă minunată şi colegelor educatoare din ţară, deoarece am învăţat multe metode active noi, iar obiectivele cursului au fost foarte interesante:

• creşterea motivaţiei şi calităţii învăţării;
• formarea şi coeziunea grupului;
• crearea unui climat pozitiv în sala de clasă şi în instituţie;
• autocunoaşterea şi creşterea stimei de sine.

Metodele active constituie, în abordarea educaţiei individuale şi colective, ceea ce generează o formă puternică a angajării şi a înţelegerii ei ca extensie a experienţei participanţilor.
Fiinţa umană are în însăşi natura sa „dorinţa acţiunii”. Metodele active sunt exerciţii care slujesc acestei nevoi şi, concomitent, promovează crearea de grupuri bune şi o bună atmosferă de grup. O bună cooperare în cadrul grupului presupune deschidere, dialog şi participare, iar obiectivul metodelor active propune aceste elemente.

Exerciţiile care sunt utilizate trebuie să ofere speranţa că ceva plăcut şi pozitiv poate fi realizat, altfel există probleme sau conflicte de stăpânit sau provocări cărora trebuie să li se facă faţă.

Exerciţiile trebuie să fie distractive şi să nu umilească. Râsul este un lucru foarte relaxant; neurologul francez Henri Bernstein afirmă că un minut de râs este la fel de relaxant ca o meditaţie profundă. Trebuie să nu râdem însă de cineva, ci cu cineva.

Exerciţiile ce urmează a fi prezentate ajută la cunoaşterea celuilalt, îndepărtarea tensiunii şi a agresiunii, relaxarea atmosferei, exprimarea emoţiilor, dezvoltarea calităţilor şi a sentimentelor, împrospătare şi varietate, oferă posibilitatea de a participa, învaţă lucruri noi, dezvoltă cunoştinţele şi competenţele/abilităţile, sprijină descoperirea propriilor capacităţi şi talente, dau încredere în sine, dezvoltă intuiţia, stârnesc şi oferă plăcere.

În fiecare exerciţiu există sentimentul confidenţialităţii. Când foloseşti aceste exerciţii trebuie să nu spui înainte prea multe despre ceea ce vrei să faci sau despre ceea ce se va petrece: acestea sunt surprize. După fiecare exerciţiu este bine de reflectat la ceea ce s-a întâmplat şi cum s-a întâmplat.

Când folosim aceste exerciţii, trebuie să existe un lider în grup. Acesta poate fi din afara exerciţiului sau poate participa la exerciţiu. El dă energia şi cu întreaga sa fiinţă promite că se va petrece ceva bun. Liderul de grup trebuie să gândească pozitiv. Este foarte important ca liderul să experimenteze aceste exerciţii şi să le folosească aşa cum i-ar plăcea să fie folosite asupra sa.

Exerciţiile pot fi folosite în maniere selective cu orice grup şi în orice lecţie, ca parte a unei învăţări experimentale. Este bine să le folosim când un grup se formează, dar şi acolo unde este nevoie să se redea energia sau motivaţia fiecăruia în parte.

Metodele active trebuie utilizate de asemenea pentru a sprijini elevii foarte activi; înainte de a utiliza un anumit exerciţiu este bine să reflectezi ce obiective vei atinge prin acesta, care este finalitatea sa.

În cele ce urmează vă prezint câteva dintre metodele active învăţate la curs şi pe care le-am folosit la clasă cu preşcolarii mei:

Aşa mă relaxez…
Grupul este aşezat în cerc. Liderul stă în apropierea grupului într-o poziţie cât mai relaxată şi spune: Aceasta este poziţia mea relaxantă! După aceea fiecare imită acea poziţie şi toţi spun: aceasta este poziţia relaxantă a lui X!  Apoi fiecare se aşează în poziţia sa relaxantă, pe care ceilalţi o repetă spunând cuvintele  Aceasta este poziţia relaxantă a lui X!

Zarurile sentimentelor
Participanţii împărţiţi în grupuri mici se aşează  în cerc pe podea sau în jurul unei mese. Fiecare grup  are un zar şi o hârtie pe care sunt desenate 6 feţe reprezentând 6  emoţii , fiecare  număr reprezentând o emoţie/  un sentiment diferit:    1 = ură,  2 = tristeţe,       3 = teamă,              4 = plăcere,     5= dragoste,              6= surpriză.
Fiecare participant aruncă zarul şi în funcţie de numărul obţinut acesta împărtăşeşte celorlalţi  când a avut ultima oară acel sentiment.

Aranjarea mesei
Mâinile şi picioarele membrilor grupului (6 membrii) sunt legate împreună: picior de picior şi mână de mână. Grupul stă în cerc, cu spatele spre centru. Sarcina o constituie mutarea întregului aranjament pentru o cină de pe o masă pe alta de către întregul grup. 
Exerciţiul este realizat când întregul aranjament este mutat pe cealaltă masă.

Palme şi tălpi
În punctul cu acest nume sunt atâtea locuri marcate câte mâini şi picioare există în grup. Obiectivul este ca toţi membrii grupului (6 membrii) să îşi aşeze mâinile şi picioarele în punctele marcate corespunzător, astfel încât mâinile şi picioarele tuturor membrilor să fie plasate pe punctele reper în acelaşi timp.  Exerciţiul este realizat atunci când întregul grup a stat astfel timp de 5 secunde.
Unii membrii trebuie să îşi aşeze picioarele pe pereţi sau mâinile pe podea, dar şi să îşi depăşească şi să îşi îmbogăţească limitele.

Fileul
Se realizează o reţea/ un fileu cu 6 orificii. Membrii grupului trebuie să treacă prin fileu astfel încât fiecare orificiu să fie folosit o singură dată şi fără să atingă (pe cât posibil) sforile. Astfel, toţi membrii grupului au propriul orificiu prin care să treacă. Grupul decide care orificiu  aparţine cărui membru. Sarcina este realizată atunci când toţi membrii sunt de cealaltă parte a fileului.

Cursa
Grupul are 3 sau 4 cutii rezistente pentru sticle şi o bucată de lemn (o  scândură).   Trebuie ca toţi membrii grupului, stând pe aceste cutii, să le mişte  şi, odată cu ele să înainteze  întregul grup, pe o distanţă de 10 – 15 metri, folosindu-se de bucata de lemn. Ei nu trebuie să atingă deloc solul.

Camera întunecată
Într-o cameră  întunecată, pe podea, pe masă, pe scaun sau agăţate de tavan, se găsesc  obiecte (jucării, haine, fructe şi legume etc.). Important este ca ele să fie diferite şi, de asemenea, să fie de dimensiuni diferite, precum şi să nu provoace rănirea membrilor grupului.
Obiectivul grupului este să încerce să identifice în această cameră unde şi care sunt aceste obiecte.
După 7 minute, grupul iese din cameră şi desenează imaginile lor pe hârtie. După aceea, pot vedea camera.

Plimbarea în întuneric
Copiilor li se cere să îşi aleagă o pereche care are aproximativ aceeaşi înălţime. De la
începutul exerciţiului se stabileşte că unul dintre cei doi este orb, iar celălalt surd. Perechile
alcătuiesc o linie în faţa liderului grupului şi merg într-o lungă si solicitantă călătorie. Înainte de aceasta, perechile decid modalitatea de comunicare cât timp ei nu pot vorbi.
Perechile merg de-a lungul unui coridor, coboară pe scări, trec prin spatele unor mese, de-a lungul unui teren, prin grădină sau pădure etc. Înainte de schimbarea rolurilor pentru o altă plimbare, ei pot avea o scurtă discuţie despre ce înseamnă a fi orb sau surd, despre încredere etc. La final, grupul va avea o discuţie de reflecţie.

Institutor OANA BOROŞ
Grădiniţa cu P.P. nr. 14 Târgovişte, Dâmboviţa

Bibliografie

Stagiul de formare continuă “Action methods improving motivation and quality  in the learning situations”, organizat de European Bridges Consulting în colaborare cu  Kokkola University Consortium Chydenius,  Finlanda