Am administrat teste initiale de ed. sociala si cultura civica la clasele V-VIII, fiecare test cu o durata de 45-50 min.
Ca sa le interpretez rezultatele mi-au trebuit cam vreo 2 ore.
Cu ce scop sa asternem pe hartie constatari: puncte tari, puncte slabe, masuri de remediere?!
Nu e de ajuns nota care reflecta ca toti itemii au fost rezolvati sau nu?
Nu mai vorbesc de corectat, ca si timp!
Chiar copiem din alte sisteme de invatamant numai ce e rau?

Scopul nu este altul decat cresterea birocratiei. Prin creșterea birocratiei si a tuturor sarcinilor date profesorilor care nu au nicio legătură cu actul predării se urmărește practic sabotarea educației. Rezultatul final asteptat de cei cate sabotează învățământul nu este altul decat obținerea de generații întregi de inculti care astfel SUNT MAI USOR DE MANIPULAT.

Simt că mă sufocă atât de multe hârtii. Nu pot să-mi fac meseria de profesor cu atât de multe hârtii.

Scopul multor hârtii inutile este justificarea existenției unor posturi călduțe în minister, inspectorate, tot felul de "mânuitori de hârtii". De asemenea justifică gradația de "multe merite " pentru cei cu relații în ISJ-uri și care nu fac altceva decât să completeze "acte doveditoare" pentru inactivitatea lor la ore.

Multe din hârtiile pe care le facem sunt inutile. Consider că proiectarea unităților de învățare nu-și are rostul. Mi se pare mult mai OK să-mi pregătesc lecția cu o zi, două, trei, înainte de a o face și nu să proiectez o întreagă unitate de învățare, care cuprinde 8-10 lecții. Din momentul proiectării până în momentul realizării ei efective, se pot schimba datele problemei.
Pe de altă parte, multe din hârtii trebuie făcute în mai multe exemplare. De exemplu rapoartele diferitelor activități sau proiecte: un exemplar pentru propriul dosar, unul pentru dosarul comisiei metodice, unul pentru director etc.

Acum 25 de ani aveam planificarea, caietul de observaţii, catalogul şi planuri de lecţie pentru debutanţi. Cadrul didactic avea timp să pregătească material didactic, să se ocupe de copil, acum rapoarte, comisii, proceduri. Parcă sunt din ce în ce mai multe, orice facem să ne acoperim.

Mi-o amintesc pe doamna mea învățătoare, prin anii '80, cu un caiet de 48 de file de matematică, în care avea planificarea la toate materiile din anul școlar respectiv, iar spre finalul acelui caiet avea câteva exerciții deosebite pentru orele de limba română și matematică. Atât! Eram 41 de elevi în clasă și toți am învățat. În primii mei ani de învățământ, prin '90, aveam și eu același tip de planificare. Și toți elevii mei au învățat. Acum, după 30 de ani, nu reușesc să fac toate hârtiile ce ni se cer, așa că mai spun „pas” la unele și-mi văd de munca mea de dascăl. Uneori, refuz să-mi mai ocup timpul cu hârtiile LOR în detrimentul copiilor.