Copiii sunt ţinte nevinovate pentru internauţii rău-intenţionaţi, care îşi racolează victimele pentru inginerii financiare, pentru abuzuri de natură pornografică sau chiar pedofilie. Principala măsură pe care părinţii trebuie să o aplice pentru protejarea copiilor este educarea lor, comunicarea deschisă cu prichindeii şi stabilirea unor reguli clare pentru folosirea în siguranţă a calculatorului şi implicit a internetului.

Fiecare copil, indiferent de vârstă, trebuie să fie instruit despre o anumită paletă de pericole din zona online, iar părinţii şi profesorii sunt cei mai în măsură să decidă când e momentul potrivit pentru expunerea celor mici la informaţii precum riscul de a deveni victimele prădătorilor online sau a altor tipuri de abuzuri.
BitDefender a schiţat un mic “îndreptar” pe baza căruia părinţii şi profesorii pot să iniţieze un dialog despre securitatea online:

1. Soluţiile de control parental sunt o componentă importantă pentru securitatea online. Despre acestea ar trebui să se discute deschis astfel încât toată lumea să înţeleagă exact scopul lor, mecanismul de funcţionare şi cum pot proteja întreaga familie de către pericolele de pe World Wide Web.

2. Calculatoarele “de acasă” trebuie plasate într-un loc frecventat de toată lumea, nu doar în camera copilului, astfel încât adulţii să poată monitoriza din când în când ecranul.

3. În momentul creării de conturi pe reţelele sociale, părinţii sau profesorii trebuie să verifice atent setările de securitate ale site-ului respectiv şi să contureze o listă a utilizatorilor de încredere cu care copilul poate interacţiona online.

4. Copiii nu trebuie sub nicio formă să meargă la întâlniri cu necunoscuţii care i-ar putea contacta online. Dacă este totuşi necesară o asemenea întâlnire, un părinte sau un profesor trebuie neapărat să-i însoţească.

5. Cei mici trebuie obişnuiţi să încheie imediat şi fără reţineri conversaţiile pe care le găsesc incomode şi este necesar să fie învăţaţi şi cum să procedeze în asemenea cazuri. În cazul în care un interlocutor din mediul online, poate chiar şi un prieten, le provoacă o senzaţie de frica, de confuzie, dacă se simt încolţiţi sau ameninţaţi, copiii trebuie să discute cât mai curând cu un adult care să îi explice modurile prin care să fie în continuare în siguranţă.

6. Învăţaţi copiii să deosebească un mesaj email care conţine spam, mesajele obscene sau agresive şi asiguraţi-vă că nu trimit mai departe email-urile trimise în lanţ şi care promit un noroc nesperat sau, dimpotrivă, ghininon îngrozitor în funcţie de redirecţionarea (sau nu ) a mesajului către toată lista de prieteni.

7. Părinţii şi profesorii ar trebui să caute frecvent numele copiilor cu ajutorul motoarelor de căutare şi să verifice rezultatele. E foarte posibil ca astfel să descopere bloguri pe care aceştia le-ar putea avea, comunităţi în care sunt activi sau informaţii despre familie şi prietenii acestora. Copiii trebuie învăţaţi să nu divulge informaţii aparent banale, dar care pot fi folosite de infractori pentru fraudare online sau chiar pentru abuzuri în lumea reală.

8. Este foarte important ca părinţi să cunoască şi jargonul folosit de copii în discuţiile online, astfel încât să înţeleagă prescurtările folosite şi eventual să îşi dea seama când cei mici se feresc de părinţi.

9. În timpul folosirii PC-ului în mediul şcolar, elevii trebuie supravegheaţi îndeaproape. Dacă sting brusc computerul, alternează paginile vizualizare şi se distrează copios şi în grupuri în timpul orelor de studiu, cel mai probabil motivul de veselie stă în site-urile inadecvate pe care aceştia le-ar putea vizita.

10. Elevii şi chiar şi copiii de vârstă preşcolară ar trebui să înţeleagă că nu tot ce văd sau află de pe internet este adevărat. Informaţiile pe care oamenii le afişează despre ei înşişi nu pot fi mereu de încredere, iar indivizii rău-voitori pot folosi o mulţime de metode prin care pot păcali sau chiar pune în situaţii dificile în lumea reală.

Sursa: BitDefender.ro