Câştigătorii aleşi de juriul librăriei online www.libris.ro sunt următorii:

luminita_fulga

Cititorule, îţi propun un exerciţiu de imaginaţie: ce-ai zice dacă prostituata pe care ai întâlnit-o la ieşirea din bloc ar face subiectul unei drame existenţiale? Ce-ai zice dacă ai şti că imoralitatea poartă mirosul cameliilor chiar şi dincolo de mormântul amintirilor? Ce-ai zice dacă un tablou de Evă organică ne-izgonită din rai ar fi de fapt chipul damnat al unei curtezane venale? ,,Dama cu camelii,, se traduce conclusiv prin acea „tuse seacă” a unui destin prea voluptos care şi-a deghizat protagonista cu prospeţimea florilor şi culpabilitatea fizică, tuberculoasă în acelaşi cadru în care răsună profetic-compătimitor cuvintele autorului: „Compătimiţi pe orbul care n-a văzut niciodată lumina zilei, pe surdul care n-a auzit niciodată acordurile naturii, pe mutul care n-a putut niciodată să-şi exprime prin viu grai ceea ce simte, şi, sub un fals pretext al pudoarei, nu voiţi să deplângeţi această orbire a inimii, această surzenie a sufletului, acest mutism al constiinţei care duc la nebunie pe nefericita îndurerată şi care, fără voia ei, o fac incapabilă să vadă binele, să audă vocea Domnului şi să rostească graiul curat al dragostei şi al credinţei.”

nataroman

Cand vorbim despre carti de capatai ne putem referi la acele carti care pot marca generatii sau le pot explica gesturile si zbuciumul sufletesc. Cartea care mi se pare inca actuala si surpinde foarte bine cotloanele sufletului uman, cu bune si rele, este FRATII KARAMAZOV de Dostoievschi. Inclusiv libertatea este definita aici si mai ales faptul ca omul modern nu prea stie ce sa faca cu ea si se autodistruge pana la urma. Geniala carte! O recomand tutror!

maria_oniga

Biblia. Deşi străbate milenii, e contemporană nouă. Are început şi sfârşit, totuşi, nu s-a scris încă toată. Poate înălţa, dar te poate totodată distruge. Ascunde, tot atât pe cât descoperă. Nu e pentru toţi, e pentru… fiecare. Nu linişteşte, tulbură. Nu lămureşte, contrariază. Nu e o carte confortabilă. A o citi o singură dată, e un pericol. De aceea trebuie recitită. Iar şi iar. Şi… nu e o carte, e CARTEA!

ancac

Consider ca exista foarte multe carti pe care fiecare dintre noi ar trebui sa le citeasca macar o data. Recomand calduros - sa va luati liber 2 ore din activitatile cotidiene - pentru a citi "Oscar si tanti Roz" de Eric Emmanuel Schmitt, o carte frumoasa. Si tocmai pentru ca e atat de frumoasa (si nu ar trebui sa ma credeti pe cuvant, ci sa va convingeti citind), nu-mi voi permite sa analizez scolareste continutul. E cartea de suflet, pe care o citesti o singura data si o stii pentru eternitate, caci iti aminteste zilnic ca viata e un simplu imprumut. Pe care trebuie sa incerci sa-l meriti!

soniaopait2006

“Micul prinţ” de Antoine de Saint Exupery e cartea pe care, copil fiind, o parcurgi imaginându-te călător prin Univers şi, cu puterea pe care doar la vârsta inocenţei o poţi avea, domoleşti setea de putere din inima regelui, readuci adevăratele valori în conduita lacomului sau a vanitosului, chiar îl constrângi pe cel slab să renunţe la viciu. Fiind atât de aproape de necuvântătoare, eşti cel care le traduci mesajele şi-ţi dăruieşti dăruind adulţilor înţelepciunea de-a trăi frumos. Recitind cartea ca adolescent eşti înrobit de dorinţa de-a călători şi de a sorbi din cupa aventurilor dincolo de orice frontiere. Eşti visătorul din stele prins de dorul pentru floarea abandonată pe-un necunoscut asteroid. Peste puţini ani, privirea ţi se opreşte asupra paginilor în care lumea ta se contopeşte în lumea primejduită de un rege ce nu-şi cunoaşte limitele, de bancherul ce-ţi cere si aurul stelelor, te simţi prins în plsa răului şi, asemenea pilotului eşti la manşa unui avion ce nu poate fi înălţat. Şi dacă înţelepciunea vârstei a treia nu te-ar readuce la recitirea paginilor în care ţi se dezvăluie puterea credinţei că vei izbândi si că nu ţi se poate lua dreptul de-a rămâne „Micul Prinţ” pe micuţa ta planetă, că eşti iubit şi aşteptat, sigur ca nu vei reuşi să-ţi îndeplineşti obligaţiile faţă de cei pe care i-ai îmblânzit şi, cel mai rău, nimeni nu va înţelege că desenul tău nu e o pălărie ci un şarpe care a înghiţit un elefant… FELICITARI!