Principalul dezavantaj al sistemului românesc de învatamânt fata de cel american
07 Februarie 2006
UN OLIMPIC ROMAN DA LECTII ELITEI UNIVERSITARE AMERICANE
Are 23 de ani, este din Craiova si a câstigat 4 medalii de aur la olimpiadele internationale de informatica, fiind timp de 9 ani consecutiv cel mai bun pe tara la aceasta disciplina. De patru ani, Mihai Patrascu este bursier al celei mai prestigioase universitati tehnice din lume, Massachusetts Institute of Technology (MIT).
Olimpicul Mihai Patrascu spune: "Principalul dezavantaj al sistemului românesc de învatamânt fata de cel american este faptul ca nu poti sa-ti alegi cursurile. În State, mai putin de jumatate din cursuri sunt obligatorii, restul sunt alegerea ta. Acest lucru face ca studentii sa fie mult mai interesati de cursuri: din moment ce alegi ce îti place, esti mai motivat. si în plus exista si concurenta. Daca un profesor tine un curs plictisitor si enervant, n-o sa-l ia nimeni. În România, profesorii îsi permit sa faca orice la curs, si e OK daca predau subiecte care erau la moda în 1960, când erau ei tineri, si acum nu mai intereseaza pe nimeni. La nivel elementar, cursurile de aici seamana cu cele din România. Dar când vrei sa studiezi un domeniu la un nivel mai avansat, în România nu vei gasi nici un curs specializat. Bineînteles ca un curs avansat nu poate fi predat tuturor, fiindca nu toti sunt interesati, si, în plus, nu toti sunt suficient de buni în domeniu sa faca fata. În SUA, munca profesorilor consta în cercetare în proportie de 99 la suta, pe când în România activitatea unui profesor se rezuma de multe ori doar la sustinerea unui curs. În universitatile americane, predatul este o componenta nesemnificativa: se preda maximum un curs pe semestru, uneori chiar jumatate de curs. Totul este sa faci ceva cercetare inteligenta într-un domeniu". În ceea ce priveste viitorul, olimpicul Mihai Patrascu spune ca nu e sigur ca se întoarce în România. "Îmi doresc sa fac cercetare, activitate care implica multe calatorii, pentru a interactiona cu alti cercetatori si pentru a fi la curent cu ce se întâmpla. Eu, momentan, cheltuiesc aproape 10.000 de dolari pe an cu astfel de calatorii. Daca în România s-ar da granturi care sa-mi permita sa fac asta, nu vad de ce nu m-as întoarce. Altfel ar fi imposibil, fiindca mi-as sacrifica cercetarea. În curând o sa încep doctoratul. Apoi as vrea fie sa fiu profesor, fie sa lucrez într-un laborator de cercetare", ne-a spus Mihai Patrascu. În 2005, Mihai a câstigat premiul Computer Research Association, care se acorda celor mai buni studenti pentru contributii stiintifice. A publicat 12 lucrari în reviste de specialitate si a predat "Structuri de date avansate" studentilor de elita de la MIT. (Sursa: Adevarul)
UN OLIMPIC ROMAN DA LECTII ELITEI UNIVERSITARE AMERICANE
Are 23 de ani, este din Craiova si a câstigat 4 medalii de aur la olimpiadele internationale de informatica, fiind timp de 9 ani consecutiv cel mai bun pe tara la aceasta disciplina. De patru ani, Mihai Patrascu este bursier al celei mai prestigioase universitati tehnice din lume, Massachusetts Institute of Technology (MIT).
Olimpicul Mihai Patrascu spune: "Principalul dezavantaj al sistemului românesc de învatamânt fata de cel american este faptul ca nu poti sa-ti alegi cursurile. În State, mai putin de jumatate din cursuri sunt obligatorii, restul sunt alegerea ta. Acest lucru face ca studentii sa fie mult mai interesati de cursuri: din moment ce alegi ce îti place, esti mai motivat. si în plus exista si concurenta. Daca un profesor tine un curs plictisitor si enervant, n-o sa-l ia nimeni. În România, profesorii îsi permit sa faca orice la curs, si e OK daca predau subiecte care erau la moda în 1960, când erau ei tineri, si acum nu mai intereseaza pe nimeni. La nivel elementar, cursurile de aici seamana cu cele din România. Dar când vrei sa studiezi un domeniu la un nivel mai avansat, în România nu vei gasi nici un curs specializat. Bineînteles ca un curs avansat nu poate fi predat tuturor, fiindca nu toti sunt interesati, si, în plus, nu toti sunt suficient de buni în domeniu sa faca fata. În SUA, munca profesorilor consta în cercetare în proportie de 99 la suta, pe când în România activitatea unui profesor se rezuma de multe ori doar la sustinerea unui curs. În universitatile americane, predatul este o componenta nesemnificativa: se preda maximum un curs pe semestru, uneori chiar jumatate de curs. Totul este sa faci ceva cercetare inteligenta într-un domeniu". În ceea ce priveste viitorul, olimpicul Mihai Patrascu spune ca nu e sigur ca se întoarce în România. "Îmi doresc sa fac cercetare, activitate care implica multe calatorii, pentru a interactiona cu alti cercetatori si pentru a fi la curent cu ce se întâmpla. Eu, momentan, cheltuiesc aproape 10.000 de dolari pe an cu astfel de calatorii. Daca în România s-ar da granturi care sa-mi permita sa fac asta, nu vad de ce nu m-as întoarce. Altfel ar fi imposibil, fiindca mi-as sacrifica cercetarea. În curând o sa încep doctoratul. Apoi as vrea fie sa fiu profesor, fie sa lucrez într-un laborator de cercetare", ne-a spus Mihai Patrascu. În 2005, Mihai a câstigat premiul Computer Research Association, care se acorda celor mai buni studenti pentru contributii stiintifice. A publicat 12 lucrari în reviste de specialitate si a predat "Structuri de date avansate" studentilor de elita de la MIT. (Sursa: Adevarul)
Interes general | Toate disciplinele | Ştiri
Propus de: floricaion | 09.02.2006 08:33 | 2242 vizualizări
Comentarii (7)
cristina
Bravo pentru Mihaita!Simt aceeasi mandrie si bucurie ca si parintii lui. Hotararea de a ramane sau nu peste hotare o poate lua doar el, in functie de ceea ce-si doreste in cariera. Cat despre starea invatamantului romanesc comparativ cu cea din alte state, in speta cu cea din SUA, consider ca la fel ca in alte dati si in alte domenii, scuya poate fi :"nu sunt bani!". Dar Mihai are dreptate! Cercetarea implica si altceva, nu numai bani. Profesorilor nostri universitari, preocupati doar de cate cursuri pot sustine pe la cat mai multe universitati in scopul majorarii veniturilor, le-ar fi foarte greu sa mai faca si cercetare. Si apoi vine si partea cu banii...
Olimpicii nu reprezinta sistemul de invatamant din Romania.Ei sunt exceptia.Ei s-au ridicat la acest nivel, prin inteligenta nativa si prin multa munca. Invatamantul din Romania, se confrunta in primul rand cu subfinantarea:
a) cladirile in care functioneaza sunt degratate, neincalzite corespunzator si multa mizerie);
b)nu sunt dotate corespunzator cerintelor actuale ( sunt scoli care nu au mai primit material didactic de cel putin 20 ani);
c)ridicol, am pus carul inaintea boilor(s-au dotat scoli cu calculatoare si ele nu au apa curenta si WC-uri);
d)profesorii prost platiti;
Cred ca aceasta comparatie cu invatamantul din Statele Unite nu isi are rostul.
Sistemul de invatamant din U.S.A.a imprumutat sintagma " minte sanatosa in corp sanatos" care o pun in aplicare cu suces ( cantitate de informatii transmise elevilor mai mica, acent pe orele din C.D.S.care nu sunt pentru completarea catedrelor si nici pentru discipline exacte ci pe diverse ramuri: sportive, cercuri de arta dramatica, dans si multe alte activitati la care elevii participa cu placere.
Cei care au vizitat scoli din U.S.A. si s-au interesat de sistemul de invatamant sa comenteze.
Comentez:
Scoala de stat americana este pe departe mult mai proasta decat cea romaneasca!
Nu discutam exceptiile ca MIT !!
Cred ca sistemul de invatamant ar trebui regandit astfel incat sa pastreze valorile, nu sa le trimita dincolo de granite. Tarile dezvoltate au ajuns acolo unde sunt si pentru ca au stiut sa aprecieze calitatile unui om si sa-l plaseze la locul potrivit. La noi, toata lumea face scoala, toata lumea are diplome si adevarata valoare a acestora a disparut.
Mihai, este un exemplu tipic de reusita pt. acel segment minoritar 2-3 % al excelentei sau geniului. Ce ne facem insa cu ceilalti 97-98%, asta este problema pe care cu totii, guvernanti si profi, trebuie sa o rezolvam. Din pacate este o probleme cu f.multe necunoscute. Vom vedea care este strategia educatiei nationale -cea reala,nu cea declarativa de pe site edu.ro!!!, pt. ca eu personal nu am vazut-o si nici nu am fost consultat. Reforma educatiei nu mai poate continua unidirectional, MEdC-ISJ-scoli ci mai ales invers, "de jos in sus". Cine are Urechi...in afara de serv. secrete
Bravo lui Mihai, dar sa nu uitam ca a parcurs si el tot o scoala din Romania! Eu cred ca ar trebui sa-i felicitam pe toti cei care l-au invatat sa invete...adica tot cadrele didactice din Romania, care este adevarat ca sunt prost platiti dar pun suflet in tot ceea ce fac si pun pariu ca sunt mandri de realizarile lui M
Pentru :viscount DA, reforma trebuie facuta de la "firul ierbii" si nu din birouri. Din pacate, MEdC practica reforma "de sus", poate din mari interese economice si de clan... Vedeti programul "SEI", reforma curriculara...etc
Pentru lalamihai : Mihai Patrascu este o exceptie, este un excelent autodidact, asa declara chiar el insusi, insa nu se poate sa nu-l consideram un produs al scolii roamnesti care inca mai pastreaza calitati, pe langa defecte. Daca vom continua sa credem ca progresul educatiei se bazeaza exclusiv pe preluarea exclusiva unor "modele" dinafara, pe "mania imitatiei", fara sa tinem cont de valorile nationale, vom pierde foarte mult!
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.