Câteva zile mai târziu, avea loc prima dezbatere pe marginea proiectului de ortografie prezentat de Gavril Munteanu. Cu acest prilej, Ion Heliade Rădulescu, după ce propunea să fie luat ca model "limba bisericească", conchidea: "Orice am hotărî noi, tot nu s-ar impune ca lege, dacă nu am consulta firea limbei noastre: limba să ne fie dascăl, ea să ne impună ortografia".

Se traducea în fapt misiunea Academiei Române, aşa cum fusese stabilită în Locotenenţa domnească de înfiinţare:

a) de a determina ortografia limbei române;
b) de a elabora Gramatica limbei române;
c) de a începe şi realiza lucrarea Dicţionarului român".


În timp, preocupările comunităţii academice române au devenit mai numeroase, s-au diversificat în consonanţă cu evoluţia ştiinţei şi culturii, însă tradiţia ivită atunci s-a perpetuat, adaptându-se exigenţelor dezvoltării lingvisticii şi limbii vorbite. Aşa s-a făcut ca şi acum, când majoritatea membrilor Academiei Române reprezintă ştiinţele "tari", limba şi literatura română continuă să fie în centrul preocupărilor specialiştilor din institutele academice, înscrise ca proiecte fundamentale ale Academiei Române. Iată, nu de mult, au fost lansate patru volume din "Dicţionarul general al literaturii române" si "Dicţionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii române".
"Ziua"