Cifra de şcolarizare în învăţământul superior, aprobată de Guvern, pentru anul 2006-2007, nu este mult diferită faţă de cea a anului în curs, situându-se în jurul aceloraşi 62.000 de locuri bugetate. Problema care va stârni, fără nici un dubiu, foarte curând, un scandal serios, se leagă de faptul că în acest an Guvernul şi MEC încearcă să fure un număr considerabil de locuri finanţate de stat destinate celui de-al treilea ciclu universitar: doctoratul.

Până în 2005, cifra de şcolarizare pentru doctorat, finanţată de stat, se afla între 3.000 şi 4.000 de locuri, în condiţiile în care doctoratul însemna studii postuniversitare şi nu ciclu de studii universitare, cum este acum. Practic, dacă până în 2005 cele câteva mii de locuri finanţate pentru doctorat se adresau doar celor care aveau dorinţa să-şi perfecţioneze activitatea ştiinţifică (atunci când nu doreau doar obţinerea titlului, pentru CV), în condiţiile noii structuri universitare, doctoratul reprezintă etapa finală a tipului de învăţământ universitar. Altfel spus, spre doctorat vor merge nu doar cei foarte interesaţi de aprofundarea ştiinţifică deplină, ci toţi acei studenţi care vor dori să ocupe funcţii, să practice meserii pentru care competenţa profesională este definită a cuprinde aprofundarea domeniului.

MEC a pierdut însă din vedere acest amănunt şi a aprobat, pentru 2006-2007, doar 1.480 de locuri finanţate pentru cele 54 de universităţi de stat (inclusiv cele ale învăţământului militar).

În aceste condiţii este imposibil nu doar să faci o împărţire cum se cade a acestei mici felii de tort, dar şi să se realizeze ceea ce tot MEC impune, anume, Şcoala doctorală care să cuprindă şi să organizeze studiile de doctorat în fiecare universitate.

Aşa se face că 6 universităţi de stat nu vor avea practic de anul viitor nici un loc pentru doctorat, iar 12 universităţi au primit sub 10 locuri.

Cele mai multe locuri le-au primit Politehnica din Bucureşti – 145, Universitatea din Bucureşti – 130, Universitatea „Babeş Bolyai” Cluj – 130, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi – 100. Celelalte universităţi nu se pot lăuda decât cu cifre aflate mult sub 40.

Poziţia MEC este aceea că nu se afectează în nici un fel organizarea Şcolii doctorale (obligatorie pentru ca o universitate să aibă dreptul de a organiza studii de doctorat), fiindcă universităţile pot scoate locuri la doctoratul cu taxă.

Reprezentanţii universităţilor spun că taxele pentru doctorat vor deveni prohibitive, întrucât vor fi foarte mari, deoarece activităţile incluse doctoratului sunt extrem de costisitoare şi, în aceste condiţii, puţini tineri vor putea să-şi permită să urmeze doctoratul.

Adevărul este că taxa de doctorat – aflată în acest moment între 5 şi 20 de milioane lei, în funcţie de specializare şi universitate – reprezintă o problemă mai ales pentru tinerii studenţi. Cei aflaţi deja pe piaţa muncii s-ar mai putea susţine cumva, dacă vor musai să-şi aprofundeze studiile şi să obţină titlul de doctor. Cei tineri, însă, vor fi obligaţi, cum spuneam, să facă vrând-nevrând doctoratul dacă vor să ocupe anumite funcţii şi atunci sigur vor avea o problemă serioasă, când nu vor avea de unde să ia banii de taxe.

MEC comite astfel de inechităţi şi îşi încalcă propriile dispoziţii pentru că nu s-au compatibilizat încă competenţele profesionale cu cele curriculare specifice fiecărei specializări şi fiecărui ciclu de studii.

Problema cea mai gravă este însă aceea că, în recenta Lege a calităţii învăţământului, ca şi în Legea structurii ciclurilor universitare, se stipulează că ministerul, statul, guvernul au obligaţia de a finanţa un număr mare de locuri pentru cel de-al treilea ciclu – doctoratul. Cum se vede, acelaşi MEC şi Guvern nu au nici o problemă în a-şi fura singuri căciula, fiindcă, şi de data aceasta, problema adevărată ţine de fonduri.

"Gandul"