Am înţeles însă că filozoful se referă de fapt doar la unul dintre sensurile libertăţii şi anume la responsabilitate. Considerată un principiu fundamental al oricărui act democratic, libertatea presupune spiritul de discernământ,dreptul de a spune da sau nu în faţa unor evenimente sau idei, dar şi asumarea în mod conştient a responsabilităţii propriilor fapte. A invoca democraţia ca argument prioritar pentru orice acţiune personală ,ce nu se supune nici unui fel de autoritate sau lege, este, aşadar, un gest exagerat, ce duce în final la crearea unei societăţi anarhice în care libertatea proprie depăşeşte graniţele respectului reciproc, afectând demnitatea şi libertatea celorlalte persoane.



Aşadar, fie că e vorba de copilul care nu ţine cont de părintele său, de elevul care îşi dispreţuieşte profesorul sau de cetăţeanul care ignoră autoritatea, în cele din urmă se ajunge, precum spune şi Cicero, la „un dezmăţ fără limită, în care sufletele tuturor devin atât de nemulţumite de orice, încât dacă li se aplică cea mai uşoară formă de autoritate, se revoltă şi n-o pot suferi, începând să nesocotească până şi legile”. Prin acţiunile noastre zilnice avem însă posibilitatea să creăm o societate democratică veritabilă, în care fiecare înţelege şi îşi asumă libertatea prin păstrarea limitelor şi respectarea unei autorităţi.

În famile şi în şcoală învăţăm pentru prima dată ce înseamnă libertatea.

Ca elevi suntem tentaţi în permanenţă să încălcăm regulile, înţelegând democraţia doar într-un sens: acela al garantării unor drepturi, nu însă şi a unor îndatoriri.
La fel ca majoritatea colegilor mei, îmi doresc o şcoală în care să-mi fie respectat dreptul la opinie şi în care părerea mea să conteze cu adevărat. Am încercat aşadar un exerciţiu de imaginaţie, punându-mă în postura de director al liceului meu, pentru a vedea ce decizii aş lua şi ce aş schimba pentru a îmbunătăţi relaţiile dintre profesori şi elevi astfel încât rezolvarea problemelor să fie făcută într-un mod cât mai corect şi eficient. Mi-am dat seama că orice fel de decizie pe care aş putea să o iau în această calitate ar trebui să ţină cont atât de dorinţele elevilor, cât şi de opiniile profesorilor. Am considerat că este necesar să înţeleg ce cred şi ce îşi doresc să schimbe elevii şi actuala conducere pentru îmbunătăţirea gestionării democratice a liceului nostru.

Mi-am întrebat colegii şi profesorii ce părere au despre autoritatea din şcoala noastră, despre valorile morale pe care le propune aceasta şi nu în ultimul rând despre schimbările pe care şi le-ar dori. Conform aşteptărilor, am observat diferenţe majore între opiniile celor două părţi. Astfel, dacă elevii susţin că există exces de autoritate în liceul nostru şi nu le este respectată părerea, în viziunea conducerii, „sub umbrela democraţiei foarte mulţi elevi încearcă să treacă peste limitele unui comportament civilizat, considerând că regulile aparţin sistemelor dictatoriale. Cea mai mare problemă este înţelegerea greşită sau parţială a principiilor democratice sau chiar confundarea acestora cu libertinajul”. Acest lucru este confirmat însă şi de către unii colegi, care recunosc faptul că respectul reciproc ar fi o soluţie, iar dacă elevii ar asculta mai mult de profesori, atunci şi dascălii ar înţelege mai bine problemele şi doleanţele elevilor.

În aceste condiţii, cred că cel mai important lucru ar fi alegerea unui Consiliu al Elevilor, reprezentativ, care să funcţioneze în mod real şi să fie alcătuit din persoane care să-şi expună ideile într-un mod respectuos, bazându-se pe onestitate, corectitudine şi toleranţă. Printr-un astfel de organism recunoscut oficial de către elevi şi profesori am putea participa la procesul decizional al şcolii, exprimându-ne opiniile în privinţa unor aspecte cum ar fi stabilirea orarului sau a obiectelor opţionale pe care le studiem, precum şi în organizarea unor activitaţi extraşcolare care să ne stimuleze imaginaţia şi să ne ofere posibilitatea de a ne petrece timpul liber.

Ar fi interesant ca în programa şcolară să se regăsească obiecte cu un caracter mai practic: de exemplu Ťadministrarea economiilor propriiť, cursuri de artă culinară , design vestimentar sau Ťcritica de literatură şi filmť, astfel încât să putem studia anumite lucruri ce ne vor fi folositoare în viitor şi care ne vor ajuta de asemenea să ne formăm şi să ne descoperim personalitatea îndrumându-ne spre a alege, din ceea ce ne oferă societatea actuală, valorile morale veritabile.

Mi-aş dori, de asemenea, ca elevii să se implice mai mult în îmbunătăţirea imaginii liceului, fie că vorbim de o decizie legată de modelul uniformei pe care să o purtăm (aceasta ar trebui să fie cât mai comodă şi modernă, dar să-şi păstreze însemnătatea pe care a avut-o iniţial) sau cum să ne amenajăm clasa şi spaţiile din liceu pentru a face cât mai plăcut timpul petrecut la şcoală.

Cred că în acest sens aş încuraja elevii să-şi exprime părerea atât prin intermediul revistelor şcolare cât şi al unui post de radio sau al unor cluburi de dezbatere care să propună diverse teme şi să atragă interesul unui număr cât mai mare de persoane.

O altă decizie ar fi să susţin spectacolele organizate de elevi, oferindu-le posibilitatea să-şi găsească singuri resursele necesare pentru a le pune în practică. Acest lucru ar contribui la responsabilizarea noastră, fiind benefică şi pentru promovarea liceului în rândul elevilor, transformând şcoala într-un promotor de modele reale (personalităţi, foşti absolvenţi sau profesori) care să ne ofere o alternativă la violenţă şi vicii şi la o mass-media de cele mai multe ori nocivă.

Cred că trebuie să ne îndreptăm prin învăţământul nostru spre o mai bună înţelegere a identităţii şi viitorului nostru în Comunitatea Europeană.

România nu poate deveni însă parte a Uniunii Europene, decât printr-o integrare completă, a fiecărui cetăţean în parte, în viaţa europeană. Identitatea europeană este acea calitate pe care o obţii fiindcă eşti parte a Europei. Într-un fel ea poate fi asemănată cu identitatea personală; în ambele cazuri o primeşti la naştere, însă în cazul identităţii europene nu o dobândeşti cu adevărat decât dacă le demonstrezi şi celorlalţi că o meriţi. Devenirea europeană trebuie să fie a fiecăruia şi în acelaşi timp a tuturor românilor, trebuie să fie o devenire asumată şi nu impusă, în care să înţelegem ce înseamnă conştiinţa europeană, părtile pozitive dar şi cele negative ale drumului către Europa.

Un prim pas în această direcţie a fost făcut deja în liceul nostru, Colegiul Negruzzi fiind înfrăţit cu licee din Germania, Suedia sau Portugalia. Schimburile de experienţă sunt bine venite, deoarece stabilesc o colaborare foarte bună, atât la nivel personal, cât şi la nivelul instituţiilor implicate. Putem să învăţăm foarte multe din experienţa altor şcoli din străinătate şi să aplicăm în liceul nostru idei pe care le considerăm interesante şi potrivite şi care sunt adaptabile nevoilor şi dorinţelor noastre. Bazându-mă pe propria experienţă dintr-un astfel de program, cred că o idee foarte bună ar fi ca şcoala să aibă o cantină proprie şi să ne poată oferi masa de prânz, într-o pauză mai mare care să mai elibereze programul orelor de curs. De asemenea, am putea să organizăm lecţii virtuale prin internet pentru a ne cunoaşte mai bine cultura, obiceiurile şi identitatea. Am face schimb de idei şi am avea posibilitatea să încurajăm noi iniţiative în interiorul şcolii noastre.

Cu siguranţă însă nu putem vorbi de o implicare eficientă a elevilor în procesul decizional al unei şcoli fără să luăm în considerare importanţa pe care ar trebui să o aibă relaţia dintre familie, şcoală şi comunitatea locală. Ca elevi, primim din aceste direcţii informaţii diferite, pe care le asimilăm de cele mai multe ori prin intermediul profesorilor noştri. Aşadar, este necesară o colaborare deosebită între toţi factorii implicaţi în devenirea noastră.

Am avea de câştigat dacă am organiza în liceul nostru un comitet format din elevi, profesori, părinţi,consilierul psihologic şcolar şi factorii de decizie ai comunităţii locale, care să acţioneze pentru corectarea comportamentului antisocial precum şi pentru diminuarea violenţei. Aceasta există nu doar atunci când afectează fizic o persoană, ci şi atunci când urmările sale sunt constatate asupra psihicului. O jignire sau o insultă asupra unui copil din partea unui coleg sau a unei alte persoane poate avea consecinţe deosebit de grave asupra acestuia în dezvoltarea sa comportamentală.

Acest comitet ar putea fi aşadar o soluţie pentru rezolvarea acestor probleme, deoarece ar înlesni o mai bună comunicare între părinţi, elevi, şcoală şi autorităţi şi ar putea stimula elevii să se comporte într-un mod civilizat prin implicarea lor în diverse activităţi organizante de şcoală sau de comunitatea locală, cum ar fi competiţiile sportive, concursurile, acţiunile de voluntariat sau proiectele pentru rezolvarea problemelor oraşului.

De ce să aşteptăm în permanenţă ca alţii să ne rezolve problemele? De ce să acuzăm autorităţile locale de ineficienţă fără să acţionăm însă în această direcţie? Cred că ne-am obişnuit să nu ne implicăm deoarece considerăm că nu noi suntem cei care avem puterea de decizie. Desigur, ca elevi nu putem hotărî personal anumite lucruri însă putem fi cei care să determine factorii de decizie locali să ia atitudine în anumite situaţii. De aceea mi-aş dori să putem organiza cât mai multe întâlniri cu autorităţile locale în care să ne exprimăm ideile referitoare la comunitatea noastră, fie că este vorba despre curăţarea parcului de lângă şcoala noastră sau despre refacerea patrimoniului cultural al oraşului. În cele din urmă totul se reduce la modul în care privim responsabilităţile pe care le avem unii faţă de ceilalţi, căci respectul reprezintă apartenenţa reciprocă la o comunitate şi relaţia interumană pe care o stabilim în societatea noastră. Respectul este în sine datoria fiecăruia dintre noi de a lua în considerare drepturile celorlalţi şi viceversa, indiferenţa fiind cea mai gravă ameninţare la adresa democraţiei. Precum afirma şi scriitorul englez Richard Henry Tawney, ea duce la Ťdistrugerea societăţii prin separarea drepturilor de obligaţiiť.

Prin implicare am avea însă posibilitatea să ne afirmăm şi să ne exprimăm opiniile şi am înţelege mai bine ce înseamnă de fapt drepturile noastre, căci pentru a fi cu adevărat liberi, pentru a beneficia de drepturile oferite de societatea democratică şi pentru a avea un cuvânt de spus în privinţa deciziilor care ne afectează trebuie mai întâi să înţelegem libertatea, asumându-ne responsabilitatea prin acţiuni personale concrete.

Albulescu Ana Maria
Clasa a XI-a A C.N. Costache Negruzzi - Iaşi