Principalele cauze, identificate de profesorii participanţi la „Campania Globală pentru Educaţie“, iniţiată de organizaţia „Salvaţi Copiii“, sunt insuficienta pregătire metodico-pedagogică primită în facultate, lipsa activităţii practice pentru formarea studenţilor ca profesori, lipsa motivaţiei (salarii mici, neatractive), mediu de lucru necorespunzător, dezinteresul elevilor şi părinţilor pentru procesul instructiv-educativ, precum şi izolarea unor şcoli din mediul rural (transportul dificil sau lipsa mijloacelor de transport).

Problemele scoase la iveala de profesori au fost recunoscute şi de oficiali. Inspectorul de imagine din cadrul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB), Marian Banu, ne-a declarat: „In facultate, pregătirea nu este suficientă. Avem profesori buni la specialităţile pe care le predau, dar nu sunt în stare să educe elevii, nu cunosc probleme de psihologie şi pedagogie, şi atunci, ori nu intră în sistem, ori pleacă foarte repede pentru că nu se descurcă. Plus că aspectul material atârnă foarte greu, cei capabili plecând în domenii mult mai bine remunerate.


Şi atunci, singura soluţie viabilă, la momentul acesta, sunt profesorii necalificaţi. Cu toate acestea, inspectorul Banu a recunoscut ca „fără profesori performanţi sistemul de învăţământ nu poate fi unul performant“.

O alta criză semnalată de profesori, şi nu numai, este subfinanţarea învăţământului. Potrivit statisticilor, ponderea cheltuielilor pentru educaţie, ca procent din PIB, a înregistrat în perioada 2004-2005 nivelul cel mai scăzut (intre 3% si 4%) comparativ cu media de 5,22% din ţările membre UE.

"Gardianul"