24 iunie 2006



Eugen SIMION
Am incercat in cateva randuri sa ma amestec (sa-mi spun, adica, parerea) si am fost repede pus la punct: nu cunosc psihologia elevilor de azi, persist in eroarea de a crede ca un manual este un rezumat al istoriei literaturii, nu accept noile metodologii didactice, in fine, as gandi rau pentru ca nu voiesc sa innoiesc scriitorii canonici, sustin criteriul estetic in selectarea textelor literare (ceea ce este adevarat), dar acest criteriu, zic cei care ma combat, este depasit si, daca e depasit, nu mai rimeaza cu viziunea postmoderna asupra literaturii si nici cu sistemul educational european etc. Asa ca, imi spunea cu vreo trei-patru ani in urma, un dascal din Moldova, ar fi bine sa-mi vad de treaba. Ceea ce am si facut, fara a fi convins ca cei care ma reprima cu atata vehementa au adevarul de partea lor
Sunt nevoit, azi, sa revin la aceasta tema pentru ca in saptamanile din urma am fost confruntat cu doua evenimente: am primit, intai, o adresa din partea Comisiei de limba romana prin care este anuntata programa (ma rog, proiectul de programa) pentru clasa a XII-a si, al doilea, colaboratorii mei ma anunta ca manualul de literatura romana pentru clasa a XI-a (scos de Editura "Corint"), scris de un membru al Academiei Romane (prof. Dan Horia Mazilu), de un lector univ. dr. - Daniel Cristea-Enache - si de prof. dr. Florina Rogalski, a fost respins de comisia de evaluatori. Sa ramanem, deocamdata, la cel de-al doilea caz. Intrigat, am cerut editurii sa-mi arate rapoartele intocmite de expertii care au decis ca manualul care, timp de cativa ani, a fost preferat in proportie de 75% de catre elevii din clasa a XI-a, este acum socotit nesatisfacator Am primit raportul colectiv de respingere si am primit, de asemenea, raspunsul dat de Consiliul National pentru Evaluarea si Difuzarea Manualelor, semnat de dl. Marius Chisu. Le-am citit cu atentie si am constatat ca unul (raspunsul) rezuma pe celalalt aproape in aceiasi termeni si cu un singur argument: manualul in chestiune cuprinde prea multe informatii si "adeseori continuturile programei sunt abordate intr-o maniera care depaseste nivelul de intelegere si de dezvoltare (in plan intelectual) al elevilor" in fine, ca sa-i striveasca pe autorii manualului, evaluatorii anonimi le spun, ironic desigur, ca manualul ar putea fi, poate, bun pentru "colegii de breasla", adica pentru profesori, dar nu pentru bietii elevi care, daca manualul ar fi primit, ar trebui sa se lupte cu povara informatiei si cu "abordarea <<neprielnica>> a continuturilor" Asa ca este mai bine ca manualul sa nu ajunga in scoli pentru a nu produce sindromul depresiei in mijlocul elevilor Sa fie, cu alte vorbe, respins. Ceea ce s-a si intamplat.
Va sa zica despre asta este vorba. Chiar daca Chiar daca el este scris, repet, de un specialist reputat (Dan Horia Mazilu) si de doi tineri profesori (unul dintre ei critic literar) care cunosc valoarea limbajului si stiu, de regula, sa-l foloseasca. Ei cunosc bine subiectele despre care vorbesc, au scris carti, predau de ani de zile in fata elevilor sau a studentilor, cum de si-au pierdut, deodata, uzul ratiunii si nu mai nimeresc limbajul potrivit pentru a exprima, vorba expertilor, "continuturile programei"? (in paranteza fie zis: limbajul acestui raport de respingere este scris intr-o limba pasareasca, e plin de "continuturii, de "campuri umaniste", de "planuri ale contextualizariii, in orice fraza este o "abordare" si o "structurare" de evaluari, pe scurt: un limbaj de lemn in varianta postmoderna). Citisem mai inainte manualul in discutie si, dupa ce am primit aceste rapoarte aiuritoare, l-am recitit sa vad daca nu m-am inselat cumva. Nu m-am inselat. Manualul este bun, are ceea ce trebuie, ideea ca da prea multa informatie elevului este falsa. Elevul Bujie M. Ion trebuie sa afle, intr-un moment al vietii lui, datele esentiale ale literaturii romane: nu-i strivim spiritul daca ii spunem cine a fost Dimitrie Cantemir si daca ii citam, in manualul de literatura, din Descrierea Moldovei (o surpriza: unul dintre expertii anonimi ai Consiliului pentru Evaluare protesteaza ca, in manual, a fost reprodusa o fraza din Cantemir in care se spune ca moldovenii "socotesc ca e o datorie crestineasca sa ia viata unui turc sau tatari; cum, zice expertul nostru, sa punem sub ochii elevului acesta propozitie barbara?). Nu este exagerat, cred, ca adolescentul de azi care va trai maine in Uniunea Europeana sa stie, spre sfarsitul studiilor liceale, ce a fost si ce a sustinut scoala Ardeleana sau de ce Bacovia este un poet simbolist si care sunt performantele lirismului sau. Cum poti face educatie unui scolar tinandu-l departe de istorie si de scriitorii fundamentali? Cum putem sa formam gustul estetic al noii generatii daca nu ii punem sub ochi textele esentiale ale literaturii? Opinia ca, pentru a-i feri de confuzii, trebuie sa introducem in manuale texte slabe estetic (ca o terapeutica subtila care produce anticorpi!) mi se pare, cer scuze, o imensa aberatie. Ca si spaima ca "dam prea mult elevilor, ii indopam cu informatii. Sa nu-i indopam, dar trebuie sa le spunem, sub o forma sau alta, de unde venim si ce reprezinta limba si literatura romana. Fara aceste date esentiale ii pregatim pe viitorii europeni nu pentru o existenta plina, competitiva, ci pentru neantul pur
Inutil sa mai spun ca sistemul adoptat de Comisia de Evaluare a Ministerului Educatiei este mai mult decat discutabil: expertii anonimi pot spune orice si, cum se dovedeste, pot decide cum vor in intunericul anonimatului, ei nu au obligatia de a fi convingatori si drepti. Cine ii alege si prin ce criterii pe acesti evaluatori anonimi obsedati de "continuturi", de "structurari" si "restructurari", uniti in ideea ca literatura romana nu trebuie sa aiba istorie si nici scriitori exemplari pe care, horribile dictu, "sa-i invetei pe scolarii postmoderni striviti de prea multe materii? Nu s-ar putea face aceste evaluari la lumina zilei, cu oameni competenti si responsabili?. Nu am nici o indoiala: anonimatul poate ascunde (si chiar ascunde de multe ori), in astfel de cazuri, interesele de grup, lasitatea, necinstea sau incompetenta.
P.S. Aflu din gazeta ca pictorul Sorin Dumitrescu, membru al Academiei Romane, este dat afara din atelierul in care lucreaza de decenii. Este dat afara si nimeni nu sare sa-i ia apararea. Un dubios mostenitor, lacom si fara scrupule, i-a trimis portareii sa-i scoata tablourile si cartile in strada. Mi se pare un act incalificabil si este regretabil ca comunitatea intelectuala romaneasca ramane inerta in acest caz. Nimeni nu observa ca, in ultimii ani, a aparut o industrie a cumparatorilor de "drepturi litigioasei si ca ea acapareaza totul? Victimele acestei prospere industrii sunt, cu precadere, institutiile culturale si oamenii de arta.
Sursa: Ziua