Pentru cei aproape 200.000 de absolvenţi de clasa a XII -a înscrişi la examenul de bacalaureat, pentru părinţi şi pentru bunici, au început, de ieri, emoţiile. Înarmaţi cu actul de identitate, cu un caiet de comentarii, ca să îngraşe porcul în ajun sau ca să-şi facă vânt, liceenii şi-au făcut curaj să intre în săli şi să impresioneze comisiile de la proba orală de limba şi literatura română. La ora 10.00 dimineaţa, căldura îi toropise cu totul pe candidaţii strânşi ciorchine pe lângă clădirea Liceului Teoretic "George Călinescu" din buricul Bucureştiului. Feţe transpirate, batiste fluturând în aerul fierbinte, multe întrebări: "Mă, tu de unde ai tras, de sus sau de jos?", "Mamă, asta nu mai iese?? Ce face, frate, că e de o oră înăuntru?" Ceva mai departe, unul şi una, la vreo treizeci şi ceva de ani, probabil soţ şi soţie, sunt depăşiţi de situaţie: "Care Barbu, măi, că fata asta care-a ieşit acuma zice că i-a picat Barbu... Eugen Barbu? Barbu Delavrancea?" O adolescentă le sare-n ajutor: "Ion Barbu, care-a scris Riga Crypto şi lapona Enigel". Hăăăă?? Guri deschise, ochi cât cepele şi replici şoptite: "Asta vorbeşte limbi străine..." Un băietan, scăpat de prima probă, împărtăşeşte din experienţă: "Băi, s-au cam răţoit la mine, că la primul subiect n-am zis nimic... Era ceva cu nişte aforisme, habar n-am avut!". În cele două săli de examen e mai răcoare, dar emoţiile sunt mai mari. Când vede ce-a tras din teancul de subiecte, o fată se face verde: "Hiiiii!?..." Parc-ar vrea să pună biletul înapoi, dar nu se-ndură: gestul ar costa-o două puncte. Alta închide ochii şi-şi vâră mâna, la nimereală, printre foi. În focurile creaţiei, candidaţii reacţionează diferit: unul îşi dă cu pixu-n cap, să-i vină inspiraţia, alţii scriu până le amorţeşte mâna. Îndemnat de o profesoară din comisie să ia câte ciorne vrea, un candidat e sincer: "Nu iau, doamnă, că nu am ce să scriu atâta..." Cacofonii, stereotipuri, lacune în exprimare, semne clare de toceală: "Blaga publică un volum despre cunoaşterea luciferică care...", " Ion a fost omorât de sapa lui George", "Stilul tehnico-ştiinţific e concis", "Mara e o capodoperă a literaturii româneşti", "Poezia În Grădina Ghetsimani e o poezie religioasă... în care sunt folosite mai multe tradiţii"... Multe întrebări din partea profesoarelor examinatoare, rămase fără răspuns: "Dar Liviu Rebreanu ştii unde s-a născut?", "Păi, în Transilvania...", "Unde, mai clar?". Pauză prelungită. "S-a născut la Târlişua, sat devastat acum de inundaţii. Chiar dacă nu ştiaţi înainte, puteaţi afla acum, că s-a tot spus la televizor că e satul lui Rebreanu...". "Dar înainte de Ion, ce-a mai scris Rebreanu?" Nici acum, intervenţia profesoarelor n-are succes. "Dacă textul face parte dintr-un dicţionar al Academiei Române, în ce stil funcţional e redactat? şi care sunt cele patru stiluri funcţionale?" Linişte deplină. După câteva minute de bâiguială, vine şi salvarea: "Treci la al doilea subiect, că aici ne prindem urechile". "Ce te-a învăţat pe tine nuvela Mara a lui Slavici?" Cârpit şi nesigur, răspunsul vine totuşi din partea candidatei întrebate: "Ghiţă avea setea de a se îmbogăţi... Pe mine m-a învăţat nuvela să nu optez pentru bani!". Într-o oră de examinare, s-a dat 5, s-a dat 8, s-a dat 9, dar nu s-a dat niciun zece. O profesoară explică: "Sunt note date cu indulgenţă, nu le merită nici pe acestea. Elevii nu mai sunt ce erau, nu le mai place să citească, să se deschidă, şi, de când au subiect la alegere la bacalaureat, nu mai învaţă nimic".

"Adevarul"