La capitolul „educatie timpurie“, mai exact la situatia creselor din România, abia acum Ministerul Educatiei recunoaste ca în aceasta privinta ne aflam la nivelul „lumii a treia“, asa cum a concluzionat un inspector de specialitate.

În ultimii 16 ani, nimeni din Ministerul Educatiei si Cercetarii nu s-a preocupat de problema creselor si a educatiei copiilor de la 0 la 3 ani. Aceasta lipsa de interes are drept cauza faptul ca responsabilii cu acest sector din învatamânt sunt convinsi ca unitatile pentru copiii de pâna la trei ani nu apartin administrativ Educatiei, ci autoritatilor locale si Ministerului Sanatatii. Abia la sesizarea UNICEF, functionarii de la Invatamânt s-au trezit la realitate, deoarece aspectele semnalate în „Strategia pentru educatia timpurie” scot la suprafata o realitate greu de imaginat: „Serviciile pentru copiii cu vârste între 0 si 3 ani sunt furnizate prin sistemul creselor, care ofera câteva forme de îngrijire medicala fara nici o componenta de educatie timpurie. În trecut, cresele au fost în responsabilitatea Ministerului Sanatatii. Cu toate acestea, în 2002, Ministerul Sanatatii s-a absolvit de aceasta responsabilitate si cresele au fost lasate fara nici o identitate formala si fara sprijin guvernamental. În prezent, cresele sunt finantate doar de municipalitatea locala”, asa cum precizeaza raportul UNICEF, preluat de Ministerul Educatiei. Situatia însa este mult mai dramatica decât pare la prima vedere. Iata ce releva în continuare documentul emis de M.Ed.C.: ”Sistemul anterior care furniza numai servicii de paza cu ceva sprijin medical înca predomina. Aspectele care tin de educatie si de îngrijirea psihologica nu sunt îndreptate catre copiii care vin în aceste institutii. Un studiu recent finantat de UNICEF arata ca 42% din personalul creselor se înscrie în categoria îngrijitorilor (infirmiere), carora le lipseste calificarea profesionala. Procentul personalului calificat pentru educatie timpurie este în jur de 4%. Restul sunt paznici”.

Rezolvarea, la Pastele Cailor

Cu alte cuvinte, în prezent, asemenea unitati functioneaza la voia întâmplarii, fiind coordonate de personal nespecializat. Într-o ultima statistica aflam ca în prezent, la nivelul tarii, functioneaza 287 de crese cu aproximativ 11.000 de copii. Înainte de 1989 erau 902 crese, cu 90.000 de copii. Asadar, în Strategia privind educatia timpurie, recent elaborata de catre Ministerul Educatiei, sub semnatura ministrului de resort, institutia guvernamentala recunoaste ca „în prezent nu exista o politica coerenta privind Dezvoltarea Timpurie a copilului în România. Politicile sectoriale si strategiile se adreseaza diferitelor aspecte ale dezvoltarii copilului fara a avea o viziune clara si integrata”. Mai mult, ministerul recunoaste ca „nu exista o politica educationala pentru copiii cu vârste între 0 si 3 ani sau pentru institutiile care se ocupa de aceasta grupa de vârsta. Prezenta Lege a învatamântului se refera la nevoile educationale ale copiilor cu vârste între 3 si 6/7 ani care sunt cuprinsi în învatamântul prescolar”. Prin urmare, potrivit inspectorilor de specialitate, acest segment institutional care tine si de Educatie are nevoie de o noua reglementare legislativa, începând chiar de la Legea invatamântului. De altfel, ultimele reglementari europene obliga Guvernul României sa împarta administrarea creselor, în mod egal, ministerelor Educatiei si Sanatatii, precum si autoritatilor locale. Numai ca acest lucru nu se stie când va fi posibil de realizat, desi a mai ramas, cel putin teoretic, putin timp pâna la aderare.

"Cât înca exista un numar de factori care împiedica formularea unei strategii integrate privind educatia timpurie, obiectivele ramân niste scopuri înalte." Ministerul Educatiei (raport)

"Gardianul"