Procentul promovaţilor a crescut astfel cu 1,07%, aferent celor 16 judeţe. Asta înseamnă că, de fapt, cele 27.042 de contestaţii depuse la nivel naţional ascund nu doar „nebunia” ce a cuprins pe toată lumea, după ce s-a dovedit că oricine ar putea intra în posesia subiectelor, ci, tot la fel de grav, dacă nu chiar mai grav, erori serioase de corectură. Datele statistice comparative demonstrează că încrederea în acest examen de final de gimnaziu scade an de an, ceea ce ar trebui să dea serios de gândit.
Din păcate, nu prea are cine să mai gândească, fiindcă, de mai bine de un an, la minister se lucrează pompieristic. Se aprinde, ici, o problemă, tot ministerul se mobilizează s-o aplaneze ori s-o pitească sub preş. Nimeni, nici ministrul, nici secretarul de stat, nici directorii nu s-au adresat opiniei publice cu proiecte de strategie, de viziune, nici pentru învăţământul preuniversitar, dar nici pentru universitar.
Revenind însă la analiza contestaţiilor, cred că mai trebuie spus un lucru. În fiecare an, MEC a promis că va sancţiona profesorii care s-a dovedit că nu şi-au făcut datoria şi nu au notat cum trebuie lucrările elevilor. Niciodată, însă, n-am auzit de vreo sancţiune. Se poate spera ca măcar anul acesta să se facă ordine? Fiindc㠄dezmăţul” corectării greşite nu-i doar acesta. Dacă vom observa diferenţele de corectare la contestaţiile admise fără schimbarea statutului de promovat – ceea ce am analizat până acum –, cu siguranţă, vom constata că sute de elevi din cei 27.042 au fost ajutaţi să-şi mărească media. Contestaţia, altminteri, o procedură acceptabilă şi normală, devine o modă sub care se ascund fie pila, şpaga, nemernicia, fie incompetenţa. Asta e limpede, ca apa de izvor.