Testele naţionale: Greşeli în barem? Subiectele de examen? Baremul de corectare a oferit alte soluţii de analiză. Eroare umană. Important ar fi fost însă ca greşeala să fie recunoscută şi asumată cu onestitate ştiinţifică de persoana care a comis-o. Autorul subiectului ar fi trebuit să ceară public scuze profesorilor, părinţilor, elevilor şi să găsească modalitatea cea mai bună de a-şi corecta greşeala, de a nu-i lăsa pe candidaţi să suporte consecinţele acesteia. Cu convingerea falsă că astfel va salva onoarea instituţiei, MEdC a preferat să agraveze eroarea, într-o încercare încăpăţânată de a muşamaliza faptele, ignorând adevărul ştiinţific şi "dând vina", inexact şi laş, pe noua Gramatică a Academiei. În timp ce lingviştii/profesorii/elevii au argumentat, autorul subiectului şi MEdC nu au oferit nicio contraargumentaţie ştiinţifică solidă, ci, într-un impuls de autoapărare şi autoconservare, şi-au exprimat regretul că se încearcă "să se inducă elevilor ideea de neprofesionalism al ministerului". Rezolvarea corectă a situaţiei de criză ar fi fost o bună ocazie pentru MEdC de a-şi demonstra tocmai profesionalismul. Fondul problemei nu îl constituie însă existenţa unor erori în barem, ci subiectele: acestea ar trebui formulate cu mai multă grijă, evitându-se aspectele controversate, detaliile nerelevante pentru evaluarea cunoştinţelor şi competenţelor unor elevi de clasa a VIII-a. Baremele greşite sunt adesea reflexul unor subiecte prost concepute şi inadecvate.
Opoziţii. Întâi formularea unor subiecte inadecvate, apoi lipsa de curaj în asumarea erorii au generat şi de această dată conflicte artificiale, creând opoziţii cu inflexiuni politice: minister vs ceilalţi, profesori vs elevi, lingvişti vs minister, elevi vs elevi, unii vs alţii... O problemă de didactică şi evaluare a fost transferată în domeniul dezbaterilor academice şi al declaraţiilor superficiale cu iz politic, eludând principiile didacticii şi evaluării, dar mai ales corectitudinea ştiinţifică. Cred că ar trebui să existe o legătură mai strânsă între învăţământul universitar şi cel preuniversitar, între specialişti, profesori şi evaluatori. Specialiştii ar fi trebuit consultaţi în timpul elaborării subiectelor şi a baremelor, nu după ce concursul s-a consumat. Efectul? Un scandal trecător de presă (care, din grabă, din lipsă de spaţiu sau în căutarea senzaţionalului, scapă esenţa), atenţionări în MEdC, nemulţumiri şi frustrări ale unor profesori, elevi, părinţi (nebăgate în seamă). Nu acesta este rostul specialiştilor şi nici rolul examenelor.
Conf.dr. Andra Vasilescu
Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti