În 2005, după proba de la limba şi literatura română a bacalaureatului şi după cea de matematică, părinţii au sunat la „Gândul” să spună că subiectele erau cunoscute de către unii elevi. Ştim cu toţii că se dă şpagă, că profesorii îi lasă pe elevi corijenţi ca să-i aducă la meditaţii, că se cunosc subiectele. Ştim şi cum sunt lăsaţi elevii să copieze şi nu puţini sunt părinţii care-i întâmpină pe copii la ieşirea de la teste sau de la bac întrebându-i: „Ai putut să te inspiri, să vorbeşti cu colegii?”.
Toate acestea erau pentru noi, până în noaptea de 2 iulie, orele 23,00, doar informaţii greu verificabile. Isprava colegilor de la Adevărul, care au reuşit să intre în posesia testelor naţionale din chiar sediul SNEE-ului, ne-a oferit indiciul clar că lucrurile sunt mai mult decât scăpate de sub control.

Am încercat şi noi şi am reuşit să avem proba că aşa stau lucrurile: cineva fură, vinde şi cumpără, în timp ce Ministerul Educaţiei devine din ce în ce mai neputincios în faţa agresiunii comise asupra şcolii, de oamenii şcolii.

Nepregătiţi au fost cei din SNEE şi MEC şi acum două săptămâni, nepregătiţi au fost şi duminică noaptea. S-au repliat, au reuşit să salveze examenul de bacalaureat, dar n-am auzit ieri pe nici unul dintre oficiali să anunţe că vor schimba de la anul sistemul de transmitere a subiectelor. Prea mulţi oameni au acces direct sau indirect la subiecte. Chiar dacă ei semnează declaraţii pe propria răspundere, situaţie în care dacă sunt prinşi ca făptuitori devin subiect penal, această simplă hârtie nu scuteşte generaţiile de elevi să aibă oricând surpriza să se trezească că examenul le este anulat, fiindcă ziarişti fără somn se apucă să-şi facă meseria. Pe de altă parte, dacă nu se ştiu subiectele dinainte, în timpul probelor unii elevi sunt lăsaţi să se consulte, altora le aduc membri ai comisiilor subiectele rezolvate, iar alţii transpiră din greu şi nu pot nici să tuşească.

Examenele sunt un fel de loterie naţională. Ai noroc de profi supraveghetori indulgenţi, te învârteşti de o notă mare. Ai conexiuni, afli, cumperi subiectele. Unii mai şi învaţă.

Am întrebat pe ministrul Educaţiei de ce nu se transmit subiectele în format electronic, prin aceeaşi procedură prin care se realizează admiterea electronică, fiindcă toate liceele României au fost informatizate. Răspunsul a fost o ridicare din umeri. Cum în câteva ore s-au putut face alte subiecte, s-au transmis în reţea – iată, se poate să fie şi altă cale, nu doar cea cunoscută, bătătorită, atât de ispititoare pentru furt.

Ce învaţă elevii aceştia care au chiuit de bucurie când „prietenul” care avea subiectele de la „prietenul” le-a dat şi lor subiectul? Învaţă , fără îndoială, că totul se poate, că una vorbim şi alta facem, că cei mari, deopotrivă profesori, ministeriali nu cred o iotă din ceea ce le spun la clas㠖 anume că, dacă învaţă, vor reuşi să devină oameni adevăraţi.

Această duplicitate mizerabilă va dispărea greu. O trăiau şi o învăţau şi sub comunism tinerii şi copiii. O trăim şi o învăţăm şi astăzi.

Un vinovat, mai mulţi vinovaţi există. Ei sunt căutaţi de Poliţie şi Parchet. Ministerul Educaţiei nu mai poate face ordine în propria ogradă aşa că nu are decât să încerce să salveze ce se poate salva din acest bacalaureat, să păzească subiectele, dacă e nevoie, cu puşca, şi să gândească urgent la adevăratele probleme ale şcolii. Am fost întrebată ieri de nenumărate ori dacă cerem demisia ministrului Hărdău sau ce ar trebui făcut. Poziţia ziarului „Gândul” este că nu cere demisii. Dar vom cere ca ministrul Educaţiei să fie un competent şi corect om al şcolii.

Vom cere ca acest Guvern să dea Educaţiei banii cuveniţi, profesorilor, să fie cu adevărat dascăli, iar elevilor, să înveţe carte, nu să înveţe să trişeze de mici.

"Gandul"