Mugurel Ionuţ Andreica a absolvit, anul acesta, Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii „Politehnica” Bucureşti cu media 10. Are 23 de ani şi se caracterizează ca o persoană mai degrabă comodă. Nu regretă nimic din ce i s-a întâmplat până acum. I-ar plăcea să ajungă în Australia, „tocmai pentru că este atât de departe”. Recunoaşte, chiar, că acolo „nici nu ştiu dacă e ceva de văzut”. Astfel, dorinţele îi trădează ambiţia de a fi primul şi de a ţinti cât mai sus, cât mai departe.


- Pentru cei mai mulţi studenţi de la „Poli” să ai 10 pe linie e ceva de domeniul imposibilului..., cum ai reuşit?



- Da, cred că este posibil, nu e de domeniul imposibilului, cum aţi spus. Se poate. Nu pot să spun că am învăţat continuu. Am învăţat cel mai mult în sesiune sau înainte de parţiale. Nu am învăţat exagerat de mult. Dar am învăţat destul. Sau am o memorie bună. Am o memorie vizuală foarte bună şi o capacitate de a înţelege lucrurile destul de bună. Se pare că ce am învăţat aici, la Automatică, a fost exact pe stilul meu de învăţare.

- Ai fost la toate cursurile şi seminariile?

- Nu pot să spun că am fost 100% la toate. Am mai avut şi alte probleme sau preocupări, am mai lipsit. Dar, în principiu, am fost cam la toate.

- Îţi pregăteai proiectele pentru parţiale din timpul semestrului?

- Nu. Pe ultima sută de metri. Eu lucrez tot timpul mai bine pe ultima sută de metri şi ideea este că lucrez foarte eficient.

- Ai făcut vreodată teme pentru alţii? La examene, le suflai şi celorlalţi răspunsurile?

- Mi s-a propus, dar nu am făcut asta. La examene, nici nu prea am fost întrebat şi nici nu prea am avut timp. Terminam şi eu ca ceilalţi, sau poate că alţii nu terminau deloc.

- Te-ai angajat în timpul facultăţii?

- Nu, nu m-am angajat. Nici ca programator, nici ca altceva. Eu, în liceu am fost olimpic internaţional la informatică. În clasa a XII-a am obţinut medalie de argint. În timpul facultăţii am mai participat la olimpiada internaţională de informatică, în sensul că am propus probleme, am pregătit lotul internaţional pe partea de algoritmică şi informatică. Am mai participat şi la concursul internaţional de programare ACM pentru echipa Politehnicii. Este, probabil, cel mai important concurs internaţional pentru universităţi, fiindcă participă în jur de 1000 de universităţi. E o etapă regională pe Sud-Estul Europei şi una finală şi, practic, fiecare student trebuie să se califice de două ori, la etapa finală. M-am calificat de două ori în etapa finală, o dată în anul I şi o dată în anul IV. E foarte greu. Anul trecut am luat locul X la etapa finală, adică o medalie de bronz.

- Ai candidat pentru o bursă de studii în străinătate?

- Nu am plecat în străinătate, nu m-a interesat în mod special acest aspect. Nu ştiu cum este la universităţile din afară.

- Cum a răspuns oferta Politehnicii, prin cursuri, laboratoare, nevoii tale de studiu şi intereselor tale de viitor?

- Am fost surprins să văd că, la unele cursuri, făcem chestii chiar foarte noi. Ca laboranţi şi asistenţi am avut mulţi foşti studenţi, adică persoane foarte tinere, şi am făcut chiar multe chestii noi, după părerea mea. Practic, cum auzeam de o chestie nouă, şi auzeau şi ei, o aplicam imediat şi la laborator. Ceea ce mi s-a părut foarte interesant. Adică nu am rămas la nişte chestii vechi, care nu se mai fac.

- Este vreun profesor de care o să-ţi aminteşti întotdeauna cu drag, sau în mod deosebit?

- Cel mai mult o să-mi amintesc de domnul profesor Nicolae Ţăpuş, care a fost şi îndrumătorul la proiectul de diplomă şi pe care îl cunosc încă din anul I, pentru că el se ocupă de concursul ACM, şi atunci am câştigat prima dată acest concurs. Chiar mi-a plăcut, şi ca profesor, şi cum predă.

- Am aflat că tatăl tău, domnul Marin Andreica, este profesor la ASE. Cum ai reuşit să-l convingi că Politehnica e de tine?

- A încercat să mă convingă în clasa a XII-a să vin la ASE. Am fost la el la un curs. A fost interesant. Dar eu eram olimpic la informatică şi mulţi olimpici se duceau la Automatică şi Calculatoare. Nu ştiam prea bine ce se întâmplă nici la Automatică, nici la ASE. Dar eu voiam să învăţ chestii de algoritmi, de programare. Şi aveam impresia că la Automatică se face mai bine chestia asta. Am o soră la ASE. Şi ea are numai 10.

- Povesteşte-ne un moment deosebit din timpul facultăţii..., o peripeţie, ceva palpitant.

- Poate cel mai palpitant era că nu eram sigur că o să iau nota 10 sau nu. Acum chestia asta cu nota 10 nu a fost chiar aşa, de la început. Când am intrat la facultate, auzeam de la colegii mai mari că e foarte greu, că alţi olimpici au luat note mici la examene. Mai întâi, m-am gândit cum să fac să-mi păstrez bursa de olimpic. Ca student nu am cine ştie ce venituri, deci prinde bine. Îmi făceam planuri, ce note să iau. Auzisem că se poate cu media 9,30. M-am gândit că dacă e atât de greu, măcar să ajung la media asta. Nu mă gândeam că o să iau 10 la toate. Mai întâi au venit parţialele şi nu au fost nici pe departe atât de grele. Poate pentru unii au fost, dar mie nu mi s-a părut. Consider că am fost puţin dezinformat. Nu spun că a fost uşor. Am fost puţin speriat. Dacă te preocupi, se poate. Apoi mi-am propus să le iau pe toate cu 10.

- Îţi vei continua studiile?

- Da. Întenţionez să mă înscriu la doctorat, la domnul Ţăpuş, şi să fac cursurile în cotutelă cu un profesor de la o altă universitate, din afară.

- O să te angajezi?

- Probabil că o să mă angajez asistent la Politehnică. Sau ca programator la o firmă... poate. Apropo de concursul ACM, cele 40 de echipe finaliste au fost invitate, vara trecută, de firma Google la sediu, în California. Ideea era să ne angajăm acolo. Dar vreau să-mi continui studiile. Nu ştiu dacă vreau să rămân „for ever” (n.r. – pentru totdeauna) în România. Nu zic că vreau să rămân neapărat în România, dar nici nu zic că România e naşpa. Sunt deschis la orice propunere. Numai să fie chestii deştepte. Nu sunt dispus să renunţ vreodată la gândit.

- Unde te vezi peste 10 ani? Ce crezi că le vei povesti colegilor la întâlnirea de peste 10 ani?

- Nu ştiu. Va fi o surpriză şi pentru mine. Bine, atunci nu o să mai fie, dar acum este. Nu-mi fac planuri pentru perioade atât de mari. Uite, de exemplu, am spus că vreau să fac doctoratul. Dar ăsta durează cinci ani şi e mult. Poate peste un an, doi, nu-mi mai place. Ce să fac, să stau acolo încă trei ani?

- Ce-ţi place să faci în timpul liber?

- Îmi place să mai citesc o carte. Ultima carte citită e Harry Potter 6. Îmi place foarte mult seria asta. Am văzut şi filmele. Când am citit prima carte am spus că o să fie o prostie pentru copii, dar chiar mi-a plăcut foarte mult. E vorba despre sentimentul care e acolo, în cărţile alea. Cred că cel mai mult mi-a plăcut că nu mi-am dat seama cum o să se termine cartea. Când am văzut sfârşitul, mi-am zis că nu m-aş fi gândit niciodată la aşa ceva. Asta mi-a plăcut cel mai mult, că a fost ceva neaşteptat.

- Crezi că e important să termini facultatea cu 10? Contează?

- Nu contează aşa mult. Eu mă întrebam de ce nu aş fi capabil să iau nota 10, îmi lipseşte ceva ca să nu pot să iau nota 10? Şi în liceu am avut numai 10, dar mă gândeam că la facultate e mai greu. Dar de ce ar obţine altcineva nota 10 şi eu nu? Până la urmă important e, părerea mea, ceea ce înveţi în facultate. Nu contează aşa de mult notele, dar dacă spui că nu contează s-ar putea să ajungi să nu-ţi faci deloc temele şi atunci ajungi să nu mai înveţi nimic. Pentru că din temele alea, aşa grele cum au fost, am învăţat foarte multe chestii.

"Gandul"