In discutiile privind neajunsurile reformei din invatamantul universitar, ne plangem de multe ori de pregatirea profesionala slaba a studentilor nostri, de nivelul lor scazut de educatie si cultura si dam vina pe sistem – care are destule imperfectiuni – uitand sa ne intrebam, parafrazandu-l pe J. F. Kennedy, ce facem noi, profesorii, pentru ei ?
Tinerii care vor sa urmeze o facultate au o serie de asteptari vizavi de viata de student, de activitatea academica. In facultate insa se confrunta destul de repede cu realitatile triste: profesori rigizi si indiferenti la problemele reale ale studentilor, profesori plictisiti care predau “din varful buzelor”, profesori aroganti si/sau ironici carora studentilor le este teama sa le adreseze intrebari, profesori care permit copiatul…incorectitudine, neprofesionalism, iresponsabilitate, impostura, coruptie…
O alta problema o au studentii buni. Multi dintre ei au fost antrenati in timpul liceului la realizarea unor proiecte, au participat la diferite concursuri sau faze ale olimpiadelor scolare sau au fost componenti ai loturilor olimpice. Sigur, parerile sunt impartite asupra oportunitatii existentei atator olimpiade, precum si asupra problemelor propuse spre rezolvare, existand de multe ori retineri serioase vizavi de nivelul si dificultatea acestora. Dincolo de toate criticile insa, competitiile au menirea de a-i stimula pe copii, de a-i invata algoritmi si scheme de rezolvare a problemelor, de a le forma tipuri de rationamente, dezvoltand capacitati creative. Un premiu oricat de neinsemnat, o mentiune sau o diploma de participare conteaza uneori enorm si poate fi un stimulent perfect pentru o performanta viitoare. Si, in cele din urma, ceea ce conteaza poate cu adevarat este simpla participare, chiar daca aceasta nu este incununata de nici o distinctie.
Ajunsi studenti, acesti tineri – obisnuiti cu atmosfera si febra participarii la cel putin 5-6
concursuri anual – se simt “abandonati” de facultate si se plang de lipsa competitiilor, a proiectelor.
Activitatea competitionala trebuie sa fie mai vie, mai bogata, iar studentii – antrenati in diverse concursuri, sesiuni, proiecte si initiative, nu numai in cadrul restrans al grupei/facultatii, dar mai ales in plan national/international, ceea ce i-ar face sa simta ca traiesc cu adevarat intr-o comunitate academica, sa fie mai responsabili, mai motivati in alegerea viitorului loc de munca. Nelucrate, lipsite de exercitiul unei gandiri active, competitionale, aceste minti – unele, remarcabile – pot lenevi, pierd in suplete si inventivitate, pot rugini ca niste utilaje performante, nefolosite si parasite intr-o hala. Sunt multi studenti buni care marturisesc ca facultatea li se pare prea “blazata”, majoritatea preferand sa urmeze un masterat sau sa sustina un doctorat in afara tarii – si nu pot fi condamnati !
Sa recunoastem cu tristete ca tinerii au din ce in ce mai putine modele adevarate de urmat. Unde sunt Profesorii de valoare, bine pregatiti, de calitate morala si profesionala, cu dragoste fata de meseria de dascal ?!
Cu certitudine,modele adevarate exista, dar trebuie scoase la lumina, “aratate cu degetul”, promovate agresiv si cu obstinatie.
Cine este de vina pentru degradarea invatamantului – familia, scoala, biserica,
mass-media, politicienii, saracia ? Cu totii purtam o parte din vina. Este un cerc vicios care trebuie rupt odata. Ca profesori, trebuie sa ne aplecam cu mai multa rabdare si daruire asupra studentilor nostri, sa fim sensibili la problemele lor, sa ne implicam cu trup si suflet in proiectele care-i privesc, sa-i (re)invatam adevaratele valori morale si spirituale. Profesorul trebuie sa dovedeasca corectitudine si responsabilitate, sa aiba o inalta tinuta morala si profesionala, sa fie un model pentru tineri.
Pentru a realiza o reforma adevarata a invatamantului universitar, care sa promoveze calitatea si competenta, este necesara in primul rand o reforma a mentalitatilor. Trebuie sa schimbam ceva in relatia profesor – student, in sistemul de predare/invatare, sa dinamizam activitatile de competitie si cercetare ale studentilor.
Urmeaza perioada de admitere in facultati. Daca nu vom imbunatati oferte si nu vom schimba atitudini, atunci nu vom avea decat o alta admitere ratata. Ca si reforma.




Lector dr. Anca Croitoru
Facultatea de Matematica
Universitatea “Al. I. Cuza” Iasi




Articol aparut in ziarul ”Gandul Educational” din 13 iulie 2006.