Inspectoarea pentru învăţământ preşcolar din Ministerul Educaţiei, dna Viorica Preda, spune că nu are nici o vină dacă 8 din cele 20 de cărţi ale bibliografiei examenului de titularizare pentru educatoare nu se găsesc nici în librării, nici la biblioteci, nici la inspectoratele şcolare, pentru simplul fapt că ele aparţin unei edituri-fantomă.
Dna inspector Preda spune că nu are nici o responsabilitate, fiindcă nu doar anumite cărţi sunt greu accesibile, ci chiar documentele oficiale ale activităţii didactice, cum este „Programa activităţilor instructiv-educative”, care este la fel de greu accesibilă, fiindcă este editată de aceeaşi editură de apartament, „V&I Integral”.

Despre faptul că o editură de apartament editează programa oficială a MEC-ului, dna inspector ne-a spus: „Nu s-a organizat nici o licitaţie pentru aceasta, pentru că dna Ionescu (directoarea „V&I Integral”) ne-a propus s-o editeze în regie proprie”. Faptul că editura nu are nici reţea proprie de difuzare, nici colaborare cu alţi difuzori n-o deranjează pe dna inspector. Dânsa ştie c㠄V&I Integral” este o „editură serioasă care editează revista învăţământului primar, auxiliare pentru grădiniţe şi cărţi pentru doamnele educatoare”. În scrisorile metodice pe care dna inspectoare le trimite grădiniţelor din România, doamna recomandă cadrelor didactice să cumpere cărţile, programa şcolară şi auxiliarele editurii. Numărul de telefon al editurii, de neaflat de la MEC, inexistent la Romtelecom, neexistent în reţeaua Uniunii Editorilor din România şi nici la Federaţia Editorilor şi Difuzorilor de Carte din România, este, după cum afirmă directoarea Ionescu, scris însă negru pe alb pe programa şcolară, unde apare şi adresa, o căsuţă poştală. Programa şcolară este document oficial, public, şi responsabilitatea faţă de conţinutul acesteia aparţine MEC-ului. Dna inspector neagă că ar avea o atitudine părtinitoare faţă de o editură, deşi evidenţele sunt clare, şi crede că educatoarele care ne-au semnalat că nu găsesc cărţile editurii „V&I Integral”, pentru a se pregăti de examen, dau dovadă de idei nostime: „Mi se pare nostim ce spuneţi. Cărţile se găsesc în reţea, la inspectorate, la Biblioteca pedagogică, în bibliotecile grădiniţelor, cel puţin câte un exemplar. Ele au fost alese pentru că Ťspun ce trebuie să spună reformať”. Pe unde am întrebat noi, ele nu erau de găsit, însă.

Nostim este că într-o grădiniţă nu avem un singur educator şi că, în general, cei 2.000 de candidaţi din acest an ar fi fost normal să poată avea acces la cărţile din bibliografie, nu să ajungă, musai, la dna inspector pentru a face rost de cărţi.

Acest lucru ni s-a întâmplat şi nouă, fiindcă numai dna Preda ştia numărul de telefon al dnei directoare Ionescu. Atât de dragă şi apropiată îi este dnei inspector editura, că a şi greşit bibliografia, întrucât cartea „Metoda proiectelor la vârstele timpurii” nu este editată de „V&I Integral”, după cum spune directoarea, ci de altă editură. Mai mult, aceeaşi directoare Ionescu ne-a spus că trei din cele 8 cărţi „nu s-au mai reeditat din 2000” şi doar una „va apărea într-o nouă ediţie, la toamnă”.

Poate ministrul Hărdău o va întreba pe dna inspectoare cum apreciază faptul că trece în bibliografia de examen documente oficiale ale MEC-ului şi cărţi metodice (editate de o editură de apartament şi difuzate în 2000) în tiraje de buzunar, când la acest examen are dreptul să participe orice cadru didactic. Ce şanse are un educator să ajungă la programă, dacă nu trece mai întâi pe la dna inspector Viorica Preda?

Oare numele editurii „V&I Integral” reprezintă iniţialele celor două doamne (inspectoarea Viorica Preda şi directoarea Ionescu)?

sursa: www.gandul.info