18 iulie 2006



Cristian UNTEANU



Ce face Domnia Sa in Romania anului de gratie 2006 reprezinta inovatii revolutionare in organizarea sistemului invatamantului, demne de a fi cunoscute de Europa, pentru a intelege si dansii mai bine nu numai care este diferenta intre garagara europeana a liderilor nostri politici si realitatea faptica, ci si semnificatia intelepciunii romanesti care spune ca "multe si necunoscute sunt caile Domnului". La loc de cinste intre inovatiile tembele ale ministrului nostru, fapt unic in analele europene ale timpurilor moderne (dar, banuiesc, spre cinstea lor, si in analele tarilor subdezvoltate) se afla asigurarea pe care a dat-o natiunii cum ca, dupa afisarea oficiala a rezultatelor bacalaureatului, va cere sa-i fie trimise la Bucuresti lucrarile scrise din toata tara pe care le va supune unei re-examinari de catre o comisie speciala, condusa personal chiar de Dansul. Pai bine, stimate domnule Ministru, chiar nu realizati faptul ca, printr-o propozitie, schimbati complet normele sistemul educational intr-o maniera dictatoriala si centralista la care n-ar fi visat nici Ceausescu?
Dumneavoastra anuntati, implicit, ca dinamitati printr-o decizie personala tot angrenajul administrativ al scolii romanesti si-l inlocuiti cu un alt criteriu unic de valoare: competenta comisiei coordonate de dumneavoastra. Adica, mai pe scurt, aplicam un principiu dement: "eu sunt scoala, eu sunt valoarea, eu spun cine si ce este". Din acest moment, tehnic vorbind, nu mai exista nici un fel de competenta profesorala recunoscuta, este umilit si neantizat prestigiul tuturor dascalilor romani, in urma unei inadmisibile generalizari a suspiciunilor asupra fraudei care s-au petrecut nu altundeva, ci in propria dvs. ograda "personala", Ministerul pe care cu onoare il conduceti. Chiar nu va dati seama ca daca veti schimba calificativele pe lucrarile de acum, maine orice loaza va va trimite personal extemporalul la recorectare? Ce veti face, pentru ca nu veti putea spune ca nu e treaba mea, din moment ce ati creat deja precedentul?
Ministrul nostru mai zise ceva demn de retinut, anume ca sistemul nostru de invatamant este distorsionat si fraudat de cardasia dintre elevi, parinti si supraveghetorii din salile de examen. Mai draga, daca stii ceva, de ce nu spui pana la capat toata povestea, deoarece acuzatia poate fi incadrata la "intentie de constituire de retele de crima organizata". Pe de alta parte, oameni sa fim, nici Ministrul nu poate sa mearga prea departe, mai ales dupa ce i-a tras un flit de zile mari lui Tariceanu prin numirea Palomei Petrescu ca prim-consilier dupa ce fusese data exemplar afara pentru incompetenta din functia de secretar de stat. In fine, tot Ministrul anunta ca a finalizat raportul privind sustragerile de subiecte, dar ca nu-l face public pentru ca vinovatiile sunt prea sus-puse si grave. Adica, ce sa intelegem, ca ar fi fost public doar daca era vorba de celebrul cuplu de taina dactilografa-portar de noapte? De ce nu amenintam cu demisia in cazul in care nu vor exista pedepse exemplare pe care, de altfel, ar trebui sa le dea chiar dansul, daca ar avea ce trebuie si unde trebuie? Experienta Hardau are un imens merit, dincolo de beneficiile aiuritoare de care am vorbit: reconfirma, in mod exemplar, teoria politica care spune ca nici un sistem administrativ nu poate fi considerat drept "absurdul final". Intotdeauna se mai poate ceva. Ganditi-va doar la momentul in care se va descoperi ca unul dintre profesorii din noua comisie, curata politic si de-a noastra de la partid, e pe smen cu cineva.
Ce se va intampla? Ministrul Hardau va fi obligat sa re-recorecteze singur toate lucrarile pe plan national. Si astfel, firesc, fara mari smucituri, sistemul nostru educational in frunte cu Ministrul sau reprezentativ, nu va mai fi "cumplitul mestesug de tampenie" ci producatorul unui nou tip de Uomo universale cum voia odinioara partidul: bun la toate si la nimic. si subiectii sistemului?
Pai de elevi ne arde noua?
Ce, domnisoara Monica a avut nevoie de bac pentru un mariaj de succes? Nea Gigi a avut nevoie de scoala? Restul, doamnelor si domnilor, e neinteresant. Restul ar insemna o discutie serioasa despre o eventuala scoala romaneasca dupa criterii europene. La ce bun?
Chiar, la ce bun sa-l auzi pe ministrul nostru vorbind despre o eventuala corelare a planurilor de scolarizare pe plan national cu nevoile economiei romanesti post-aderare sau descriind starea la zi a negocierilor (daca se fac) asupra echivalarilor europene de diplome? Dupa cum se vede, din nefericire, altele sunt prioritatile unei politici educationale facute la marea plesneala. Cat o mai tine

Sursa: Ziua