Scoala penibilului - editorial
Asa cum se prezinta faptele, in locul florilor, sarutarilor de bun venit si regasire, povestilor de vacanta, prima zi de scoala va insemna miting de protest, greva de avertisment, boicot profesoral.
Nu-i prima data cand se intampla aceasta. In 2004, prima zi de scoala a insemnat o brambureala nationala, un Acord Guvern-Sindicate semnat pe picior, in miez de noapte, si promisiuni sforaitoare facute profesorilor, mai ales in privinta salarizarii.
Ieri, la minister s-au retrait aceleasi momente penibile precum cele de acum doi ani, precum acelea de acum cinci ani: sindicatele din Educatie au scos pe masa negocierilor ultima carte - greva, mitingul, boicotul - guvernantii au tras de timp si au prezentat justificari penibile.
Cu certitudine, nici unul dintre capii politici ai Romaniei nu ia in serios amenintarea sindicala. In cel mai bun caz, daca-si gasesc cateva clipe sa se gandeasca la ce anume cer sindicatele din Educatie, intre o vizita la tot felul de scoli de vara ale tineretului politic, diverse nunti, raliuri si bascalii prezidentiale, capii politici spera ca domnii "astia" profesori vor obosi sa tot ceara marirea salariilor, respectarea semnaturilor pe acorduri oficiale, banii promisi pentru un inceput de an scolar european, nu dambovitean.
Cu certitudine, niciodata in ultimii 16 ani si nici in acesti doi ani de guvernare portocalie, nici un primar, nici un lider de partid, nici un premier, nici un presedinte, nu au inteles cu adevarat ce inseamna scoala si nici educatia. Cu atat mai putin s-a gandit vreunul la situatia scolii romanesti. Daca ar fi priceput cu adevarat ca fara Educatie suntem nimic, poate si-ar fi luat functia in serios si ar fi miscat ceva, ar fi urnit cumva carul cel greu, poate cel mai greu al societatii romanesti.
Niciodata nu au fost bani pentru invatamant, ne-am plictisit deja sa mai auzim acest refren. Si, in timp ce noi ne scuturam supersastisiti de aceasta propozitie, scoala se duce in hau, adanc, cu o viteza ce sporeste cu fiecare zi care trece.
Anul scolar trecut, ce s-a incheiat fix la 31 august, cand a inceput noul an scolar, a scos la iveala cat de dezinteresati suntem, in fond, cu totii, de ceea ce se intampla in clasele noastre, in spatiul Educatiei romanesti. Marius Chicos Rostogan nu mai apartine secolului trecut, ne intalnim cu el in fiecare liceu romanesc, chiar si prin scolile de la tara.
Profesorul care scoate loaza din rahat, il trece clasa, intreband cu raspunsul gata formulat, este chiar seful Educatiei romanesti, care scrie, negru pe alb, in plin scandal de coruptie, "analiza si rezolvare favorabila" pe cererea unei procuroare de la Cabinetul premierului, pentru ca "loaza" sa fie promovata, cand un an intreg n-a facut altceva decat sa adune absente si note de 4 la scoala.
Avem 20% din scolile tarii pregatite sa-si inceapa cursurile si ne inchipuim ca stam bine, ca suntem extraordinari, ca totul este minunat.
Tariceanu a reusit sa dea la sfarsitul lui august o ultima transa din banii promisi, desi nici cu acestia nu se fac cele 1,1 miliarde euro, ci doar 750 milioane, si se considera absolvit de orice responsabilitate. Daca sindicalistii ii spun ca in trei luni nu se poate sa construiesti un campus, o scoala, un camin, premierul isi trimite finantistul la negocieri, fiindca pe ministrul Hardau l-a dat la intors toata primavara ca nu-i capabil sa faca proiecte si, in plus, sindicalistii stiu ca proiectele erau gata in iunie.
Legea salarizarii bugetarilor, pe care acelasi Tariceanu si ai lui ministri (de Finante, al Muncii, al Educatiei) s-au angajat sub semnatura s-o finalizeze in aprilie 2006, nu exista nici macar in stadiu de intentie. Asta nu-l impiedica pe Tariceanu sa creada ca-i poate minti in continuare pe dascali.
In plus, reprezentantii Guvernului, prezenti ieri la MEC, la negocierile cu cele 4 federatii sindicale din invatamant, n-au nici o jena sa spuna ca tot ceea ce n-au facut un an intreg vor rezolva pana martea viitoare. Majorarea cu 20% din procentul de 6% valabil pentru tot sistemul bugetar, incepand cu ianuarie 2007 - promisiunea facuta marti, sindicalistilor, de ministrul Vladescu - n-are cum multumi saracia din buzunarele profesorilor.
Cine mai poate crede ca, in 2007, scoala va primi mai multi bani, cand din noiembrie 2005 pana in septembrie 2006 s-a vazut limpede ca nu exista vointa politica de a se respecta ceea ce s-a parafat? Saracie si coruptie. Elevi care-si apara directorii, elevi care spun ca profesorii sunt necinstiti, profesori care-si motiveaza necinstea prin salariile de mizerie, guvern care nu este capabil sa-si onoreze semnatura, ministru al scolilor care incalca legea scolii, scoala care nu se stie daca va incepe.
"Minunate" auspicii pentru un nou inceput.
"Gandul"
Nu-i prima data cand se intampla aceasta. In 2004, prima zi de scoala a insemnat o brambureala nationala, un Acord Guvern-Sindicate semnat pe picior, in miez de noapte, si promisiuni sforaitoare facute profesorilor, mai ales in privinta salarizarii.
Ieri, la minister s-au retrait aceleasi momente penibile precum cele de acum doi ani, precum acelea de acum cinci ani: sindicatele din Educatie au scos pe masa negocierilor ultima carte - greva, mitingul, boicotul - guvernantii au tras de timp si au prezentat justificari penibile.
Cu certitudine, nici unul dintre capii politici ai Romaniei nu ia in serios amenintarea sindicala. In cel mai bun caz, daca-si gasesc cateva clipe sa se gandeasca la ce anume cer sindicatele din Educatie, intre o vizita la tot felul de scoli de vara ale tineretului politic, diverse nunti, raliuri si bascalii prezidentiale, capii politici spera ca domnii "astia" profesori vor obosi sa tot ceara marirea salariilor, respectarea semnaturilor pe acorduri oficiale, banii promisi pentru un inceput de an scolar european, nu dambovitean.
Cu certitudine, niciodata in ultimii 16 ani si nici in acesti doi ani de guvernare portocalie, nici un primar, nici un lider de partid, nici un premier, nici un presedinte, nu au inteles cu adevarat ce inseamna scoala si nici educatia. Cu atat mai putin s-a gandit vreunul la situatia scolii romanesti. Daca ar fi priceput cu adevarat ca fara Educatie suntem nimic, poate si-ar fi luat functia in serios si ar fi miscat ceva, ar fi urnit cumva carul cel greu, poate cel mai greu al societatii romanesti.
Niciodata nu au fost bani pentru invatamant, ne-am plictisit deja sa mai auzim acest refren. Si, in timp ce noi ne scuturam supersastisiti de aceasta propozitie, scoala se duce in hau, adanc, cu o viteza ce sporeste cu fiecare zi care trece.
Anul scolar trecut, ce s-a incheiat fix la 31 august, cand a inceput noul an scolar, a scos la iveala cat de dezinteresati suntem, in fond, cu totii, de ceea ce se intampla in clasele noastre, in spatiul Educatiei romanesti. Marius Chicos Rostogan nu mai apartine secolului trecut, ne intalnim cu el in fiecare liceu romanesc, chiar si prin scolile de la tara.
Profesorul care scoate loaza din rahat, il trece clasa, intreband cu raspunsul gata formulat, este chiar seful Educatiei romanesti, care scrie, negru pe alb, in plin scandal de coruptie, "analiza si rezolvare favorabila" pe cererea unei procuroare de la Cabinetul premierului, pentru ca "loaza" sa fie promovata, cand un an intreg n-a facut altceva decat sa adune absente si note de 4 la scoala.
Avem 20% din scolile tarii pregatite sa-si inceapa cursurile si ne inchipuim ca stam bine, ca suntem extraordinari, ca totul este minunat.
Tariceanu a reusit sa dea la sfarsitul lui august o ultima transa din banii promisi, desi nici cu acestia nu se fac cele 1,1 miliarde euro, ci doar 750 milioane, si se considera absolvit de orice responsabilitate. Daca sindicalistii ii spun ca in trei luni nu se poate sa construiesti un campus, o scoala, un camin, premierul isi trimite finantistul la negocieri, fiindca pe ministrul Hardau l-a dat la intors toata primavara ca nu-i capabil sa faca proiecte si, in plus, sindicalistii stiu ca proiectele erau gata in iunie.
Legea salarizarii bugetarilor, pe care acelasi Tariceanu si ai lui ministri (de Finante, al Muncii, al Educatiei) s-au angajat sub semnatura s-o finalizeze in aprilie 2006, nu exista nici macar in stadiu de intentie. Asta nu-l impiedica pe Tariceanu sa creada ca-i poate minti in continuare pe dascali.
In plus, reprezentantii Guvernului, prezenti ieri la MEC, la negocierile cu cele 4 federatii sindicale din invatamant, n-au nici o jena sa spuna ca tot ceea ce n-au facut un an intreg vor rezolva pana martea viitoare. Majorarea cu 20% din procentul de 6% valabil pentru tot sistemul bugetar, incepand cu ianuarie 2007 - promisiunea facuta marti, sindicalistilor, de ministrul Vladescu - n-are cum multumi saracia din buzunarele profesorilor.
Cine mai poate crede ca, in 2007, scoala va primi mai multi bani, cand din noiembrie 2005 pana in septembrie 2006 s-a vazut limpede ca nu exista vointa politica de a se respecta ceea ce s-a parafat? Saracie si coruptie. Elevi care-si apara directorii, elevi care spun ca profesorii sunt necinstiti, profesori care-si motiveaza necinstea prin salariile de mizerie, guvern care nu este capabil sa-si onoreze semnatura, ministru al scolilor care incalca legea scolii, scoala care nu se stie daca va incepe.
"Minunate" auspicii pentru un nou inceput.
"Gandul"
Interes general | Toate disciplinele | Ştiri
Propus de: cdiasimi | 06.09.2006 16:14 | 1707 vizualizări
Comentarii (3)
Aveti dreptate 100%. De la inceput vreau sa spun ca nu am simpatii poltice, dar desi vedeam cu ochi rai guvernarea PSD 2000-2004, incep sa regret acea perioada. Sunt invatator iar in termeni reali in ultimii 2 ani puterea de cumparare raportata la salariu a scazut aproape la jumatate. Taraita cu care se maresc salariile si avalansa de mariri a preturilor la produse si servicii devine o povara grea, mai ales cand mai ai si copii de crescut. Povestea cu sa fim patrioti este o vorba goala, trebuie sa ne mai gandim si la noi, avem si noi un statut, avem familii de intretinut, si copii nostri merg la scoala, si ei trebuie imbracati, hraniti si educati. Noi, dascalii ne gandim la toti, dar la noi nu se gandeste nimeni. Am ajuns o taro de capsunari, ciupercari, cersetori, informatori, securisti, fraieri care raman in tara si escroci deghizati in politicieni, functionari publici, judecatori, procurori si investitori de doi bani.
POLITICIENII ISI VAD DE ALE LOR, CEVA COMISIOANE DINTR-O AFACERE VEROASA, o minciuna in campania electorala pe care o uita imediat ce o debiteaza. Promisiuni cu toptanul, aruncarea vinei pe greaua mostenire de la guvernarea anterioara, si apoi sa vedem daca vom avea posibilitatea de a face ceva, pricipalul sa fie la putere iar ceilalti CIOCUL MIC ca nu sunt la ciolan.
Acesta este guvernul Tariceanu, un guvern de mincinosi, delatori, fosti cioflingari pe la nu stiu ce camine sau SRL-uri, ajunsi mari ministri care nu stiu sa lege doua vorbe cu inteles si logica. Dar semnam tot felul de angajamente, protocoale, indiferent ce hartie buna de toaleta doar sa se mantin[ pe scaunul cam inalt pentru mintea si inteligenta lor, dar ce conteaza. As face un apel la parinti sa inteleaga ca si noi suntem parinti, ca prin ce facem, mitinguri , grve o parte din rezultatele acestor actiuni se rasfrang in bine si pentru elevi, o dotare mai buna, un mediu scolar corespunzator, cu dascali care sa nu fie stresati continuu de ce vor pune pe masa dupa ce ies de la ore.
Toate acestea sunt spre binele tuturor, si al dascalilor si al elevilor. Speram ca macar acum , dupa 2 ani de guvernare mincinoasa cu protocoale nerespectate si cu minciuni fara acoperire sa le vina mintea si sa se gandeasca si la aceasta Cenusareasa a PRIORITATII NATIONALA.
Pozitia premierului in urma discutiilor cu liderii sindicatelor din invatamint este greu de comentat,domnia sa a afirmat ca noi profesorii ne gindim numai la salarii,ca mai sunt si alte categorii sociale pe care guvernul trebuie sa le rezolve,ca nu suntem noi cei mai importanti.D-l premier a uitat ca noi am cerut elaborarea si votarea legii salarizarii....atit.Guvernul nu poate sau nu stie sa faca o astfel de lege???
Pe mine ma deranjeaza ca modul in care este scris articolul este prezent de atatia ani in toata mass-media. Este un stil care cheama la revolta, este un stil in acord cu ceea ce simtim fiecare dintre noi....de cand ne-am nascut! Care este ideea pana la urma? Ca publicul sa acceseze acest site, sa citeasca un anumit ziar, sa fie fidel unui anumit post de radio sau tv, astfel incat cei care le creeaza sa aiba un profit! Aceste lucruri ne-au fost de folos, ca sa stim ca macar se gandeste careva la noi, ca macar sa ne compatimim intre noi! Dar acum? Mai reusiti, dragi colegi, sa va hraniti cu aceasta ura care se degaja din toate articolele din presa si cu aceste autocompatimiri? Eu unul nu le mai vad sensul, atata vreme cat nu se concretizeaza in ceva bun. Nu ma mai multumesc cu speranta intr-o solutionare divina ("Lasa ca o sa aiba grija sa ii pedepseasca Dumnezeu!")
VA ROG sa comentati "articolul" meu!
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.