Daca proiectul de modificare a Legii invatamantului - initiat, cum scriam recent, de 48 de senatori si deputati apartinand intregului arc politic - va trece de Camera si de Senat in forma actuala, in sfarsit vom putea vorbi si noi despre respectarea Constitutiei, dar, mai ales, despre responsabilizarea celor care se ocupa de invatamant: fie ei profesori, fie rectori.In principal, se propune ca universitatilor particulare sa li se recunoasca dreptul de proprietate asupra patrimoniului lor, dreptul de a-si decide structurile de conducere, pana la ce varsta isi tin profesorii si sa-si aleaga rectorul cat vor si pe cine vor. Ba, se recunoaste universitatilor chiar si dreptul de a-si propune propria desfiintare - in cazul in care nu mai au studenti - situatie in care patrimoniul revine fondatorilor. Dezbaterile generale de la Comisia de invatamant de marti si miercuri au mai nuantat acest ultim aspect, in sensul ca exista varianta ca doar patrimoniul initial sa se reintoarca la persoana fizica, ori asociatia sau fundatia care l-a detinut la infiintarea universitatii. In oricare varianta insa, deputatii si senatorii si-au exprimat clar pozitia in privinta patrimoniului dobandit si care, in opinia acestora, trebuie sa ramana invatamantului. De ce-i cu adevarat curajoasa o astfel de decizie? Pentru ca, in acest moment, patrimoniul universitatilor particulare - in caz de desfiintare - ar reveni exclusiv sistemului national de invatamant, desi statul roman n-a dat un leu acestor universitati. Odata cu infiintarea lor prin lege, patrimoniul celor 20 de universitati particulare acreditate a fost practic nationalizat. Al doilea aspect curajos se naste din faptul ca senatului universitatii ii va reveni in sarcina sa decida cu adevarat ce se intampla cu universitatea. Daca senatul va decine prost, isi va administra aiurea fondurile si resursele umane, va prefera sa tina in functii profesori zaharisiti si incompetenti, nu se va mai ocupa de investitii, modernizare, acel senat va fi direct raspunzator.

Vorbim de relativ putin timp despre ceea ce ar trebui de fapt sa facem cu invatamantul nostru superior, ca sa-l urnim cumva spre Europa. Japonezii, spre exemplu, finanteaza de la stat doar primele 10 universitati, restul descurcandu-se cum pot.

De ce n-am fi si noi la fel de radicali? Decat saracia impartita la mai multi calici, de ce nu am decide ca din acea saracie - e vorba de bugetul Educatiei - sa finantam doar cele mai performante institutii de invatamant superior. Sigur, pentru aceasta ar trebui sa avem o institutie de evaluare mai presus de orice indoiala si, mai ales, de orice control.
"Gandul"