Copilul multilateral pregătit va eşua în viaţă
Este la modă să îţi dai copilul la cât mai multe activităţi extraşcolare, în speranţa că îi vor folosi în viaţă. Meditaţiile încep de la vârste din ce în ce mai fragede, şi se fac la cât mai multe materii. Psihiatrii susţin însă că suprasolicitarea copiilor duce la nevroze, pe termen scurt, şi afectează personalitatea, pe termen lung, punând în pericol cariera şi succesul în viaţă. "Sportul şi alte activităţi, care pot fi considerate de către părinţi ca fiind o relaxare, după ore, afectează psihicul copilului dacă acestuia nu îi place ceea ce face. De cele mai multe ori, părinţii proiectează asupra copilului propriile dorinţe. Nu îi dau dreptul de a alege, ceea ce se traduce prin abuz emoţional", ne-a declarat conf. dr. Iuliana Dobrescu, şefa Secţiei de Psihiatrie Pedriatică de la Spitalul Obregia.
Nici măcar copiii din familiile sărace nu scapă de suprasolicitare, pentru că ei sunt puşi de părinţi să înveţe din greu pentru a-şi depăşi condiţia materială. În ambele cazuri, ajung să sufere traume, cu repercusiuni ireversibile. "Vin la noi cu cefalee sau din cauza refuzului şcolar. Pe termen lung, comportamentul social şi personalitatea vor avea de suferit. Adultul astfel abuzat în copilărie nu se va integra în grupuri de prieteni şi nu va fi fericit, ajungând ca la adolescenţă să nu mai facă nimic cu plăcere. Era mai sănătoasă joaca din spatele blocului pentru că însemna sport, socializare, relaţionare în echipă, creşterea abilităţilor motorii şi de performanţă cognitivă şi, până la urmă, dădea libertatea de a alege şi o stare de bine", a mai adăugat conf. dr. Iuliana Dobrescu.
Două ore de meditaţii pe săptămână, de ajuns
Din 2000 şi până acum, cazurile de suprasolicitare s-au dublat şi sunt în continuă creştere. "Dacă înainte aveam două cazuri pe lună, acum am măcar unul pe săptămână, ne spune conf. Dobrescu. Între 2 şi 8 la sută din copiii care ajung la psihiatru au depresie şi necesită spitalizare. "Din păcate, până la 10 ani, copilul nu protestează. Vă dau exemplul unei fetiţe dintr-o familie de muzicieni. Ea face, în afara şcolii, călărie, înot, scrimă şi canto. Pe lângă aceste activităţi, mai are şi meditaţii la engleză şi germană. Nu are decât 10 ani. A adus-o bunica, din cauza durerilor de cap, iar fetiţa ne-a spus că nu mai are timp de joacă. Tot din cauza suprasolicitării a venit la noi un alt copil, care avea dureri de cap şi greaţă tocmai înainte de a pleca la şcoală. În discuţia pe care am avut-o am aflat că acest copil avea trei caiete: unul pentru învăţătoare, unul pentru mama şi altul pentru bunica. Părinţii triplaseră presiunea şcolară. Singura soluţie este respectarea principiului plăcerii. Dacă micuţii fac o activitate cu plăcere, pot să facă şi o sută de ore pe săptămână, dar dacă nu le place şi totuşi trebuie, ca în cazul disciplinelor de la şcoală, două lecţii pe săptămână sunt de ajuns", ne-a explicat conf. dr. Iuliana Dobrescu.
Examenele dăunează sănătăţii
Stresul dinaintea examenelor poate duce la tulburări serioase ale sănătăţii la copii. De aceea, ar fi binevenită perspectiva europeană, de evitare a examenelor înainte de vârsta de 16 ani, adică renunţarea la examenul de capacitate. "Copiii sunt traumatizaţi de părinţi, iar calvarul începe încă din clasa a şaptea. Urmează meditaţii peste meditaţii şi un stres mai mare decât copilul poate duce. Cei mai slabi se decompensează psihic şi nevrotic şi ajung la traume şi depresii greu de rezolvat înainte de examen", ne-a declarat conf. dr. Iuliana Dobrescu.
(Val VALCU, Florin PUPAZA - Adevarul, 6 oct.2006)
Nici măcar copiii din familiile sărace nu scapă de suprasolicitare, pentru că ei sunt puşi de părinţi să înveţe din greu pentru a-şi depăşi condiţia materială. În ambele cazuri, ajung să sufere traume, cu repercusiuni ireversibile. "Vin la noi cu cefalee sau din cauza refuzului şcolar. Pe termen lung, comportamentul social şi personalitatea vor avea de suferit. Adultul astfel abuzat în copilărie nu se va integra în grupuri de prieteni şi nu va fi fericit, ajungând ca la adolescenţă să nu mai facă nimic cu plăcere. Era mai sănătoasă joaca din spatele blocului pentru că însemna sport, socializare, relaţionare în echipă, creşterea abilităţilor motorii şi de performanţă cognitivă şi, până la urmă, dădea libertatea de a alege şi o stare de bine", a mai adăugat conf. dr. Iuliana Dobrescu.
Două ore de meditaţii pe săptămână, de ajuns
Din 2000 şi până acum, cazurile de suprasolicitare s-au dublat şi sunt în continuă creştere. "Dacă înainte aveam două cazuri pe lună, acum am măcar unul pe săptămână, ne spune conf. Dobrescu. Între 2 şi 8 la sută din copiii care ajung la psihiatru au depresie şi necesită spitalizare. "Din păcate, până la 10 ani, copilul nu protestează. Vă dau exemplul unei fetiţe dintr-o familie de muzicieni. Ea face, în afara şcolii, călărie, înot, scrimă şi canto. Pe lângă aceste activităţi, mai are şi meditaţii la engleză şi germană. Nu are decât 10 ani. A adus-o bunica, din cauza durerilor de cap, iar fetiţa ne-a spus că nu mai are timp de joacă. Tot din cauza suprasolicitării a venit la noi un alt copil, care avea dureri de cap şi greaţă tocmai înainte de a pleca la şcoală. În discuţia pe care am avut-o am aflat că acest copil avea trei caiete: unul pentru învăţătoare, unul pentru mama şi altul pentru bunica. Părinţii triplaseră presiunea şcolară. Singura soluţie este respectarea principiului plăcerii. Dacă micuţii fac o activitate cu plăcere, pot să facă şi o sută de ore pe săptămână, dar dacă nu le place şi totuşi trebuie, ca în cazul disciplinelor de la şcoală, două lecţii pe săptămână sunt de ajuns", ne-a explicat conf. dr. Iuliana Dobrescu.
Examenele dăunează sănătăţii
Stresul dinaintea examenelor poate duce la tulburări serioase ale sănătăţii la copii. De aceea, ar fi binevenită perspectiva europeană, de evitare a examenelor înainte de vârsta de 16 ani, adică renunţarea la examenul de capacitate. "Copiii sunt traumatizaţi de părinţi, iar calvarul începe încă din clasa a şaptea. Urmează meditaţii peste meditaţii şi un stres mai mare decât copilul poate duce. Cei mai slabi se decompensează psihic şi nevrotic şi ajung la traume şi depresii greu de rezolvat înainte de examen", ne-a declarat conf. dr. Iuliana Dobrescu.
(Val VALCU, Florin PUPAZA - Adevarul, 6 oct.2006)
Interes general | Toate disciplinele | Ştiri
Propus de: floricaion | 07.10.2006 17:53 | 2034 vizualizări
Comentarii (6)
Este foarte important sa faci ce-ti place si sa-ti placa ceea ce faci.Insa parintii uita aceasta.
Este dureros ca din ce in ce mai multi parinti uita ca cei carora le cer sa desfasoare zilnic, pe langa orele de scoala, pregatirea temelor, multe alte activitati, sunt doar niste copii, iar jocul face parte din viata lor. Adesea, acesti copii ajung sa munceasca intr-o zi mai mult decat un adult: 4 ore la scoala, o ora teme, inot, limbi moderne, balet si cate altele.
Copilul urmeaza de timpuriu sa fie pregatit pentru viata. Oameni buni, nu incercati sa faceti din copii vostri balerini si balerine, nu toti vor dansa, nu toti vor deveni mari artisti, pianisti, etc., dar asta nu inseamna ca copilul vostru, fara pretentii ca ar fi o vedeta, sa cunoasca baletul sau pianul. Asa cum nu fiecare inotator va fi campion, nu incercati sa faceti din aceasta ocupatie o sperietoare. Copilul inoata din placere, asculta sau face muzica din placere. Numai atunci cind mami sau tati crede ca fiul (fiica0 este cel mai dotat, numai atunci copilul va ajunge la stres. Copiii sunt traumatizati de catre parintii, pt ca acestia isi doresc odraslele lor pe primele pozitii in toate. Asa si meditatiile - de ce le face suplimentar? Nu ajung orele de scoala? Nu ajung orele de pregatire personala? De ce sa mai faca meditatii suplimentare? Iarasi noi dorim sa-i vedem pe copii acolo sus, cei mai buni. Pentru ca un copil va invata limbile straine pusi in situatia ca va avea nevoie de ea, nu pt a primi note si astfel sa satisfaca parintii, dar pentru a se descurca cind merge peste hotare sau cind comunica cu cineva. Imprejurarile il va face pe copil sa studieze, asa cum invata o limba doar din filme, asa se vor descurca si fara aceste meditatii platite. Un copil de la sate, pe linga multe momente de pregatire, are o multime de treburi casnice si gospodaresti. Nimeni nu ii deplinge pentru ca au ce au, pt ca sunt nevoiti sa munceasca, munci grele. Ei nu merg la bazine de inot, pentru ca au munci agricole. Ei nu merg la balet si nu sunt stresati de asta, pentru ca sunt invatati de mici sa munceasca.
Va rog, nu mai tutelati asa odraslele, invatati-i sa munceasca si atunci nu vom avea copii stresati.
Ce spuneti de ideea doamnei noastre inspectoare din judetul Vaslui de a obliga copiii din clasa a IV-a la un examen cu subiect unic la limba si literatura romana, matematica( un fel de examen de capacitate la sfarsitul ciclului primar?) Fiecare subiect a avut cate 8 - 9 exercitii anul trecut si s -a desfasurat intr-o sambata. Anul acesta ni s - a promis ca examenul va avea loc intr-o zi din cursul saptamanii, cel mai probabil intr-o vineri (luna mai). Stresul la copiii din judetul Vaslui, s -ar putea spune ca incepe mult mai devreme de clasa a VII- a.
La ce ajuta acest test de la sfarsitul clasei a IV-a? La verificarea elevilor sau la verificarea invatatorilor? Probabil si una si alta.
Din punctul meu de vedere, aceste teste nu sunt relevante decat daca se dau la alte scoli decat cele din care provin elevii. Altfel totul se rezuma la un stres in plus pentru elevi. Dar sincer vorbind, stresul ar fi si mai mare daca i-am duce sa dea testul la alte scoli. De ce atata exagerare? De ce atatea teste? Valoarea fiecarui elev ar trebui sa se reflecte in calificativele obtinute la sfarsitul anului. Se pare ca se vrea o evaluare unitara. Ideea o inteleg, dar revin la intrebarea de la inceput. Cui ajuta atatea evaluari?
Acest test cu subiect unic ar trebui sa se dea doar la inceputul clasei a V-a pentru a se vedea nivelul elevilor la inceputul ciclului gimnazial. Astfel, rezultatele testului ar ajuta profesorul pentru a cunoaste in linii mari nivelul clasei cu care urmeaza sa lucreze (se stie de fapt ca se dau astfel de teste predictive si tocmai de aceea nu vad de ce s-ar mai da si la sfarsitul clasei a IV-a).
Oare cat timp mai dureaza experimentele in invatamantul romanesc? Sigur trebuie sa mai avem rabdare... Ne asteapta nenumarate alte incercari, care mai de care mai aberante. Cel putin acestea sunt semnalele. Se tot inventeaza noi formule de admitere in licee....etc,etc. Sa speram ca vor veni si vremuri mai bune, cand se vor mai aseza lucrurile in invatamant, cand elevii, profesorii si parintii vor fi mai putin stresati de atatea schimbari care se dovedesc a fi pana la urma nu tocmai bune.
Copilul multilateral pregătit va eşua în viaţă??? Nu sunt convinsa.... Societatrea moderna are nevoie de oameni bine pregatiti, care sa cunoasca pe langa profesie, cel putin doua limbi straine vorbite fluent, sa aiba cunostinte cat mai solide legate de operarea pe calculator, sa stie sa conduca o masina,etc.,etc. Si daca la toate acestea mai adaugam si necesitatea practicarii unui sport, ajungem sa constatam ca daca vrem sa ne descurcam in viata altfel decat omul de rand, trebuie sa fim multilateral pregatiti. E perfect adevarat ca nu oricine poate rezista unui astfel de efort. Fiecare parinte este bine sa cunoasca limitele propriului copil, pentru a nu il suprasolicita. E adevarat ca multi parinti isi pun mari sperante in proprii copii , dar uita ca acestia au niste limite, ca dealtfel fiecare dintre noi. Daca nu se tine cont de acestea, evident poate aparea oboseala excesiva sau stresul.
Copilul nu trebuie nici prea mult menajat dar nici suprasolicitat. Evident trebuie sa se tina cont si de aptitudinile pe care le are, dar in viata nu poti face chiar numai ce iti place. In ziua de azi multe lucruri devin chiar o necesitate si atunci nu ne mai putem pune problema sa le facem dor daca avem vocatie sau talent. Ca principiu de baza trebuie sa avem in vedere cultivarea talentului la copil,dar nu numai.
In plus, pe langa toate acestea, este foarte important sa il invatam cum sa infrunte viata, cum si cand sa aplice ceea ce invata de-a lungul anilor. Altfel e foarte posibil sa nu se descurce in viata ( verbul "a esua" mi se pare mult prea dur).
De fapt ecuatia reusitei in viata e mult mai complexa,are mult mai multe variabile printre care si inteligenta emotionala, sansa sau nesansa in viata, etc.etc.
In concluzie, parerea mea este ca nu putem afirma cu atata siguranta ca un copil multilateral pregatit nu va reusi in viata.
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.