Tanar si celebru
Teodor, un (viitor) savant distrat
Are un IQ peste 140, o prietenă pe nume Roxi, multă autoironie, ambiţie şi este elev în clasa a XII-a la CNVA. Până aici nimic neobişnuit. Şi totuşi, tânărul de care vorbim are ceva ieşit din comun: medalia de bronz la Olimpiada Internaţională de Chimie din Coreea de Sud. Este Teodor Trotuş, despre care cred că va deveni un fel de savant distrat. În vreme ce unii se laudă că ştiu trei limbi străine, printre care şi chimia, lui îi place. De ce? "Dacă majoritatea fuge şi spune că e urâtă chimia, e mai uşor să mă descurc. E concurenţa mai mică", se autoironizează tânărul. Medalia de bronz nu se plictiseşte la el acasă, pentru că îi ţin companie alte 30- 40 de premii obţinute la concursuri şi olimpiade. Îi spun că nu arată a "tocilar" şi îmi replică sincer că la Olimpiada din Coreea, unii dintre participanţi cântau în trupe rock. De altfel şi lui îi place rock-ul alternativ şi nu suportă manelele, hip-hop-ul şi rap-ul. Teodor spune că îi place "să piardă timpul" citind, uitându-se la filme, ori ieşind în oraş cu pretenii. Tânărul susţine că vede numai partea plină a paharului şi visează să poată face chimie în ţară. Îl doare că nu se alocă fonduri suficiente în cercetare: "Chimia primeşte sub unu la sută din ceea ce se alocă în alte state. Vreau să fac cercetare aici". Teodor îşi spune părerile franc, fără menajamente: "În Uniunea Europeană suntem primiţi nu pentru binele nostru, ci pentru al lor, pentru poziţia noastră geo-strategică". Îl avertizez că dacă va rămâne în ţară s-ar putea să nu fie plătit la adevărata sa valoare. "Dacă aş câştiga foarte mulţi bani din prima, mi-ar scădea interesul pentru a continua cercetările", îmi răspunde. Peste 20 de ani se vede fericit, dar nu obsedat de muncă. E dispus să muncească 12 ore pe zi doar dacă e ceva interesant. Vrea să aibă casa lui (nu apartament!) şi un câine care "să nu facă nimic, doar să stea în cuşcă". Înverşunarea cu care vorbeşte despre rămânerea în ţară, în condiţiile în care tinerii de seama lui se înghesuie să plece mă face să-l întreb dacă e naţionalist. Iată răspunsul lui Teodor Trotuş: "Dacă pleacă toţi, rămân cei neprimiţi peste hotare şi se alege praful de ţara asta. Nu sunt nici naţionalist, nici patriot, dar cred că se pot face multe dacă oamenii ar fi dispuşi să lupte şi să se gândească la binele comun pe termen lung, nu doar la câştigul lor imediat!". Poate că vorbele lui sincere ar trebui afişate pe un panou mare, undeva, unde să le vadă toţi. Inclusiv aleşii!
Are un IQ peste 140, o prietenă pe nume Roxi, multă autoironie, ambiţie şi este elev în clasa a XII-a la CNVA. Până aici nimic neobişnuit. Şi totuşi, tânărul de care vorbim are ceva ieşit din comun: medalia de bronz la Olimpiada Internaţională de Chimie din Coreea de Sud. Este Teodor Trotuş, despre care cred că va deveni un fel de savant distrat. În vreme ce unii se laudă că ştiu trei limbi străine, printre care şi chimia, lui îi place. De ce? "Dacă majoritatea fuge şi spune că e urâtă chimia, e mai uşor să mă descurc. E concurenţa mai mică", se autoironizează tânărul. Medalia de bronz nu se plictiseşte la el acasă, pentru că îi ţin companie alte 30- 40 de premii obţinute la concursuri şi olimpiade. Îi spun că nu arată a "tocilar" şi îmi replică sincer că la Olimpiada din Coreea, unii dintre participanţi cântau în trupe rock. De altfel şi lui îi place rock-ul alternativ şi nu suportă manelele, hip-hop-ul şi rap-ul. Teodor spune că îi place "să piardă timpul" citind, uitându-se la filme, ori ieşind în oraş cu pretenii. Tânărul susţine că vede numai partea plină a paharului şi visează să poată face chimie în ţară. Îl doare că nu se alocă fonduri suficiente în cercetare: "Chimia primeşte sub unu la sută din ceea ce se alocă în alte state. Vreau să fac cercetare aici". Teodor îşi spune părerile franc, fără menajamente: "În Uniunea Europeană suntem primiţi nu pentru binele nostru, ci pentru al lor, pentru poziţia noastră geo-strategică". Îl avertizez că dacă va rămâne în ţară s-ar putea să nu fie plătit la adevărata sa valoare. "Dacă aş câştiga foarte mulţi bani din prima, mi-ar scădea interesul pentru a continua cercetările", îmi răspunde. Peste 20 de ani se vede fericit, dar nu obsedat de muncă. E dispus să muncească 12 ore pe zi doar dacă e ceva interesant. Vrea să aibă casa lui (nu apartament!) şi un câine care "să nu facă nimic, doar să stea în cuşcă". Înverşunarea cu care vorbeşte despre rămânerea în ţară, în condiţiile în care tinerii de seama lui se înghesuie să plece mă face să-l întreb dacă e naţionalist. Iată răspunsul lui Teodor Trotuş: "Dacă pleacă toţi, rămân cei neprimiţi peste hotare şi se alege praful de ţara asta. Nu sunt nici naţionalist, nici patriot, dar cred că se pot face multe dacă oamenii ar fi dispuşi să lupte şi să se gândească la binele comun pe termen lung, nu doar la câştigul lor imediat!". Poate că vorbele lui sincere ar trebui afişate pe un panou mare, undeva, unde să le vadă toţi. Inclusiv aleşii!
Interes general | Toate disciplinele | Ştiri
Propus de: profchim | 10.10.2006 17:05 | 1692 vizualizări
Comentarii (5)
Ca sa fiu in acelasi ton (ironic) cu Teodor, i-as spune sa continue tot asa: cunosc si eu- cel putin patru tineri ca si el- nici nationalisti, nici patrioti care au aceleasi idei. Experimenteaza pe pielea lor munca in tara si a inceput sa-i usture... Un salariu de rezident de 5 milioane (de exemplu) cat cel mai ieftin atlas de medicina, sau orice carte in domeniu, nu poate fi motivant sub nicio forma pentru un tanar care vrea sa-si faca un rost in viata (familie, casa, nume).
Eu ii doresc succes galateanului meu, sa-si ajute tara si pe cei ce raman aici intr-un mod mai eficient pentru EL, cel care munceste si care merita mai mult!
Numai bine!
Ca sa fiu in acelasi ton (ironic) cu Teodor, i-as spune sa continue tot asa: cunosc si eu- cel putin patru tineri ca si el- nici nationalisti, nici patrioti care au aceleasi idei. Experimenteaza pe pielea lor munca in tara si a inceput sa-i usture... Un salariu de rezident de 5 milioane (de exemplu) cat cel mai ieftin atlas de medicina, sau orice carte in domeniu, nu poate fi motivant sub nicio forma pentru un tanar care vrea sa-si faca un rost in viata (familie, casa, nume).
Eu ii doresc succes galateanului meu, sa-si ajute tara si pe cei ce raman aici intr-un mod mai eficient pentru EL, cel care munceste si care merita mai mult!
Numai bine!
Tinerii valorosi ar trebui sa priveasca numai in viitor. Ar trebui sa se gandeasca in primul rand la ei insisi, la devenirea lor profesionala si apoi la restul. La prima vedere suna a egoism, dar realitatea este cu totul alta. Daca lor le va fi bine, rezultatele nu vor intarzia sa apara. Cine va fi beneficiarul acestor rezultate? Evident, cine merita, cine stie sa le respecte si sa le aprecieze munca.
Daca acest elev a obtinut rezultate deosebite, este cu siguranta datorita unor dascali devotati si a unor parinti minunati, care au stiut sa-i fie mereu alaturi si sa-l indrume. Staul roman, ministerul, nu stiu daca au vreun merit. Se vrea performanta cu investitii minime. Ca sa nu mai discutam de salariile profesorilor care pregatesc acesti elevi.
Daca mai avem inca oameni care sa se gandeasca la binele acestei tari, ar trebui sa-i incurajam sa ramana aici,nu sa plece. Si asta cat mai curand, deoarece semnalele sunt nu tocmai bune.
Am o fiica de succes si ma bucur ca a absolvit liceul, ca este plecata l studii peste hotare. Numai ea stie cum a trecut toate barierile, toate piedicile. Eu ma bucur ca nu a ramas in tara sa vada atita coruptie si atita nedreptate.
Cind vorbesc de ea, va spun ca fost premianta la mai multe Olimpiade nationale, a participat si la olompiada Balcanica. Rasuflu usurat acum ca este plecata. Ea isi suna adevaratii profesori care au instruit-o, nu si pe directoare, care, intr-un mediu oficial ar fi zis: da ce-o facut ea pentru liceu? De parca participarea la Olimpiade, locurile premiante, rostirea numelui liceului este putin. Fiica nu mai vrea sa auda de liceul ei "drag", pentru ca a fost tratata astfel. Cind va reveni la bastina, in vacanta, se va intilni cu profesorii ei oriunde, in baruri, parcuri, numai nu in liceu. Ce sa mai vorbesc de copiii care nu au prea invatat? Nici pe la poart cred ca nu vor mai trece...
Scuzati de emotii, nu este vorba de egoism, copilul vine la scoala sa invete nu pentru directoare, ministru sau prim-ministru. Si nu trebuie sa ne suparam pe asemenea "egoisti", pentru ca nu trebuie sa vopseasca su sa zugraveasca ceva prin liceu. El trebuie sa invete pentru binele lui? Dr, spuneti, pentru binele cui ar trebui sa invete?
Sunt perfect de acord. Trebuie sa invete pentru binele lor si apoi, evident, pentru binele societatii. Din pacate la noi in tara lucrurile nu stau tocmai cum ar trebui. Inveti numai pentru binele societatii nu si pentru binele tau. Asta deoarece nu esti rasplatit si respectat pentru munca depusa.
De aceea majoritatea tinerilor aleg sa plece din tara. Si bine fac, atata timp cat la noi nu se schimba nimic.
Si fiica mea face facultatea in alta tara si spune ca acolo este mult mai bine tratata si simte ca studentul este intr-adevar in centrul atentiei. Conditiile de studiu sunt mai bune si lumea in general mult mai destinsa si mult mai amabila, nefiind probabil atat de stresata ca la noi.
Acesta este tristul adevar...Ne pleaca foarte multi tineri din tara si nu stiu cati dintre ei se vor mai intoarce.
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.