Studiul a fost prezentat vineri, 8 decembrie, in cadrul unei conferinte de presa, de reprezentantii UNICEF si CIDDC.
Mohamed Azzedine Salah, coordonator de program al UNICEF Moldova, a declarat in cadrul conferintei ca Natiunile Unite sunt ingrijorate de migratia intensiva si de numarul in crestere al copiilor ramasi singuri ca rezultat al migratiei. O sustinere speciala, acordata de UNICEF-Moldova in acest sens, este finantarea studiilor privind situatia copiilor din R. Moldova, in special a celor circa 200 de mii de minori care, in urma emigratiei, raman singuri sau cresc doar cu un parinte.
Conform directorului executiv al CIDDC, Cezar Gavriliuc, in ultimii cinci ani s-a inregistrat o crestere masiva a numarului acestor copii, cel putin in comunitatile in care a fost efectuat studiul. Astfel, daca in 2000 fara ambii parinti erau doi la suta dintre copii, in 2005 aceasta cifra era de sapte la suta. In 2000 au fost inregistrati 18 la suta de copii fara un parinte, peste cinci ani rata lor fiind de 31 la suta. Rezultatele studiului denota faptul ca acesti copii apreciaza eforturile parintilor de a castiga bani, dar, in acelasi timp, se distanteaza de ei in lipsa suportului moral si a comunicarii. Totodata, copiii cu parinti plecati in strainatate considera ca relatiile lor cu ingrijitorii temporali nu sunt suficient de apropiate si acestia nu le ofera suport moral.
Potrivit expertilor, o situatie mai dificila prezinta relatiile copiilor cu semenii lor. Reusita copiilor, dar si comportamentul lor lasa de dorit. Ei au stari emotionale dificile si neplacute – devin tristi, rezervati, retrasi, se simt izolati, au sentimente de insecuritate, unii dintre ei adopta metode agresive de exprimare a emotiilor, se simt frustrati ca parintii au fost nevoiti sa plece pentru a le asigura viitorul. Adesea, ei aleg abandonul scolii, si ce e mai grav, spune Cezar Gavriliuc, sunt mai vulnerabili fata de consumul de substante, relatiile sexuale precoce si alte comportamente riscante.
Autorii studiului considera ca atat autoritatile, cat si societatea in intregime trebuie sa se implice in prevenirea abandonului copiilor prin diverse activitati, cum ar fi reintegrarea parintilor reveniti de peste hotare, crearea climatului investitional pentru ca acestia sa aiba beneficii din banii investiti, crearea centrelor comunitare pentru copii, multiplicarea activitatilor de organizare a timpului liber al copiilor, crearea unor grupuri de suport din randul semenilor, mediatizarea serviciilor comunitare care au ca grup tinta copiii ramasi fara ingrijire parinteasca etc.