Se spune despre cei care sunt acum adolescenţi că ei reprezintă prima generaţie de români care va simţi cu adevărat avantajele integrării ţării noastre în Uniunea Europeană. şi pentru că a mai rămas puţin timp până când România va intra în UE, la 1 ianuarie 2007, ne-am dus într-o şcoală din Bucureşti. Am stat de vorbă, aproape o oră, cu elevi de 13 ani, de clasa a VII-a. Fără şabloane, fără cuvinte mari, fără politică, uneori lăsându-ne cu gura căscată, după răspunsuri pe cât de neaşteptate, pe atât de oneste, copiii ne-au spus cum cred că vor trăi ei peste 10 sau peste 20 de ani.
Stau la catedră. Elevii sunt în bănci. Propun de la început un dialog deschis. Nu am venit cu o listă de întrebări deja pregătită. Pur şi simplu, îi întreb ce îmi trece prin cap. Aşa cum nici elevii de la şcoala 135 n-au fost atenţionaţi din timp că vom avea acest dialog. Ne aflăm într-o unitate de învăţământ de la graniţa dintre cartierele Rahova şi Ferentari. Nu vă gândiţi la ce e mai rău. Clădirea e plină de termopane, gresie, mobilier nou, după o recentă renovare capitală. Aici învaţă, în total, 680 de copii, în clasele I-VIII, majoritatea provenind din familii bune.
"Vrem salarii europene"
şi acum să trecem la dialogul cu şcolarii. Oarecum timizi la început, adolescenţii au prins repede curaj, încât fiecare întrebare era "bombardată" imediat cu răspunsuri. I-am întrebat cum văd ei viaţa românilor în viitor, ca cetăţeni europeni. "Vom putea să mergem liberi în toată Europa". "Voi putea să fiu student în universităţi din alte ţări europene". "Vom avea salarii europene". "Voi putea să muncesc oriunde în Europa". Dar sunt şi dezavantaje ale integrării? "Vor creşte preţurile". "şi asigurările la case şi maşini vor fi mai mari". Cum se pregătesc elevii de clasa a VII-a să devină cetăţeni europeni? "Învăţăm pe rupte limbi străine". "Franceza şi engleza". "Tocim calculatorul". "Vreau să mă fac medic. De medici e nevoie oriunde în lume". Când i-am întrebat câţi dintre ei vor să plece la muncă în străinătate, am văzut o "pădure" de mâini ridicate. Câţi dintre cei care vor pleca se vor mai întoarce în ţară? Aceeaşi "pădure" a răsărit din nou.
"N-o să stau pe margine"
Am vrut să ştiu care sunt, în opinia lor, la ora asta, punctele slabe ale României. "E prea multă dezordine". "Multă mizerie". "Sunt încă mulţi oameni cu mentalităţi comuniste". "Nu-mi place corupţia". "E multă sărăcie". "Statul nu e interesat de problemele oamenilor". "E încă multă frică la oameni. Le este frică să spună ce găndesc". "Mulţi stau pe margine, nu se implică". Oare tinerii cred că merită să fim catalogaţi, noi, românii, drept europeni de mâna a doua? "Nu, pentru că suntem inteligenţi". "Avem o ţară frumoasă". "Avem obiceiuri frumoase". "Avem un învăţământ bun". "Mulţi români sunt foarte buni meseriaşi". "Străinii aleargă după constructorii din România". Ultima întrebare pentru adolescenţii de azi a fost ce vor face ei pentru ţara lor, când vor fi mari. "Voi face afaceri aici cu banii câştigaţi în străinătate". "Trebuie oprite furturile". "Să se respecte legea". "Voi încerca să schimb ceva". "Să nu fie pierdute tradiţiile". "N-o să stau pe margine".
(Dan Gheorghe, Adevarul,16 dec.2006)