Ce s-ar putea spune, in putine cuvinte, despre multele, extrem de multele intamplari, evenimente, momente si probleme ce au insotit anul din ajunul integrarii?

Am incercat in aceste trei pagini dedicate retrospectivei 2006 sa punctam tot ceea ce am considerat semnificativ, atat in invatamant, cat si in cercetare, dar si in zona tineretului si a protectiei drepturilor copiilor, pentru ca ne preocupa si aceste domenii. Nu este foarte greu sa tragem, daca nu concluzii ferme, macar cateva invataminte.

Este limpede, totusi, precum clestarul, ca politizarea invatamantului, dar si a celorlalte domenii, nu face decat rau, nu inseamna altceva decat punerea intereselor de grup, politicianiste si demagogice, in general, in fata intereselor majore ale zonelor importante ale vietii sociale romanesti.Ca este asa, stau marturie toate evenimentele care au scurtcircuitat buna desfasurare a lucrurilor, cand nu le-au dat inapoi sau nu le-au incurcat, de ne vor trebui, iarasi, ani sa le descurcam.

Nu trebuie sa fim decat onesti cu noi insine, ca sa pricepem ca 2006 ne-a aratat cel mai hidos chip al coruptiei. La acest capitol stam extrem de prost si, doar cu multa atentie si vointa, putem redresa lucrurile, macar intr-un an, doi. MEC are responsabilitatea sa gandeasca si sa aplice decizii clare, drepte si urgente -concepute in mod sistematic si nu doar punctual - pentru ca nici un dascal roman sa nu-si mai dea cinstea pe arginti, nici pentru milioane de euro. La fel de strasnic ar trebui sa actioneze ministerul si in zona disciplinei scolare si a moralitatii, unde, cred, nici nu mai este cazul sa reamintim cum stam.

Ceea ce-i imbucurator pentru 2006 este ca au fost ceva mai multi bani, ca am pus termopane, chiuvete, gresie, faianta si calorifere noi, macar in cateva zeci de scoli si camine studentesti. Daca insa, vom continua sa ne mandrim doar cu aceasta, ne vom fura singuri caciula, ba, ne vom umple si de ridicol. Fiindca Romania are, in anul integrarii, peste jumatate din scoli si camine la nivelul secolului XIX.

Un cuvant ar mai fi si pentru ministrii, secretarii de stat si toti acei domni si doamne, carora le-au revenit in grija destinele copiilor nostri. Nu cred ca s-au achitat cu succes de sarcini. Or fi fost prea multe, or fi fost prea grele pentru ei, nu stiu. Stiu doar ca s-au comportat de parca au mostenit pentru vecie fotoliile ministeriale. Dispretul si dezinteresul au fost "calitatile" de baza, iar lipsa apetentei pentru comunicare a insemnat principiul de capatai.

Cu multe rele si cu putine bune, scoala romaneasca a batut pasul pe loc in 2006. In acest context, alta urare pentru 2007 decat aceea de a izbuti sa iasa din mediocritate si stagnare, n-ar avea nici un rost. melania.vergu@gandul.info
Melania MANDAS VERGU | 29 decembrie 2006