Educatia - dupa cheful anului
Cand cerul Capitalei se lumina incandescent in ghirlande curgatoare, la cumpana dintre ultima si prima secunda a unui nou an, bucuria si speranta au renascut, cu siguranta, pentru toata suflarea. Din totdeauna, aceste clipe, desi sunt hotarate in mod conventional, au, pentru mine, o valoare speciala. Se spune ca gandul pe care-l nasti la miezul noptii va sta deasupra existentei tale in tot anul urmator, ca o matrice in care se vor aseza faptele, rezultatele, existenta din cele 365 de zile ce vor urma. Nu cred in predestinare. Cred, in schimb, cu putere, in capacitatea omului de a-si construi propria existenta.Sunt convinsa ca nu foarte multi dintre noi s-au gandit la scoala, la Educatie, in ceasul al 24-lea. Ar fi de-a dreptul caraghios ca, in timp ce-ti saruti iubita, copilul, mama, sa-ti zboare mintea la scoala, la ce inseamna ea, de fapt, dincolo de o cladire, niste manuale, niste oameni pe post de magisteri, diplomele si toate amanuntele acelea stupide, de cele mai multe ori, din viata de zi cu zi a scolii.
Sigur, nu m-am gandit la scoala nici eu, in crucea anului. La cateva secunde insa, am privit un tanar infierbantat de emotii si de alcool. Setea cu care a absorbit continutul sticlei de sampanie n-a fost, in sine, dizgratioasa, ci gestul nesabuit, de dupa: sticla s-a facut pulbere, fara ca tanarului sa-i fi pasat ca aschiile de sticla, ce au sarit vreo 50 de cm in sus, ar putea rani pe cineva. Noi nu suntem greci: doar ei, atunci cand sparg farfurii, cred ca ingroapa necazul, tristetea. Noi spunem ca cioburile aduc ghinion, desi, daca ma gandesc bine, ca sa invatam a gandi pozitiv, spunem si noi, atunci cand spargem ceva, ca s-a spart necazul. Bine, nu asta conteaza acum. Conteaza ca in momentul acela si, mai ales, in dimineata zilei de 1 Ianuarie, pietele revelioanelor erau, de fapt, pietele cioburilor. Mult necaz au avut de spart romanii, dar si multa nevoie de scoala mai avem. De scoala aceea care sa ne invete masura in toate, echilibrul si intelepciunea. Si buna convietuire. De aceea scoala, permanenta, atotcuprinzatoare, in care sa ne simtim excelent, fiindca nimic nu-i impus, nimic nu-i corvoada, ci tot ceea ce se intampla ne face sa ne descoperim si sa ne cunoastem. Ne da putere. Forta unei astfel de scoli e invincibila. Unii au gasit reteta acestui fel de educatie. Noi - nici macar nu ne punem problema ei, gasind acest concept ca fiind utopic, bun de spus la simpozioane, cand, de fapt, filosofia unei astfel de Educatii nu-i cine stie ce noutate, nu-i nici macar un concept al secolului XX. Filosofia procesului educational ce dezvolta armonios, plenar personalitatea umana a fost descoperita inca din Antichitate.
Cat de departe suntem de ea se vede de fiecare data cand nu stim sa ne traim nici bucuria, nici tristetea, cu demnitate. E drept ca platim "salubritatea" si e treaba acestui serviciu sa faca ordine in dezmatul nostru, dar chiar ar fi fost ceva nemaipomenit daca, inainte de-a pleca spre casa, ne-am fi strans "roadele" bucuriei si le-am fi depus la cosul de gunoi. melania.vergu@gandul.info,03 ianuarie 2007
Sigur, nu m-am gandit la scoala nici eu, in crucea anului. La cateva secunde insa, am privit un tanar infierbantat de emotii si de alcool. Setea cu care a absorbit continutul sticlei de sampanie n-a fost, in sine, dizgratioasa, ci gestul nesabuit, de dupa: sticla s-a facut pulbere, fara ca tanarului sa-i fi pasat ca aschiile de sticla, ce au sarit vreo 50 de cm in sus, ar putea rani pe cineva. Noi nu suntem greci: doar ei, atunci cand sparg farfurii, cred ca ingroapa necazul, tristetea. Noi spunem ca cioburile aduc ghinion, desi, daca ma gandesc bine, ca sa invatam a gandi pozitiv, spunem si noi, atunci cand spargem ceva, ca s-a spart necazul. Bine, nu asta conteaza acum. Conteaza ca in momentul acela si, mai ales, in dimineata zilei de 1 Ianuarie, pietele revelioanelor erau, de fapt, pietele cioburilor. Mult necaz au avut de spart romanii, dar si multa nevoie de scoala mai avem. De scoala aceea care sa ne invete masura in toate, echilibrul si intelepciunea. Si buna convietuire. De aceea scoala, permanenta, atotcuprinzatoare, in care sa ne simtim excelent, fiindca nimic nu-i impus, nimic nu-i corvoada, ci tot ceea ce se intampla ne face sa ne descoperim si sa ne cunoastem. Ne da putere. Forta unei astfel de scoli e invincibila. Unii au gasit reteta acestui fel de educatie. Noi - nici macar nu ne punem problema ei, gasind acest concept ca fiind utopic, bun de spus la simpozioane, cand, de fapt, filosofia unei astfel de Educatii nu-i cine stie ce noutate, nu-i nici macar un concept al secolului XX. Filosofia procesului educational ce dezvolta armonios, plenar personalitatea umana a fost descoperita inca din Antichitate.
Cat de departe suntem de ea se vede de fiecare data cand nu stim sa ne traim nici bucuria, nici tristetea, cu demnitate. E drept ca platim "salubritatea" si e treaba acestui serviciu sa faca ordine in dezmatul nostru, dar chiar ar fi fost ceva nemaipomenit daca, inainte de-a pleca spre casa, ne-am fi strans "roadele" bucuriei si le-am fi depus la cosul de gunoi. melania.vergu@gandul.info,03 ianuarie 2007
Interes general | Toate disciplinele | Ştiri
Propus de: floricaion | 02.01.2007 22:52 | 1366 vizualizări
Comentarii (4)
Politicile educationale gaunoase de sorginte egalitarist-comunista, in care individul conteaza, "subcultura egoista", asta cultiva scoala romaneasca. Una dintre problemele acute ale integrarii, va fi lipsa noastra de civilizatie, minciuna ca demers cotidian -de influenta politica si guvernamentala-, neseriozitatea si mai ales hotia. Despre educatia adultilor, nici nu mai vorbim, este subiect tabu...
Multa dreptate ai Florica si mult of ai pus in vorbele tale. Totusi, fiecare societate isi are uscaturile sale si pentru modul in care acel tanar (si multi altii ca el) a inteles sa-si verse amarul, nu trebuie condamnat. E dureros sa vezi astfel de manifestari, dar nu trebuie sa traim cu senzatia ca va exista undeva pe Pamant o societate in care toti sa se comporte exemplar si civilizat. Si ,,dincolo`` exista Oameni si oameni. Ca ne place noua sa credem ca numarul Oamenilor este mult mai mare decat cel al oamenilor este cu totul alta poveste. Crede-ma, ca tine sunt mult mai multi decat crezi si au resimtit si ei in sufletul lor durerea ce razbate din vorbele tale cu atat mai mult cu cat poate dascali fiind si-au pus problema ca acei tineri ,,rebeli`` au trecut prin mainile lor si...nu au facut destul pentru ei.
Nu e bine, dar du-te in occident sa vezi ce ramane si acolo dupa cate o adunare de-acesta. Problema e ca la noi nici in restul zilelor nu functioneaza buna-crestere. Nici in zilele ,,normale`` nu-i spune mama copilului sa arunce la cos ambalajul in care a fost ,,ciucalata`` si rareori un adult il ia de maneca pe un tanar sa ii spuna sa nu-si arunce hartia pe jos ca nu-i frumos...si exemplele ar putea continua.
Eu cred ca de la obisnuinta zilnica de a ne comporta civilizat trebuie sa incepem si poate atunci am putea sa trecem cu vederea o data pe an....Revelionul.
Draga Valentina ingaduinta ta este molipsitoare dar nu ne face mai buni sau mai civilizati.Ieri am fost la patinuar cu nepoatele mele. M-a uimit nesimtirea cu care adulti sau copii nu conteaza ce erau se urcau cu picioarele pe bancile pe care in mod normal trebuiau sa le foloseasca pentru a-si pune patinele. Cumnatul meu nu a avut ce face si le-a atras atentia unor "doamne" proaspat venite din starinatate(dupa cum spuneau ele). Raspunsul a venit promt de la un "domn" din apropiere care le insotea. "Ce vrei ba asa facem noi ca suntem tigani", iar restul mi-e rusine sa ti-l reproduc.Nu cred ca profesorii sunt cei responsabili de lipsa de educatie a copiilor ci in proportie de 90% parintii.In rest cei 10% cred ca revine adolescentului care este capabil sa discearna intre ce e bine si ce nu. Am vazut copii crescuti la orfelinat sau fara unul din parinti care se comporta civilizat.Au invatat uitandu-se in stanga si in dreapta. Spuneai de strainatate. Am fost vara trecuta in Austria si am participat la un festival la care se serveau carnati si bere (in farfurii si pahare de sticla). La finalul concertului toate farfuriile erau puse la picioarele bancilor,iar pe jos nu era nici un ciob. Deci? sa fie oare civilizatie, respect fata de tine ca persoana si fata de ceilalti? sa fi invatat ei oare asta in scoala? Mie una mi-a fost rusine sa pun farfuria in alta parte sau sa arunc servetelul pe jos.O femeie in varsta a scapat servetelul din mana. S-a aplecat si la luat. Unde au invatat oamenii acestia sa se comporte asa? Da ai dreptate sunt staini. Uita-te la noi in Sibiu sau Brasov,in marea majoritate a oraselor de provincie pana si acolo doza de nesimtire e mai mica decat in capitala. De ce oare? acolo nu sunt tot parinti si profesori? Ce-i drept cine se respecata se respecta pe el.
Nu toti din scoala romaneasca sunt interesati de educatia tineretului. CE INCEARCA UNII DESFIINTEAZA CEILALTI. La noi, proiectele educative nu s-au punctat pentru salariile de merit. a fost decizia CA (stat in stat). Nici proiectele educative finalizate si apreciate de elevi , parinti si profesori nu au cucerit niciun punct.
Acesta e sprijinul sau bobarnacul dat educatiei?
Am fost si eu in multimea adunata la cumpana dintre ani, dintre trecut(!?) si viitorul european. Tineretul a fost minunat. Cu el intram in Europa ! Au ramas cioburi pe jos? Sa fie cioburile trecutului!? Cine le da la gunoi?
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.