in oglinda societatii
de Elena LARION | 01 IUNIE 2007
România are 4.600.000 de copii, două treimi dintre aceştia aflându-se în mediul urban. În anul 2005, 648.000 erau educaţi în grădiniţe, cu 4% mai mulţi decât în anul 1997, 932.000 în şcoala primară, în scădere cu 32% faţă de 1997, şi 949.000 în gimnazii, cu 19% mai puţini faţă de acelaşi an. (R.F.)
O generaţie tupeistă şi needucată?
Copilul anului 2007 iubeşte banii, nu dă doi bani pe şcoală şi pe dascăli, pentru el cariera este mai importantă decât întemeierea unei familii şi ştie că face parte dintr-o generaţie tupeistă şi needucată suficient.
Pentru generaţia tânără, şcoala vieţii este mai importantă, decât ce se studiază la şcoală, iar vedetele, politicienii şi afaceriştii sunt modele de viaţă mai puternice decât profesorii. Cei 7 ani de acasă rămân cei mai importanţi în formarea individului şi sunt urmaţi de şcoala vieţii şi, de-abia după aceea, de educaţia primită la şcoală. Educaţia şi distracţia/petrecerea timpului liber sunt deopotrivă importante pentru copii, ei alocându-le aproape acelaşi timp.
Din banii pe care îi câştigă sau îi au de la părinţi, copiii îşi cumpără îmbrăcăminte, încălţăminte şi cosmetice. Restul sunt investiţi în petrecerea timpului liber şi în pregătirea şcolară şi profesională. În timpul liber, elevii se întâlnesc cu prietenii, urmăresc emisiuni de televiziune şi navighează pe internet. Foarte rar, ei merg la spectacole sau la expoziţii.
Copiii nu au o părere prea bună despre generaţia lor, considerându-se iresponsabili, inconştienţi, fără voinţă şi fără grija zilei de mâine. Pe lângă acestea ei cred că sunt needucaţi, prost crescuţi, impertinenţi şi tupeişti. Faţă de adulţi şi vârstnici, ei au o atitudine de înţelegere şi ajutorare, dar, în mare parte, ei consideră că au mai degrabă relaţii formale, superficiale şi conflictuale cu aceştia.
Când se gândesc la viitor, elevii români se gândesc că, mai întâi, trebuie să se realizeze profesional, şi de-abia apoi să-şi întemeieze o familie. Cariera şi-o vor alege pentru că sunt interesaţi de profesie, salariu şi cred că au talent, iar cele mai importante atu-uri în găsirea job-ului sunt experienţa, pilele şi diplomele.
Chiar dacă tinerii cred că este bine să ai o familie, jumătate dintre ei cred că partenerii pot trăi şi în concubinaj. Copiii merg la biserică uneori, în principal, pentru a participa la slujbe, la marile sărbători religioase sau pentru a se reculege.
(Studiu Relaţiile dintre generaţii al Institutului pentru Ştiinţele Educaţiei, 2007)
elena.larion@gandul.info
Interes general | Toate disciplinele | Ştiri
Propus de: xantipa_genny | 01.06.2007 20:18 | 1639 vizualizări
Comentarii (14)
Oameni buni, copiii, ca şi adulţii, au şi calităţi, nu doar defecte.Cea mai grea sarcină a dascălului modern este de a eyidenţia aceste calităţi, atât în ochii copiilor, cât mai ales în ochii societăţii. Nu credeţi ? Iniţiaţi, dragi organizatori un asemenea proiect.E doar părerea mea oare ?Iniţiaţi un proiect în care părinţii acestor copii să participe activ şi direct.Apoi , vă rog să ne împărtăşiţi părerile dumneavoastră.Căt timp părinţii se vor ocupa doar de situaţia materială în care îşi creşte copilul, problema nu sunt doar copiii.Ce spuneţi ?
"O şcoală pentru părinţi" - ideea s-ar putea să atragă zâmbete dezaprobatoare. Eu, una, o găsesc NECESARĂ. Observaţi cine sunt, în cele mai multe cazuri, părinţii acestei "tinere generaţii"! Ce vârstă aveau aceştia acum ... 17 ani? Cine ar putea fi socotit responsabil de imaturitatea, iresponsabilitatea, inabilitatea şi câţi alţi de im-, ir- şi in- posibil de recunoscut, care pun sub semnul întrebării calităţile lor de primi şi decisivi educatori ai propriilor copii? "Meseria" de părinte se învaţă de la cei buni, calităţile de bun părinte nu sunt un DAT, ele se formează, se educă, se exersează cu bune rezultate în anumite condiţii - benefice EDUCAŢIEI de orice fel (în familie, la şcoală, în societate). Există, mai există aceste condiţii, fie şi în stadiu minim necesar?
Mda.A circulat pe net un filmulet facut cu telefonul mobil, facut intr-o scoala din jud.Prahova. Elevii aruncau cu genti in profesoara, ii dadeau palme. Asta spune multe. Nu stiu daca doamna a luat o masura.Pe de alta parte, vedeti ca nu mai sunt locuri in gradinite, se nasc din nou mai multi copii, decat acum zece ani,va fi in continuare nevoie de cadre didactice,iar profesorii copiilor care se nasc acum vor fi actualii liceeni. Atunci intr-adevar vom spune ca in invatamant nu vor exista modele. Articolul de mai sus a radiografiat corect realitatea, mai ramane sa o si intelegem pentru a lua masurile de rigoare.
Ne curge in vene prea mult sange latin!- asta e "defectul" nostru!!! Suntem capabil de performante adevarate insa, obligatoriu, in cate un domeniu pe rand! Orice facem - facem cu pasiune si ne intrecem limitele. Se pare insa ca randul educatiei nu a venit inca! Romanii sigur nu se afla in zodia Balantei- ei nu cunosc masura, nu stiu cand sa se opreasca. Ar fi trebuit sa luam ceva mai mult de la neamul germanic( nu doar un numar de cuvinte!): sistemul dupa care ei se ghideaza intreaga viata- daca muncesti primesti. Problema a inceput cu parintii parintilor de azi care, din momentul sosirii democratiei, au considerat ca ceea nu au avut ei-libertatea- e ceea ce le trebuie copiilor lor. Corect! Insa au uitat un lucru esenial: MASURA!!!
Nu mai zăboviţi cu comentariile şi faceţi propuneri de proiecte în care să fie implicaţi absolut toţi părinţii! Aici e bine să discutăm mult mai mult : cum îşi ajută aceştea copiii ? Căt timp petrec părinţii în educarea propriilor copii, cel puţin într - o zi ? Poate ne va băga cineva din autorităţile oficiale în seamă....Daţi exemple de situaţii concrete în care părinţii să arate ceea ce numesc eu " "educaţia celor şapte ( chiar mai mult ) ani de acasă! "
Ai intrebat vreodata popanmc parintii, cate ore muncesc pentru 4 mil? Ai fi vazut ca un patron (in scolile de cartier aproape toti parintii muncesc la patroni)nu face carte de munca sau daca face, din cele 9-12 ore de munca, pune doar 4 ore pe hartie!!! Sau mai rau, din 3 ani de munca un copil de 21 ani sau o mama de 35 de ani se trezeste cu un (1) singur an trecut in cartea de munca si acela cu 4 ore pe zi din 12 ore cate sunt muncite efectiv!!! Eu am in clasa exact acest tip de parinti si sunt foarte simtiti si bine crescuti, si-au crescut bine si frumos copiii chiar daca sunt si romi. Ca sa le poata pune ceva pe masa de mancare, trebuie sa munceasca; pentru asta din cele 24 de ore jumate sau mai mult nu sunt acasa cu ei, cand vin se ocupa de gospodarie din cele 11 ore ramase pe care 5-6 le dorm... E un cerc foarte vicios! Nu cumva altceva e de vina in toata treaba asta? Pe mine tot la SISTEM ma duce gandul!!! Sa traiti bine!!! :((
Perfectă dreptate ai !Ce face statul ?Noi lucrăm cu copiii !I-ajutăm la şcoală ?Ce se întâmplă cu ei , după ce ies din şcoală?
De-aia strig !Să m-audă statul! Poate se gândeşte şi la viitorul ţării care se bazează re aceşti copii!Mai insistaţi!Poate iese ceva bun!
Şi eu am în clasâ copii cu calităţi deosebite.Din cauza programului de lucru nu au timp decât cca 1 oră pe zi.E suficient?
Ce va fi cu acest copil?Dar nu numai?Doar mama îl creşte.Ştie puţine de fiul ei.I-am povestit despre progresele băiatului.Mi-e ciudă pe această situaţie.Acest copil învaţâ repede.Eisteţ.Mama lui vine târziu de la servici.Copilul se joacă pe unde apucă.Are doar 8 ani.Ce va fi cu el ( şi cu alţi ca el) mai târziu?
Cred că şi regulamentul şcolar trebuie schimbat. Copiii trebuie să fie conştienţi că greşesc şi să primească pedepse. O mustrare sau o notă scăzută la purtare numai înseamnă nimic pentru ei.
Cred ca noi i-am putea ajuta mai mult pe acesti copii daca nu am fi prinsi in tot felul de activitati,unele care chiar nu au nici un efect asupra imbunatatirii situatiei din invatamant, singura lor finalitate fiind acumularea de puncte.Cred ca daca, in loc de a completa mapa cu tot felul de situatii, am sta o ora-doua cu elevii ar fi mai bine pentru ei. La noi sunt mai importante hartiile decat munca la clasa.De fapt, totul se reduce la puncte...
Ai dreptate! Şi noi avem copii.Munca mea înseamnâ "suflet în tot ce fac".În afara orei care am petrece-o cu aceşti copii, ce ar urma ?Rămân cu această consolare ?Punctele ne ajută (pe unii )şi la menţinerea postului. (lupta pentru existenţâ ). Mai daţi- mi idei. Acum sunt ca un "Toma necredinciosul". Cum să ajutăm aceşti copii , ştiind că factorii educaţionali sunt şi familia, şi şcoala. Aici putem noi lucra, dacă familia cooperează cu şcoala.Dacă nu ?.........Ce urmează (raportat la cursurile de comunicare )...
Să se spargă toate bubele în capul nostru!
AU!Astfel, dragă dama, prinzi pensia ? Eu aş vrea, pentru că am un copil superb, pentru care sunt în stare să dărâm munţii! Îmi trebuie multâ forţă şi putere, şi.....sâ-l văd la casa lui, cum mă vede buna mea mamă acum! Să mă bucur de el , cum se bucură ea de mine!Bubele astea nu ne fac bine deloc.Suntem şi noi oameni, oameni buni!!!
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.