Profesorii nu pot ţine locul părinţilor
Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) au început un program de "educare" a părinţilor prin care aceştia sunt învăţaţi să facă faţă situaţiilor neprevăzute apărute în relaţia cu propriii copii. "Este o acţiune comună părinte-profesor-copil, menită să ducă la dezvoltarea armonioasă a viitorului adult", afirmă Elena Ştefan, inspector în cadrul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB).
Problemele încep din momentul în care părinţii încep să creadă că şcoala este obligată să le educe copiii. "Educaţia se face în primul rând în familie. Nu poţi să-ţi trimiţi copilul la şcoală şi să aştepţi ca învăţătorul sau dirigintele, sau directorul să-ţi educe copilul fără ca tu să te implici în vreun fel", ne-a spus Elena Ştefan, inspector ISMB.
Ea a adăugat că, de cele mai multe ori, părinţii nu participă la activităţile de timp liber ale copiilor, astfel că talentele ascunse ale celor mici rămân nedescoperite.
În unele cazuri, dezinteresul părinţilor este mai mult decât evident, mai ales când e vorba de cei care pleacă să muncească în străinătate: "E dureros pentru un diriginte când se trezeşte că un părinte vine la şcoală cu copilul de mână, spunând – doamnă, vi-l predau, eu plec la muncă, dvs. trebuie să mi-l educaţi". Crearea de şcoli în limba română în Italia şi Spania rezolvă parţial această problemă.
Corectarea comportamentului rebel
Fiecare copil are un comportament în funcţie de mediul în care trăieşte. Dar consilierii în educaţie sunt de părere că puştii alintaţi, influenţaţi prea mult de mass-media sau de internet, ar putea fi "corectaţi". "Dacă un părinte întâmpină dificultăţi în a-şi stăpâni propriul copil, să meargă la cabinetul pshihopedagogului de la şcoală. Dar unii au o reticenţă: cum să-mi duc copilul la pshiholog, ce e nebun? Nu, dar psihologul îi poate ajuta să-l înţeleagă", este de părere Elena Ştefan.
Copiii, responsabilizaţi de mici
O altă metodă de a calma puştii rebeli este responsabilizarea acestora. "Copilul trebuie să fie implicat în treburile mărunte ale casei: să-şi facă patul, să cumpere pâine, să gătească atunci când se face un pic mai mare, să înveţe să ia mici decizii în chestiunile care-l privesc în mod direct.
A cere de la el doar să înveţe, lipsindu-l de partea practică a vieţii, nu e benefic pentru un tânăr", a explicat inspectorul pentru activităţi educative din ISMB. Ea a adăugat că ar trebui schimbată mentalitatea părinţilor care nu-şi lasă copiii-adolescenţi să muncească pe timpul vacanţelor. "Tot mai mulţi elevi de liceu lucrează ca voluntari la diferite organizaţii nonguvernamentale. Ei pot învăţa foarte mult în urma unor astfel de activităţi, care îi ajută să se formeze", a mai spus ea.
Ateliere pentru părinţi, în şcoli
Elena Ştefan este de părere că ar trebuie să se renunţe la clasicele şedinţe cu părinţii, unde se discută doar situaţia la învăţătură a elevului: "Noi încercăm să-i aducem pe părinţi mai aproape, organizând ateliere unde să înveţe cum să evite, de exemplu, conflictul între generaţii. Acesta apare din necunoaşterea evoluţiei copilului, inclusiv a transformărilor fiziologice". La astfel de ateliere, părinţii ar mai putea învăţa cum să se asocieze pentru a accesa fonduri europene pentru participarea copiilor la diverse schimburi internaţionale, activităţi culturale şi sportive, dar şi pentru dotarea şcolilor.
(Sorina Buzatu, Adevarul, 12.01.08)
Interes general | Toate disciplinele | Ştiri
Propus de: floricaion | 12.01.2008 00:17 | 2206 vizualizări
Comentarii (10)
Foarte interesanta tema;educatia precara a parintilor si starea materiala sunt factori care determina actuala stare educationala.Si, nu sunt numai acestia.
Atata timp cat nu exista stabilitate in tara si nu stii de azi pe maine ce se va intampla e normal sa ai o sumedenie de griji si chiar frica pentru ziua de maine. Parintii pleaca pe capete la munci in vest si adesea copiilor lor nu le convine asta. Si in sufletul lor se naste acea ura sau ciuda imensa ca de ce sa fie privat de prezenta parintilor tocmai ei?!? Si in plus acesti copii sunt foarte sensibilizati de ceea ce se intampla in jur, noi, adultii adesea ne amagim ignorand multe aspecte din jur, pe care ei le simt si le receptioneaza altfel. Situatia nu va fi rezolvata nici daca avem cate trei psihologi pentru fiecare copil parasit.E nevoie de parintele lui biologic si nu de un surogat indiferent cat de mult platit. Trebuie adusi inapoi acesti parinti si obligati sa le dea o crestere adecvata copiilor lor. Daca nu rezolvam treaba asta, degeaba vom vorbi la conferinte sau seminarii cate si mai cate notiuni stiintifice.
De asemenea sunt si acei parinti care desi sunt aici cu noi, din pacate nu au nici o legatura cu meseria de parinte si ne fac multe probleme noua dascalilor prin comportamentul lor recalcitrant. Acesti pseudo-parinti sunt adevarate fiare de multe ori "binecuvantati" de Bachus cand vin sa discute cu profesorul si nu pleaca pana nu te zdrobesc ei pe tine si tot tu pleci cu coada intre picioare inapoi in cancelarie. Eu as umbla la lege si as propune ca acei oameni care doresc copii sa faca anumite cursuri de parinte si sa le dea obligatoriu o educatie adecvata copiilor lor, sustinuti de stat sau prin diverse programe. Meseria de parinte se poate invata la fel de bine ca orice alta meserie, de care nu e bine sa-ti bati joc. Nu e totul sa aduci pe lume un copil, venit poate cu o barza "mai beata" sau "ratacita" ci sa-ti asumi responsabilitati. Ori daca nu se umbla la constiinta si la lege si aplicarea ei, se va alege praful de toate bibliotecile citite de noi, astia amaratii de profesori. Cu bine si sanatate!
E foarte bună ideea cu susţinerea de cursuri pentru părinţi, nu numai în şcoală, ci şi în oraş ! Persoana care ţine astfel de cursuri cu părinţii, pentru care se pregăteşte, ar trebui să fie plătită suplimentar ! nu e vorba de învăţător sau dirigintele clasei, ci de un specialist care să-şi facă datoria corect, să ştie să vorbească părinţilor, să fie convingător, mai ales să reziste atacurilor părinţilor la adresa sistemului de învăţământ ori să facă faţă alcoolicilor care se preumblă prin şcoală.
tema este incitanta si de actualitate; e foarte grea meseria de parinte dar si f. frumoasa daca stii sa o fructifici, daca esti responsabil si demn; din nefericire, in prezent tot mai multi dintre cei ce au copii nu se implica in buna lor crestere si educare(cei 7 ani de acasa), cei prea instariti, multi pestew noapte, sunt aroganti, dar cei mai multi cred ca sunt impovarati de grija zilei de maine transferand problemele de educatie, in exclusivitate, scolii.
O idee buna! Numai sa participe la ea acele familii care nu se ocupa de copii!
Într-adevăr este o temă foarte bine aleasă, pentru că ne lovim de această problemă (că nu putem înlocui părinţii) zi de zi. Eu sunt de părere că "a fi părinte" nu este o meserie. Dar, anumite sugestii în ceea ce priveşte o mai bună relaţionare cu propriii copii, se pot face. De exemplu, la nivelul oraşului, cel puţin eu aşa ştiu, s-au ţinut cursurile pentru părinţi "Educaţi aşa!", la care au participat atât părinţi, cât şi cadre didactice. Când s-a mai propus pentru a doua oară să se mai facă asemenea cursuri, s-a renunţat, şi nu pentru că nu ar fi fost cadre didactice care să participice, ci pentru că nu prea s-au anunţat părinţi doritori de aşa ceva. Şi ştiţi care a fost motivul pentru care n-au putut? ... pentru că lucrează suplimentar la locul de muncă şi nu pot lipsi. Deci, anumite cadre didactice chiar încearcă să-i ajute pe părinţi în acest sens, dar se pare că aceştia chiar NU doresc, ci preferă situaţia de faţă: să le educăm odraslele. Din păcate, meseria noastră a început să fie înţeleasă prost - cadre didactice=dădace, bone. Poate că va veni cineva cu ceva mai interesant şi atunci se vor trezi şi părinţii. Să sperăm!
domnule administrator, de ce nu primesc mail pt fiecare răspuns care este afisat după mine ?
Raspuns pentru angela_ghrsm: Pentru ca acesta nu ESTE UN FORUM!
super ideea! Educatoarele sunt privite ca niste bone, parintii se plang dimineata cand ii aduc ,, doamna , nu stiu ce sa mai fac cu el , e tare rau, nu stiu cum va descurcati dvs. cu 20, ca eu nu pot cu unul!! Unii parinti chiar nu stiu sa comunice cu copilul. Daca il lasa la computer si-i cumpara ce doreste crede ca asta e tot. Educatia din perioada celor sapte ani de acasa trebuie activata!!!!
Am "bucuria" de a fi profesor al elevilor ai caror parinti au fost elevii scolii.
Spunea o "domna" ca sunt profesorul stranepoate sale.
Am vrut sa nu realizez situatia, dar "doamna" a tinut sa spuna ca:
1. i-am fost profesor;
2. am fost profesor ficei sale;
3. am fost profesor nepoatei sale;
Nedumerirea mea a facut-o sa spuna ca, nici acum, nu realizez ce este in jurul meu, nici acum dupa ce au trecut 30 de ani de cand sunt aici cu ei - oamenii localitatii noastre.
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.