Eu stiu asa: la sedintele cu parintii intreb fiecare parinte daca vrea sa citesc notele din catalog...cine il impiedica pe parinte sa spuna nu si sa vina apoi , la sfarsit sau intr-o alta zi sa intrebe ? (daca e asa jenat...)

Sedintele cu parintii sunt utile.Se discuta despre modul de abordare al obiectelor de studiu,pretentia profesorului de specialitate si mai putin comportamentul elevilor .Fiecare parinte se intereseaza in particular despre acest lucru.

Şedinţele cu părinţii sunt utile doar în cazul în care la şedinţă participă şi părinţii elevilor problemă,însă aceştia evită de multe ori contactul cu şcoala,având pe semne alte probleme de rezolvat.Iar elevii în cauză s-au obişnuit cu media scăzută la purtare.

Notele elevilor SE TREC ÎN CARNETUL DE NOTE ....nu-i nevoie să vină părintele la şedinţă pt a le afla!!!

Sedintele cu parintii au existat si trebuie sa ramana o forma de comunicare in relatia parinte-profesor/diriginte. Este problema fiecarui profesor modul in care le realizeaza, asa incat ele sa fie cat mai eficiente. Sa nu uitam ca parintii sunt prietenii nostri.

Cunosc profesori diriginti care nu pregatesc sedintele cu parintii astfel incat acestea sa fie cu adevartat niste intalniri si dezabateri interesante. Ce fac acestia ? I-au catalogul din cancelarie, se duc in fata parintilor care totusi au raspuns la convocare si fac o „analiza” a notelor obtinute de catre fiecare elev. Dupa care, solicita ca parintii care au ceva de spus sa ia cuvantul....De regula, de la sedinte lipsesc tocmai parintii elevilor „cu probleme” care, fiind prezenti la alte convocari si fiind apostrofati si mustruluiti bine de catre diriginte, refuza sa mai participe. Cu acestia sunt mult mai utile convorbirile individuale, dar si acestea trebuie sa fie bine pregatite, documentate si realizate cu mult tact pedagogic. Atat sedintele cat si convorbirile cu parintii trebuie sa vizeze un schimb de experienta util, o confruntare de opinii si o cautare comuna de solutii eficace pentru munca educativa.