În acest context, Delia Lungu, psihoterapeut și specialist Intuitext în educație explică faptul că „notele și calificativele nu reprezintă «valoarea copilului», deoarece acesta își poate îmbunătăți oricând performanță. «Azi am luat nota 6, dar peste 2 săptămâni pot lua 9.»

Aceste sisteme de evaluare încurajează competiția între copii în funcție de modul în care sunt folosite: dacă părintele își compară mereu copilul cu alți copii: «Tu ai luat 8, dar Maria a luat 9. Ea de ce poate și tu nu?»

E important ca nota să fie comunicată doar copilului respectiv pentru a-și putea evalua performanțele în timp, dar raportându-se la el însuși, fără să se compare cu alți copii.

Dacă părintele și cadrul didactic folosesc comparația între copii în funcție de performanțele lor, atunci copiii vor fi centrați pe ce rezultate au obținut ceilalți și pe competiție, și mai puțin pe ideea de a învăța cu plăcere.

Și studiile arată că, atunci când suntem focusați pe proces, pe ce facem acum și aici, și încercăm să lucrăm cu drag, vom obține, în timp, rezultate. Dar, pentru asta, este important să-mi compar evoluția tot în raport cu mine, nu cu ceilalți. Așa, capăt mai mare încredere în ceea ce pot face și progresul meu este real.“

Totodată, atunci când părinții pun o presiune prea mari pe copii pentru a obține rezultate foarte bune la școală, cei mici vor simți un sentiment puternic de frică, de care este posibil să nu scape nici în viața adultă.

Teama de eșec, teama de a nu fi acceptați decât dacă își mulțumesc părinții, teama de a ieși din zona de confort sau teama de a nu fi respinși sunt emoții negative pe care un copil le poate simți și în anii de școală, dar și mai târziu.

Este important ca în fața unei note sau a unui calificativ mai puțin mulțumitor părinții să observe copilul. Astfel, pot vedea cum se raportează el la această situație, cum se simte sau ce gândește despre situația respectivă.

Citiți continuarea articolului.