Interviu EXCLUSIV Anca Serea - „Eu nu sunt genul de părinte care să-și forțeze copiiii să facă lucruri care nu le aduc mare fericire.“

În majoritatea interviurilor ești întrebată despre copii. Cum e să fii mama a 5 copii, cum îi crești, cum îți organizezi timpul pentru a scrie ;i pe blogul tău, www.voios.ro. Voi ajunge și eu la aceste subiecte, nu-ți ascund, însă aș vrea să încep cu o întrebare despre tine. Ce faci tu, Anca, cum te simți, cum faci să-ți cultivi pasiunile, hobby-urile?

Toate pasiunile și plăcerile mele în general sunt legate de cele ale copiilor. Totuși, cu mari eforturi (legate de timp, mai ales) reușesc să le fac pe toate într-o zi normală. Nu știu, cumva, fac magii! În plus, apropo de pasiuni, când devii mamă, știi și tu, Claudia, că prioritățile ți se schimbă, iar copiii sunt pe primul loc și acum, și mai târziu, când voi fi bunică. Eu nu mă simt ca și cum aș fi dezavantajată, ba chiar la sfârșitul unei zile sunt foarte fericită să îi văd pe ei fericiți.

Știu că fiul tău cel mare, David, a învățat la o școală privată din București până la finalul clasei a VIII-a. De ce ai ales sistemul privat, ce te-a dezamăgit la sistemul de stat?

Nu e vorba de dezamăgire. Fiica mea Sara, de exemplu, este la Liceul Dante Alighieri și e într-o clasă de stat, într-a IV-a. O voi muta și pe ea la privat, pentru că mi se pare un sistem mult mai sigur din toate punctele de vedere. Mi se pare anormal ca în România, în secolul în care trăim, să învețe un număr atât de mare de copii într-o clasă.

Îmi dau seama că este un singur cadru didactic pentru 30 și ceva de elevi și, oricât de implicat ar fi, nu are cum să reușească să-i învețe pe toți în mod egal sau aproape în mod egal. Mai ales când copiii sunt mici, e greu. Alegerea școlilor pentru copiii mei am făcut-o în urma mai multor vizite și mi-ar plăcea să-i pot ține pe toți la privat în viitor.

David este acum tot la un liceu privat?

Da, este la Liceul Internațional de Informatică.

Bravo.

Da, mulțumim, și chiar are și 10 pe linie la Informatică. Facem niște eforturi și ele probabil că în timp vor fi răsplătite.

Ce beneficii i-a oferit lui David școala privată?

În primul rând este mult mai comunicativ. Au fost lăsați să se exprime și să-și dezvolte personalitatea în funcție de cum au simțit ei. Apoi, e o transparență mult mai mare în relația profesor-părinte și profesor-copil, toată conducerea este mult mai implicată și îți vine în întâmpinare de multe ori.

Cum sunt temele pentru voi? Te-ai confruntat cu probleme de tipul „Nu vreau să-mi fac lecțiile, nu știu, n-am înțeles“?

Da, bineînțeles. E o luptă permanentă, dar eu nu sunt genul de părinte care să-și forțeze copiii să facă lucruri care nu le aduc mare fericire și n-am pus niciodată mare preț pe calificative. Îmi dau seama că ei sunt foarte diferiți ca personalitate și nu pot fi la competențe maxime în fiecare zi din viața lor, mai ales când sunt mici. David, de exemplu, are un IQ foarte mare care îl ajută să înțeleagă foarte repede, asta deși nu a fost un elev olimpic și nici n-a avut rezultate extraordinare. Dar la examene sau în alte situații importante a știut să se descurce.

Ai apelat vreodată la un profesor meditator? Cum s-a pregătit David pentru Evaluarea Națională clasa a VIII-a?

Da, a avut un profesor meditator la Matematică.

Dar Sara pentru Evaluarea Națională clasa a IV-a?

Nu, ea s-a pregătit fără meditator. Sara este foarte cuminte și studioasă, e genul de copil diferit față de David. Și nici nu e foarte stresată în privința Evaluării de la finalul clasei a IV-a. Să zicem că ar fi mici emoții la Matematică, în rest e foarte talentată.

Când a avut Evaluarea Națională clasa a II-a a perceput-o ca pe un examen, i-a fost teamă?

Da, a fost stresată, dar eu – așa cum ți-am zis – nu le-am cerut niciodată niște performanțe, mai ales școlare, deosebite. Ei fac niște activități extra și prefer ca mai degrabă acolo să fie foarte implicați. Totuși, Sara suferă foarte mult atunci când vine vorba de note sau dacă se supără doamna învățătoare. Eu mereu i-am zis „Sara, te rog frumos, nu vreau să știu că ești stresată sau că te afectează pe plan psihologic niște lucruri trecătoare. Da, sunt foarte importante, dar nu atât de importante încât să suferi“.

Mi-ai anticipat următoarea întrebare, pentru că eram curioasă cum reacționezi atunci când copiii iau o notă mai puțin bună.

Eu le trasez niște sarcini, dar mai degrabă legat de bunul simț la ore, de respectul față de profesori, de respectul între colegi, și mai puțin legat de calificative. E important în viață să le trasezi niște sarcini pe care ei să le poată duce la îndeplinire, nu vreau să resimtă notele ca pe o povară. De aceea eu și ei suntem destul de relaxați. La David, cel puțin, nu funcționează nici cu pedeapsa, nici cu stresul.

David e adolescent, cum gestionezi toată avalanșa de emoții cu care se confruntă în această perioadă?

Le gestionăm cu bine, pentru că nu e genul de copil care să fie rebel... încă. Mai are anumite momente, dar eu îi respect intimitatea și trăirile. Am încredere mare în ei că nu mă vor dezamăgi. Și dacă mă vor dezamăgi, o să le iert și eventualele greșeli, pentru că nimeni nu e perfect. Eu vreau ca ei să fie în primul rând sănătoși și fericiți.

Îmi dau seama că pentru tine dezvoltarea afectivă a copiilor e foarte importantă. Cum îi ajuți să-și cultive inteligența emoțională?

Da, asta e cea mai importantă. Și mi-ar plăcea să am puterea să-i fac pe toți părinții să realizeze că performanțele școlare nu au mereu legătură cu succesul nostru în viață ca indivizi. Putem să fim premianți la școală, dar asta nu ne face fericiți și împliniți.

Copiii petrec foarte mult timp în mediul online. Cum te raportezi tu la acest comportament al noilor generații? Le faci un program copiilor?

Copiii mici nu prea au acces, poate doar în weekend. Sara nu a fost niciodată atrasă de online, abia acum la aproape 11 ani a primit cadou un telefon pe care să-l folosească doar ca măsură de siguranță. David, da, este pasionat și de gaming și jocuri pe computer, iar Noah se pare că vrea să-i fure din obiceiuri. Noi încercăm să le umplem timpul cu alt fel de activități și să nu-i lăsăm foarte mult în fața ecranelor.

David a avut chiar o perioadă în care se juca destul de mult, dar acum încearcă să-și descopere alte pasiuni. Și-a dat seama că nu-i face bine, mai ales că avea zile în care se culca și la 2-3 dimineața și a văzut că a fost foarte afectat. Astea sunt până la urmă provocările de a fi mamă și încerc să-mi păstrez zenul.