Datinile şi obiceiurile populare reprezintă o componentă importantă a resurselor turistice, etnografice de care dispune România, constituindu-se şi păstrându-se cu predilecţie în zonele rurale ale ţării. Ele se integrează elementelor deosebit de valoroase ale culturii spirituale populare, fiind cele ce definesc, alături de multe altele, particularităţile etnice ale unui popor. De asemeni, ele imprimă colectivităţii norme de conduită în viaţa socială şi in familie, ilustrează profunzimea filozofiei populare şi reflectă concepţia de viaţă din toate perioadele istorice. Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sărbătorirea Naşterii Domnului. La români, sarbatorile de iarnă, îndeosebi cele de Crăciun sunt adevărate sărbători de suflet. Amintirile copilăriei ce ne revin puternic în minte şi suflet, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat, colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de basm, linişte sufletească şi iubire.