Violenţa este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau social, şi care se traduce printr-o pierdere a integrităţii, ce poate fi fizică, psihică sau materială. Această dezorganizare poate să opereze prin agresiune, prin folosirea forţei, conştient sau inconştient, însă poate exista şi violenţa doar din punctul de vedere al victimei, fără ca agresorul să aibă intenţia de a face rău. (Eric Debarbieux) O realitate a zilelor noastre reprezintă escaladarea violenţei în rândul tinerilor. Fie că vorbim despre violenţă verbală, fie fizică, fie psihică amploarea fenomenului, nu trebuie trecut cu vederea. Conştientizarea acestuia, precum şi a posibilităţilor de a găsi alternative de rezolvare, altele decât cele prin violenţă, trebuie să reprezinte o preocupare permanentă a noastră a tuturor. Trăsăturile de personalitate ale elevului sunt intr-o strânsă corelaţie cu comportamentele violente, iar lor li se adaugă problemele specifice adolescenţei. Adolescentul doreşte să fie înţeles, are nevoie de dragoste, de securitate afectivă, dar, de cele mai multe ori, el nu recunoaşte şi nu exprimă acest lucru. Violenţa în şcoală pleacă, în primul rând, de la un deficit de comunicare. A lupta împotriva violenţelor şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării între toate persoanele angrenate în actul educaţional.